Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



ALO, AICI SANDY!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Niciodată nu am pus mare preţ pe telefon, motiv pentru care nu am achiziţionat un mobil decât în momentul în care buna mea prietenă Sandy, a se citi „sendi”, vă rog, mi-a atras atenţia că trebuie să dea de mine în orice moment, că nu se ştie niciodată când are nevoie de nepreţuitul meu umăr pe care să îşi verse emoţiile lichide. Că a fost o decizie înţeleaptă sau nu, n-aş putea concluziona cu discernământ. Cert este că, din momentul cumpărării, acel mobil nu a făcut altceva decât să consolideze relaţiile de amiciţie dintre mine şi Sandy, care mi-a acaparat fiecare minuţel liber din mult prea liniştita mea existenţă, în dorinţa ei însetată de a-mi arăta cu orice preţ că viaţa este o aventură. 
  
- Alo, aici Sandy, aud când mi-e lumea mai dragă, iar stai fato? Lasă meditaţia că am o surpriză pentru tine! 
  
Surprizele lui Sandy sunt extrem de variate şi toate implică un ritm alert nu numai de mişcare, ci şi de comunicare. Jur că nu am mai cunoscut în viaţa mea o persoană cu un asemenea debit verbal. Uneori, mi-e teribil de greu să o urmăresc şi, mai greu, să nu izbucnesc în râs. Se grăbeşte să trăiască, să îşi exprime toate emoţiile, să îşi creeze probleme dacă nu le are, numai din plăcerea adrenalinei care îi pompează non-stop în vene. Dacă tot ne facem confidenţe, vă mai spun, dar rămâne între noi, că numele ei real este Ruxandra. Doamne fereşte însă, să mă audă că îi rostesc numele adevărat! A hotărât că Sandy cu „y” i se potriveşte cel mai bine şi nimeni nu îndrăzneşte să îi spună altcumva. 
  
- Alo, aici Sandy, ce faci fato? 
  
Privesc ceasul şi nu-mi vine să cred că s-a trezit într-o duminică mai devreme de ora zece. Bălmăjesc un răspuns care putea însemna orice, ştiind că oricum nu mă ascultă. Aveam să o refuz de data aceasta, indiferent care i-ar fi fost propunerea, pentru că promisesem mamei să trec pe la ea în cursul zilei, să îi duc nişte cumpărături. Mama locuieşte singură, la vreo zece kilometri de oraş şi oricum nu îmi solicită sprijinul prea des, acestea fiind singurele momente în care mă pot întoarce în casa copilăriei mele, la dezmierdările împărţite cu generozitate. 
  
- Auzi, mi-am tras o maşină nouă, de mori încet când o vezi! Ce zici, te fac o tură cu ea? 
  
Îi explic că am alte planuri, deşi mor de curiozitate să ştiu de ce şi-a schimbat cealaltă maşină, tot de marcă şi foarte bună încă. Aşa cum niciodată Sandy nu a acceptat vreun refuz, nici de data aceasta nu s-a dat bătută în faţa argumentelor mele. 
  
- Hai că-i bine aşa! Vin cu tine la mama ta să-i ducem împreună cumpărăturile. 
  
Parcă o văd pe mama ce ochi va face în momentul în care Sandy va intra pe poartă cu colanţii ei cu ştrasuri, cu tunica stacojie mulată pe corp şi cu coama proaspăt vopsită în vişiniu! Dar nu o poţi refuza pe Sandy când îi intră ceva în căpşorul ei îngrijit până la ultimul fir de păr. Aşa că, se înfiinţează la mine, cu poşetuţa aurie atârnând în îndoitura braţului drept şi mă claxonează scurt, demonstrativ. Frumoasă maşină, nu mă pot opri să o admir, iar ea zâmbeşte cu buzele acoperite de pelicula sidefie a unui ruj orbitor, ştiind că mă dau în vânt după maşinile mari. 
  
- Ei, ce zici! 
  
- Bună treabă, când ai achiziţionat-o? 
  
- Ieri! Râde fericită, studiindu-şi conturul ochilor în oglida retrovizoare. Hai, urcă! 
  
- Ai apucat să citeşti instrucţiunile? 
  
Mă priveşte de parcă tocmai ar fi dat cu ochii de proasta satului: 
  
- Doar nu se conduce în chinezeşte! Râde. Relaxează-te că pornim. 
  
Privesc bordul cu interes. Nu mă hazardez să mă duc cu gândul la preţul unei astfel de bijuterii şi nici la sursa de venituri a dragei mele prietene. Tapiseria crem de pe interior, face un contrast fabulos cu culoarea bronz a maşinii care, se pare că nu vrea să pornească de pe loc. Sandy apasă pe butoane, ţăcănind cu unghiile ei lungi, ascuţite, nedumerită de încăpăţânarea automobilului. Scoate cheia din contact, o introduce din nou şi apasă butonul de lângă volan, loveşte în mod repetat comanda frânei de mână, după care apucă rapid mobilul ornat cu cristale: 
  
- Alo, aici Sandy, cum drec’ pornesc maşina asta? 
  
Se aude o voce masculină gravă, întrebând-o despre fiecare mişcare făcută de la urcarea în maşină. Eu stau liniştită în scaun, pe jumătate hipnotizată de balansul lănţişorului aurit prins la cheia maşinii. La indicaţiile preţioase primite prin telefon, apasă ambreiajul şi maşina ţâşneşte pe carosabil. Zâmbetul încrezător răsări din nou pe buzele lucioase gata de un adevărat periplu verbal. Maşina rulează lin, aproape fără zgomot, liniştitor. La primul semafor, Sandy îşi scoase o ţigară subţire, lungă, o aprinse şi pufăi un norişor diafan prin geamul coborât, atrâgând ca un magnet privirile şoferilor de pe banda alăturată. Conştientă de efectul gesturilor ei, îşi lărgeşte zâmbetul, arătându-şi toţi dinţii, dar mai ales pe acela în care străluceşte, montat artistic, un diamant micuţ. Când culoarea semaforului se schimbă, Sandy dă un bobârnac ţigării, care descrie un arc de cerc perfect înainte de a ateriza pe şosea. Maşina cea nouă, nu vrea să pornească de pe loc, cu toate insistenţele degetelor subţiri şi extrem de îngrijite ale şoferiţei, care se agită în jurul butoanelor răspândite pe întreg bordul. Înainte de a intra într-o panică şi mai mare, mă întind şi apăs butonul avariilor, pentru a stopa corul claxoanelor pornit ca la comandă. Prietena mea, pescui urgent telefonul din poşetă, ţăcănind pe tastele fosforescente. 
  
- Alo, aici Sandy, nu pot pleca de pe loc! Ce are maşina asta? 
  
Vocea gravă îşi începu din nou interogatoriul, întrebările legate de loc şi de manevre reuşind să o irite pe amica mea. 
  
- Dacă te sun, înseamnă că am probleme, înţelegi? Nu te-aş suna dacă nu aş avea nevoie de tine, pe nimeni nu sun dacă nu am nevoie! Sunt în intersecţie, nimeni nu opreşte, centrul e blocat din cauza mea! 
  
Mă fac mică, apăsând uşor pe frâna de mână, într-o încercare de a vedea dacă această maşină nu răspunde la fel ca automobilul meu autohton. S-a auzit un clic, după care, bolidul îşi reluă funcţiile normale, scoţându-ne din intersecţie. 
  
- Jur că am vrut să o las acolo şi să plec naibii, răsuflă uşurată Sandy, închizând brusc telefonul şi apucând volanul cu vârfurile degetelor. M-am năucit cu totul, să ştii! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc şi pe asta! Cealaltă, nu era problemă, să ştii, o mai pocneam eu, o mai pocneau alţii… nu costau prea mult reparaţiile. Odată, am lăsat-o în parcarea unei… 
  
Nu mai ascult. Muşchii spatelui au început să mă doară de încordare. Vreau la mama, oricât de copilăreşte ar suna. Liniştea casei părinteşti şi siguranţa curţii împrejmuite cu o centură de corcoduşi, mi se par acum cele mai frumoase vise posibile. Am ajuns în cele din urmă, iar norocul meu fu acela că Sandy se grăbea să ajungă la un centru SPA, aşa încât nu rămase la masă alături de noi. Oricum, mi-a atras atenţia că ea nu mănâncă decât salate. 
  
- Sună-mă când eşti gata, să vin după tine, îmi zise trăgând cu ochiul înainte de a-şi pune ochelarii de soare cu rame scânteietoare. 
  
Ziua petrecută alături de mama, tocăniţa de pui cu sos gros de smântână pe patul auriu de mămăligă şi clătitele pufoase cu urdă, reuşiră să şteargă uşor impresia puternică a călătoriei cu noua achiziţie a lui Sandy. Pe raftul bucătăriei de vară din fundul curţii, lângă cănile de ceramică cu bobiţe de struguri în relief, mobilul meu rămase să sune pentru păsările care poposeau din când în când pe pervaz. Ca şi când mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă, am făcut cale întoarsă cu autobusul, bucurându-mă de conversaţia uşoară, fără nici o urmă de efervescenţă, dintre şofer şi pescarul care îşi rezemase rucsacul de scaunele din faţă. Eram liberă să mă bucur de liniştea mea, de existenţa mea anostă şi de lucrurile mele simple. 
  
Până şi locul meu de muncă este unul simplu. Un birou comun, un calculator vechi îngropat în mormane de hârtii şi un telefon simplu care sună rareori, încet, ca acum: 
  
- Da… 
  
- Alo, aici Sandy, ce zici fato, vrei să-ţi vând maşina mea cea nouă? 
  
Referinţă Bibliografică:
ALO, AICI SANDY! / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!