Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Copii > Mobil |   



POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Locuia odată într-un orăşel mic, o fetiţă drăgălaşă şi jucăuşă foc, pe care o îndrăgea toată lumea. De dimineaţa şi până seara, Tincuţa, căci acesta era numele fetiţei, se juca în parcul din apropierea blocului în care locuia, fără a se opri nici chiar atunci când bunicuţa ei insista să vină la masă. De îndată ce se trezea, îşi arunca pijamaua, apuca hăinuţele pregătite de bunicuţa şi dădea fuga în parc.  
 
- Tincuţa, striga bunicuţa, nu te-ai spălat pe dinţişori!  
 
Dar fetiţa, odată ieşită pe uşă, nu mai putea fi întoarsă din drum. Încercase mama ei să îi explice cât de important este să ai grijă de guriţă, pentru că dinţişorii sunt cei care ajută la mărunţirea mâncării şi cei care îl fac pe orice copilaş să fie frumos dacă sunt sănătoşi şi albi. Tincuţei nici că-i păsase de toate vorbele mamei. Chiar şi tăticul ei o luase odată cu el în faţa oglinzii din baie pentru a-i arăta cât de uşor se spală dinţişorii cu periuţa de dinţi, cât de albi şi frumoşi sunt ei după spălare şi cât de bine te puteai simţi atunci când îţi rămânea în guriţă gustul dulce-mentolat al pastei de dinţi. Fetiţa nu ascultase nici de această dată şi o zbughise la joacă.  
 
Ce nu ştia Tincuţa era că unul dintre dinţişori, foarte supărat că nu era îngrijit, a hotărât să părăsească guriţa ei. Aşa că, într-o dimineaţă, Tincuţa s-a trezit fără dinţişorul de sus, din faţă, cel mai frumos dinţişor dintre toţi. Îl căută prin guriţă cu limbuţa şi, pentru că nu fu chip să-l găsească, dădu fuguţa la oglindă. Începu să plângă când văzu locul gol. Speriaţi de gălăgia pe care o făcea, mama, tata şi bunica, veniră într-un suflet să afle cine le necăjise odorul. Aflară deci despre plecarea dinţişorului.  
 
- Trebuia să ai grijă de el, dădu din cap bunica.  
 
- Poate se va întoarce, sugeră mama.  
 
- Dacă au văzut cum se poartă Tincuţa, probabil că toţi dinţişorii vor pleca.  
 
- Nu vreau să rămân ştirbă, suspină fetiţa!  
 
Ce mai atâta poveste, cei trei adulţi nu reuşiră să o liniştească! În acea zi, fetiţa spălă bine de tot dinţişorii rămaşi, după care hotărî să plece în căutarea fugarului. Ieşi din casă şi ajunse în parc, tocmai când vecinul ei, Horică, hrănea porumbeii cu pufuleţi.  
 
- N-aţi văzut un dinţişor, întrebă fetiţa cu glasul tremurător?  
 
- Cum arăta, se interesă cel mai mare porumbel?  
 
- Alb, drăgălaş, … ca un dinţişor!  
 
- Cred că am văzut aşa ceva lângă cişmea, se gândi o porumbiţă cafenie.  
 
Tincuţa nu mai rămase mult pe gânduri şi o porni spre cişmea. Horică se oferi să o însoţească, pentru a o apăra de eventuale pericole. Lângă ochiul de apă adunat la picioarele cişmelei, o pisică neagră îşi lingea labele cu mare grijă.  
 
.- Mă scuzaţi de deranj, îndrăzni Tincuţa, n-aţi văzut un dinţişor?  
 
Pisica o privi cu ochi galbeni, răutăcioşi.  
 
- Dacă aş fi văzut, l-aş fi luat imediat! Chiar am nevoie de câţiva dinţişori noi! Ai pierdut un dinte? Mare minune dacă nu a plecat el singur de la tine! Voi, copiii, nu prea aveţi grijă de igienă! Uite, eu mă spăl în fiecare zi de mai multe ori şi nu-mi lipseşte nici măcar un fir de păr.  
 
Pisica pufni cu dispreţ şi plecă de lângă cişmea, mişcându-şi coada plictisită.  
 
- Am văzut eu un dinţişor, strigă din vârful unui copăcel o vrăbiuţă, a luat-o pe aleea cu flori! Cred că voia să iasă din parc şi să ia un autobuz.  
 
Fetiţa privi speriată spre staţia din apropiere. Ea era prea mică şi nu avea voie să iasă din parc. Călătorii se îmbulzeau în dreptul uşilor fiecărei maşini care oprea în staţie, gata să se calce în picioare unii pe alţii.  
 
- N-a mers în staţie, ciripi altă vrăbiuţă, l-a prins pe drum Pichi, căţelul doamnei cu păr roşu! Am văzut asta bine de tot, tocmai ciuguleam din corcoduşul de alături!  
 
Tincuţa ştia unde locuieşte Pichi. Îl văzuse deseori la fereastra de la parterul blocului vecin cu parcul. Lătra la toţi copiii care se nimerea să treacă prin dreptul lui. Se repezi într-acolo, hotărâtă să-l facă pe căţel să-i înapoieze dinţişorul. Ca de obicei, Pichi lenevea, tolănit pe perna din faţa ferestrei.  
 
- Nu ţi-am luat eu dinţişorul, am destui dinţi. Ia uite! Deschise fălcile într-un căscat uriaş. Nici unul dintre dinţii lui nu semănau cu dinţişorul pierdut. Eu am mare grijă de dinţii mei, adăugă el, întinzându-se la loc. Dar, l-am văzut, să ştii! Se urcase pe leagăn şi aştepta să întâlnească un copil cuminte, care să aibă grijă de el aşa cum trebuie.  
 
Tincuţa şi Horică dădură fuga la leagăn. Doi băieţi se legănau cu putere, făcând să scârţâie lanţurile leagănului, pe jumătate ruginite.  
 
- N-am văzut nici un dinţişor, strigară ei la întrebarea Tincuţei! Poate ţi l-a luat Zâna Măseluţă!  
 
- Nu există Zână Măseluţă, ripostă Horică!  
 
- Oare, chiar nu există o astfel de zână, întrebă cu speranţă Tincuţa?  
 
- Nu există, o asigură Horică!  
 
Tincuţa se aşeză în iarba înaltă şi începu să plângă.  
 
- Îmi vreau dinţişorul înapoi! Voi avea mare grijă de el, promit!  
 
- Eu cred că dinţişorul se va întoarce la tine, zise bunica apărută ca din senin lângă ea. Dacă va vedea că ai grijă de dinţişorii tăi, se va întoarce cu siguranţă!  
 
- Crezi tu asta, Buni?  
 
- Chiar aşa cred!  
 
Mai liniştită, Tincuţa se întoarse acasă. Începu să îşi spele dinţişorii în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară. Într-o zi, privindu-se atentă în oglindă scoase un chiuit de bucurie. Dinţişorul năzdrăvan revenise la ea. Acum chiar părea mai mare, mai alb şi mai strălucitor. Era atât de drăgălaş încât, pentru a nu-l supăra, începu să îl spele chiar de mai multe ori pe zi, de fiecare dată când se murdărea cu mâncărică. Devenise foarte atentă cu fiecare dinţişor, aşa încât acum nimeni nu o întrecea la spălatul cu periuţa. Pisica de la cişmea se împrietenise cu Pichi şi se întâlneau cu Tincuţa de multe ori în parc pentru a se lăuda fiecare cât de curaţi îşi păstrau dinţişorii. Povestea să o termin mă grăbesc, căci voi fugi şi eu cu periuţa dinţii să îmi netezesc!  
 
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!