Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Copii > Mobil |   



PRINŢUL DE TURTĂ DULCE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe vremea când copacii erau modelaţi din acadele, în albia râurilor curgea cacao cu lapte, iar florile din caramel colorau iarba de biscuiţi de lângă Muntele de Pişcot, trăia în ţinutul soarelui de zahăr candel un prinţ cunoscut pentru blândeţea şi drăgălăşenia lui, Prinţul de Turtă Dulce. Castelul său nu era atât de mare şi de strălucitor cum era cel al Prinţului de Diplomat de exemplu, sau cel al Prinţului de Tiramisu, dar în preajma lui, trăiau în bună pace iepuraşi de ciocolată, fluturaşi de zahăr colorat, păsărele gumate, pitici de îngheţată şi multe alte vieţuitoare dulci, atrase de bunătatea prinţului nostru. 
  
Cel mai mare regat al acelor timpuri, însă, era Regatul de Ciocolată. Fiecare prinţ din ţinuturile învecinate trebuia să dea ascultare Regelui de Ciocolată, care se îngrijea ca toţi supuşii să fie mulţumiţi şi să aibă tot ce le era necesar pentru un trai îndestulat. Regele de Ciocolată avea o fiică, Prinţesa de Marţipan, atât de frumoasă, încât fiecare prinţ şi-o dorea de soţie. Dar, vedeţi voi, regele, tatăl ei, nu se îndura să se despartă de ea, aşa încât, îi construise un mic palat de bezea în Regatul de Ciocolată, ferit de privirile străinilor şi departe de drumurile umblate. Acolo, Prinţesa de Marţipan, se distra toată ziua, modelând ornamente din fondant şi jucându-se cu figurinele de zahăr care o însoţeau peste tot. 
  
Într-o zi, în timp ce se plimba cu bărcuţa din tartă pe Râul de Frişcă din apropierea palatului de bezea, prinţesa zări pe malul drept un prinţ, rezemat de tulpina străvezie a unui pomişor din acadea roz, care cânta duios dintr-un fluier fondant. În jurul său, se adunaseră figurine de tot felul, legănându-se în ritmul atât de dulce, încât prinţesa simţi numaidecât nevoia să coboare pe mal şi să se alăture vietăţilor din regat. Nu mai văzuse până atunci un prinţ, aşa încât rămase cu ochişorii albaştri şi rotunjori ca nişte mărgele, aţintiţi asupra cântăreţului. Era atât de frumos cu părul lui cârlionţat, de culoarea vaniliei, cu ochişorii ca nişte boabe de fistic şi guriţa rotundă ca o cireaşă, încât, simţi pe loc că inimioara ei trandafirie se umple de un sentiment cremos, delicios. 
  
- Bună, eu sunt Prinţesa de Marţipan şi locuiesc în palatul de bezea, vrei să fim prieteni? 
  
- Bună, eu sunt prinţul de Turtă Dulce şi locuiesc în castelul de turtă dulce cu oglinzi. Sunt foarte fericit că te-am întâlnit, îi răspunse prinţul, sărutându-i mânuţa delicată, ca un cavaler adevărat! 
  
Din acea zi, Prinţesa de Marţipan începu să-şi petreacă din ce în ce mai mult timp pe malul Râului de Frişcă în compania Prinţului de Turtă Dulce, ascultând minunatele melodii pe care acesta le cânta pentru ea. Iată însă că, în acest timp, Regele de Ciocolată de îmbolnăvi grav şi căzu la pat. Regina Zaharica nu ştia ce să mai facă pentru a-l însănătoşi. Regele începu să se topească, încetul cu încetul, oricât de mulţi pitici de îngheţată chemase regina să i se alăture şi oricât de departe ar fi plecat soarele din zahăr candel. Pe patul de suferinţă, regele îşi chemă soţia şi fiica. 
  
- Dragele mele, eu nu mai am multe zile de trăit, aşa că, în mâinile voastre va rămâne soarta regatului. Vreau ca fetiţa mea să aleagă cel mai bun soţ posibil, care să conducă cu mare atenţie, devotament şi dragoste ţinutul dulciurilor. Ca să nu iscăm duşmănie între prinţii care ne sunt vecini, vom organiza o întrecere care va dura cinci zile. Trimiteţi soli la toate castelele că, din voinţa mea, cei care doresc mâna Prinţesei de Marţipan se pot prezenta la palat. 
  
- Tată, începu cu sfială prinţesa, mie mi-e drag un prinţ… 
  
Regele de Ciocolată dădu din mână, oprind-o la jumătatea cuvintelor: 
  
- Toţi prinţii trebuie să aibă o şansă la conducerea regatului! 
  
- Atunci, fă o întrecere pentru regat, nu şi pentru mâna mea! 
  
Regina Zaharica o prinse pe prinţesă de un braţ şi o scoase din camera în care regele suferea cumplit. Nu era timpul să-şi facă părintele să sufere mai mult şi nici să se îndoiască de motivele pentru care el considera că soarta regatului era legată de mâna fiicei sale. Întristată peste măsură, Prinţesa de Marţipan porni în căutarea Prinţului de Turtă Dulce. 
  
- Vino să fugim în lume împreună, îl rugă frumoasa prinţesă de îndată ce ajunse în braţele lui dulci. Nu vreau să mai rămân în regat dacă tu nu poţi fi alături de mine! 
  
Prinţul de Turtă Dulce îi zâmbi cu blândeţe: 
  
- Nu trebuie să îi superi pe părinţii tăi şi nu te îngrijora! Nimic nu mi-ar face plăcere mai mult decât să te iau de soţie, aşa că am să particip la întrecerea pentru mâna ta cu cel mai mare drag. Sunt destul de priceput în ale dulciurilor ca să pot spera la câştig. 
  
- Ce se va întâmpla dacă nu vei câştiga? 
  
- Vom vedea atunci… 
  
Chiar dacă Prinţul de Turtă Dulce reuşi să o liniştească pe moment, Prinţesa de Marţipan rămase îngândurată. Doar ea ştia cum încercase de câteva ori Prinţul de Tiramisu să asedieze palatul de bezea şi câte scrisori gelatinoase îi trimisese Prinţul de Diplomat pentru a o cuceri. Ar fi fost şi mai îngrijorată dacă ar fi ştiut că însoţitoarea ei, Amandina, era verişoara Prinţului de Doboş, un prinţ întunecat, care se hotărâse să devină regele Regatului de Ciocolată cu orice preţ. În acea seară, după ce se aşternu liniştea peste toate dulciurile, Amandina ieşi din palatul de bezea şi dădu fuga la vărul ei. 
  
- Eşti pe cale de a-ţi vedea visul cu ochii! Regele de Ciocolată se topeşte în sfârşit! 
  
- E de mirare cum a rezistat până acum, spuse Prinţul de Doboş, doar am aprins focul în palatul de ciocolată de o săptămână. N-am crezut că vor rezista ambalajele până ce prinde regele să se înmoaie. Ce veşti îmi aduci, aşadar? E gata să îmi lase tronul mie? M-a chemat alături de el? 
  
- Nu uita că în regat sunt încă trei prinţi şi cu toţii sunt de neam nobil! Vestea bună este că regele a hotărât să lase regatul celui care o va lua de soţie pe Prinţesa de Marţipan. 
  
- Aha, cum tu eşti însoţitoarea ei, aste va fi doar o formalitate. 
  
- Vestea rea este că prinţesa este îndrăgostită de alt prinţ. 
  
- Cine e nătăfleţul pe care îl iubeşte? Tu trebuie să ştii! 
  
- E Prinţul de Turtă Dulce! 
  
Prinţul de Doboş izbucni în râs. Şi râse, până începu să-i curgă crema dintre foi: 
  
- Nu e o ameninţare acest „Turtă”, am să mă ocup eu de prinţesă. Câţiva trandafiri din caramel, câteva cuvinte dulci, ştiu ce am de făcut! 
  
- Păi, nu! Tatăl ei a decis ca să organizeze o întrecere, iar cel mai bun, cel care va câştiga întrecerea, va obţine şi fata şi regatul. 
  
Prinţul de Doboş se întunecă şi mai tare, glazura lui devenind aproape neagră. 
  
- Şi… care vor fi probele? 
  
- Nimeni nu ştie, dar am să-ţi dau eu de ştire! Acum trebuie să plec, altfel se va observa lipsa mea. Am să-i vorbesc şi prinţesei despre tine! 
  
- De ce nu ai făcut-o până acum? 
  
- Nu ştiam că eşti interesat de ea. 
  
- Eram interesat de regat în mod special, dar nu poţi ignora o frumuseţe atât de specială ca Prinţesa de Marţipan. Dar, din câte ştiu eu, parcă şi ţie îţi plăcea Prinţul de Turtă Dulce ! 
  
Amandina nu răspunse. Nu avea să recunoască în faţa vărului că se îndrăgostise până peste crema spumoasă de blândul prinţ pe care-l îndrăgea Prinţesa de Marţipan. Vărul ei era răutăcios şi răzbunător, aşa că se temea pentru foile şi glazura ei. Nu se gândi însă că, spunându-i Prinţului de Doboş despre Prinţul de Turtă Dulce, avea să-l pună pe acesta în mare pericol. Vărul ei, era tare leneş, nepriceput şi îi mergea mintea la răutăţi. În zilele ce urmară, se învârti pe lângă palat, se înscrise la întrecere, după care începu să analizeze şansele fiecărui participant. Vedeţi voi, cel mai harnic, cel mai dibaci şi cel mai dulce, era Prinţul de Turtă Dulce. Orice probe ar fi stabilit Regele de Ciocolată, erau şanse mari ca „Turtă” să câştige şi prinţesa şi regatul. Aşa că, în noaptea dinaintea zilei stabilite pentru întrecere, Prinţul de Doboş se strecură în palatul de turtă dulce cu oglinzi, pătrunse în camera prinţului şi presără peste el din belşug sare şi piper. 
  
În ziua întrecerii, în faţa Regelui de Ciocolată care se lipise de tron în marea lui suferinţă, se prezentară toţi cei patru prinţi din vecinătate. Prinţesa de Marţipan care îi stătea alături, nu avea ochi decât pentru Prinţul de Turtă Dulce. Era îngrijorată pentru că dragul ei prinţ ajunsese ultimul, se clătina pe picioare şi avea o culoare maronie foarte nesănătoasă faţă de strălucirea aurie cu care era ea obişnuită. Mai mult decât atât, părea să nu audă şi să nu vadă nimic în preajma lui. Se rezemase de Prinţul de Tiramisu pe care îl îmbrâncise în prinţul de Diplomat, în timp ce prinţul de Doboş zâmbea privind cutezător în direcţia ei. 
  
- Ceva nu e în regulă, murmură la urechea Amandinei. 
  
Amandina îşi cunoştea vărul foarte bine, aşa că înţelese imediat că zâmbetele trufaşe pe care le împărţea acesta aveau legătură cu starea gravă în care se părea că se află Prinţul de Turtă Dulce. 
  
- Mă duc să văd, îi spuse prinţesei, hotărâtă să profite de ocazie pentru a-i mărturisi prinţului că ea este foarte îndrăgostită de el şi pentru a-l convinge să nu participe la întrecere. 
  
- Dă-i te rog acest bileţel din partea mea, spuse Prinţesa de Marţipan, strecurându-i o foiţă gelatinoasă însoţitoarei. 
  
Amandina coborî printre figurinele de zahăr, desfăcând biletul prinţesei. 
  
„Dragul meu prinţ, scria cu litere înflorite domniţa de marţipan, inima mea îţi aparţine. Indiferent de rezultatul acestei întreceri, vreau să îmi petrec toată viaţa alături de tine.” Amandina sfâşie biletul şi scrise pe o altă foiţă de gelatină. „Prinţule! Indiferent de rezultatul acestei întreceri, mâna mea şi regatul, aparţin Prinţului de Doboş.” Rulă biletul şi îl strecură în palma Prinţului de Turtă Dulce, care abia se mai ţinea pe picioare printre participanţii la întrecere. Aşteptă până ce se convinse cu ochii ei că acesta citi biletul, după care se întoarse lângă Prinţesa de Marţipan. 
  
- Ce s-a întâmplat, întrebă de îndată prinţesa? 
  
- Nu mai doreşte să participe la întrecere şi nu ştie cum să facă să nu supere pe nimeni, zise repede Amandina. 
  
Domniţa se făcu albă la faţă şi zâmbetul îi pieri imediat. Înclină fruntea împodobită cu flori albe de fondant şi câteva lacrimi de zahăr candel apărură în ochişorii rotunzi. 
  
Lângă tron, se jucau doi iepuraşi de ciocolată, care, auziră fără să vrea discuţia dintre prinţesă şi însoţitoarea ei. 
  
- Nu cled plostiile asestea, vorbi stâlcit cel mai mic iepuraş. Plinsul o adolă pe plinsesă! S-o ulmălim pe Amandina! 
  
Zis şi făcut! De îndată ce însoţitoarea se făcu nevăzută din preajma prinţesei, cei doi iepuraşi îi luară urma. Nu mică le fu mirarea când o văzură intrând în cortul Prinţului de Doboş, care se pregătea pentru prima probă a întrecerii. Îşi strecurară urechile lungi pe sub foile de plăcintă ale cortului, atenţi la discuţia care se purta departe de participanţii la evenimentul mult aşteptat. 
  
- Ce i-ai făcut Prinţului de Turtă Dulce? 
  
- Stai liniştită, doar am aruncat pe el sare şi piper. Îşi va reveni într-o zi, două, dacă face o baie în lapte cu miere. Destul, ca să fiu eu sigur că voi câştiga întrecerea. Văd că regele se ţine tare de tot. Am să trec în noaptea asta să verific focul de sub ambalajele de ciocolată. N-aş vrea să se stingă atunci când mi-e mie lumea mai dragă. 
  
Iepuraşilor le era destul ce auziseră până în acel moment. Cel mic dădu fuga la Regele de Ciocolată, iar cel mare, la Prinţesa de Marţipan. Când se întoarse Amandina la locul întrecerii, fu întâmpinată de soldaţii din zahăr candel care o duseră în faţa familiei regale. Încercă să mintă, să ascundă legătura ei cu Prinţul de Doboş şi cu uneltirile lui, dar Prinţul de Turtă Dulce, care tocmai fusese îmbăiat în lapte şi miere arătă feţelor regale biletul adus de Amandina. Prinţesa de Marţipan fu cât pe ce să se topească de supărare. Noroc că prinţul era lângă ea şi o ţinu în braţe până ce îşi reveni. Regele anulă întrecerea, îl alungă din ţinutul său pe Prinţul de Doboş şi se înzdrăveni de îndată ce focul pus în palatul său fu găsit şi stins. 
  
Vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat cu Prinţul de Turtă Dulce şi Prinţesa de Marţipan? Au făcut o nuntă mare, iepuraşii de ciocolată au purtat trena miresei şi i-au însoţit pe cei doi în palatul de turtă dulce cu oglinzi, în care s-au născut mai apoi mulţi copilaşi de turtă dulce, care ies de Crăciun din palatul lor şi se caţără pe ramurile brăduţilor împodobiţi în fiecare casă. În cele din urmă, am încălecat pe o acadea şi v-am spus dulce, povestea mea. 
  
Referinţă Bibliografică:
PRINŢUL DE TURTĂ DULCE / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1623, Anul V, 11 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!