Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



VENTILATORUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Tulai Silvie, că nu mai pot! 
  
Bărbatul se lăsă să alunece pe bancă lângă femeia adunată în fâşia de umbră de sub zidul casei. Soarele nemilos, pârjolea pământul de zile întregi. Oamenii şi animalele lor sufereau cot la cot în arşiţa criminală, singurele care îşi mai făceau de cap în tot prăpădul zilei fiind muştele cărnoase şi verzi care se repezeau nebune asupra oricărui trup în mişcare. Ieşit din grajdul în care vaca se prăbuşise neputincioasă pe patul de paie, Ilie abia reuşise să facă împleticit cei câţiva paşi care despărţeau casa de grădină. 
  
- În casă-i mai rău, zise femeia fără a-l privi, ştergându-şi obrazul transpirat cu colţul şorţului înflorat. Musai să ne luăm ventilator din ală ca-n reclama de la ora şapte. Zoiţa şi-a luat unu’ acu’-i o săptămână şi nu mai iese din casă pe arşiţă! 
  
- Costă prea mult, mormăi Ilie trecându-şi dosul palmei peste frunte şi făcându-şi vânt cu pălăria de paie care nu-l apărase prea bine de soare. 
  
- Atunci, să nu te-aud că te cânţi! 
  
Nu avea să recunoască în faţa muierii că începuse să se gândească din ce în ce mai mult la blestematul de ventilator. Silvia ştiuse cum să-i bage microbul. Trei viteze, cu rotaţie şi picior reglabil, costând o mică avere, ventilatorul ăla părea soluţia ideală pentru căldura sufocantă care-i sleia de puteri în ultima vreme. Ştia că muierea era supărată. Zoiţa i-o luase înainte cu ventilatorul. În casa ei se adunau gospodinele la un pahar de vorbă, lăudând aparatul oricui avea urechi să le asculte. Uitaseră de Silvia şi de filtrul ei de cofei, care-l costase pe Ilie o parte mare din banii pe porcul vândut luna trecută la târg. 
  
- De ce nu vrei să ne luăm şi noi ventilator? 
  
- Să dau bani munciţi cu greu pe ceva care mişcă aerul? Banii nu cresc pe garduri, Silvie! Abia ţi-am luat filtru de cofei şi deja ai uitat de el că stă în odaia de jos şi-l folosesc păienjenii! 
  
- Mă, bărbate! Femeia se întoarse cu tot trupul pe banca îngustă. Acu’i vremea aparatelor, mă! Ele ne ajută să trăim mai bine! Asta se numeşte progres! 
  
- Hai, du-te tu! 
  
Cu toată ţâfna scuipată printre cuvintele bărbatului, femeia mirosi îndoiala şi se ţinu bine, înduclindu-şi oleacă tonul: 
  
- Ne-ar fi mai bine să şedem amândoi la televizor, cu ventilatorul lângă noi şi să nu ne cântăm că nu mai putem de cald. 
  
Se întâmplau multe pe canapeaua din faţa televizorului. Ei erau tineri, abia se luaseră de doi ani... Un ventilator care să-i răcorească pe o asemenea arşiţă era o idee... hm! Ilie încercă să îşi asundă surâsul. Nevasta ştia cum să-l ia, să trăznească de nu! 
  
Când îi aduse ventilatorul ăla spurcat care costase o mică avere, Silvia se înroşi la faţă ca în ziua în care o ţucase întâiaşi dată în spatele grajdului. Îmbrăţişă ventilatorul cum nu-l îmbrăţişase cam demultişor pe el şi îl duse imediat în odaia din faţă. 
  
- Parcă-i un bibelou, Ilie! 
  
Într-adevăr, ventilatorul cu paletele lui mov, piciorul de un alb sclipitor şi butoanele argintii, îi dădea camerei un aer domnesc, de oraş. Privindu-l, Silvia simţi o satisfacţie vecină cu nebunia, îi venea să râdă şi să plângă în acelaşi timp. În sfârşit, îl avea! Începu să se gândească la momentul potrivit în care să iasă în faţa gospodinelor cu noua ei achiziţie. Până atunci, nu avea rost să îi dea drumul şi să consume curent. Sau, mă rog, puteau să-l folosească puţin, doar când foloseau canapeaua de la televizor. 
  
Aşteptă aproape o săptămână, pândind cel mai bun moment pentru ca invitaîia ei să aibă efectul maxim. Şi ziua aceea veni aşa cum sperase ea, cu o arşită înnebunitoare, care făcuse să se oprească toate muncile la câmp. Bărbaţii se adăpostiseră în răcoarea crâşmei, în jurul butoriului cu bere, iar femeile stăteau pe jumătate leşinate în fâşiile de umbră ale frăgarilor de pe marginea drumului. Silvia îşi alese o basma curată, îşi dădu jos şorţul şi porni în josul satului. Cu fiecare pas pe care îl făcea, soarele devenea mai nemilos, spre totala ei încântare. Adună în scurt timp un număr mare de gospodine atrase de promisiunea unui pahar de socată de la frigider şi a unui loc în care să nu se mai sufoce. Printre ele era chiar şi Zoiţa, a cărei curiozitate întrecuse mândria. 
  
Silvă intră în ogradă în fruntea lor, rumenă în obraji, povestind cu lux de amănunte cât de minunat putea fi noul ei ventilator. Frumosul ei ventilator din odaia din faţă, de lângă televizor, care... nu mai era la locul lui. 
  
- Iliiiieeeee! 
  
Ţipătul prelung se sparse de pereţii odăilor. Ieşi în goană din casă, urmată de gloata gospodinelor. O, dar avea să îl găsească imediat în gredină sau în grajd. Nu era la crâşmă, altfel l-ar fi văzut alături de ceilalţi bărbaţi când ieşise să invite gospodinele. Nu era nici în gredină!. Se îndreptă cu paşi hotărâţi spre grajd, în pragul căruia se opri ca trăznită. Dragul ei ventilator era legat cu funii de balamalele uşii, iar paletele, suportul şi butoanele erau mânjite de stropii de balegă împroşcaţi în mişcarea rotativă. Înainte de a-şi pierde cunoştinţa în arşiţa cumplită, privirea Silviei întâlni ochii vacii, imenşi, blajini şi recunoscători. 
  
Referinţă Bibliografică:
VENTILATORUL / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!