Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



RUPTURA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La primul ţipăt al sirenei, cercetaşul se năpusti spre cel mai apropiat adăpost, cu speranţa că va ajunge să se pună în siguranţă înainte de a se dezlănţui iadul. Nimeri din plin într-un amalgam nebun de oameni, animale şi maşinării. Reuşi să se lipească de un perete, cercetând spaţiul închis. Sinapsele lui transmiseră de urgenţă mesajul pericolului. A-Ma avea să ia măsuri, aşa cum o făcea întotdeauna. I se ceru să identifice momentul în care de desprinsese de grup. Se linişti şi transmise coordonatele locului în care fusese surprins de alarmă. 
  
-- Grupul trebuia protejat, transmise A-Ma. Acela era rolul tău, dar ai eşuat! Rămâi pe poziţie şi aşteaptă noile ordine! 
  
Cercetaşul încercă să transmită că grupul fusese atins de ciuperca radioactivă înainte de a izbucni alarma şi că el n-ar fi putut schimba cursul evenimentelor atâta timp cât era poziţionat mult în faţă pentru a deschide şi asigura drumul. De-a lungul sinapselor, furia îi fu amorţită imediat de fluxul tranchilizant transmis de A-Ma. Ea va avea grijă de el, asigurându-i întoarcerea. Se lăsă moale pe containerele înşirate în adăpost, închizând ochii în aşteptare. 
  
-- Nu trebuie să dormi, auzi o voce în dreptul lui. La primul semn de perforare a porţii, va trebui să lupţi pentru viaţa ta! 
  
Cercetaşul clipi uşor, încercând să distingă persoana căreia îi aparţinea vocea aceea ascuţită, dar nu identifică decât o umbră ghemuită lângă perete într-o poziţie ciudată. Oricum, el nu primea ordine decât de la A-Ma, aşa că ignoră sfatul, protejându-şi câmpul energetic cu scutul frontal. Alunecă într-o amorţeală vecină cu somnul, visându-se alături de camarazii săi, servind-o pe A-Ma cu toată dăruirea. A-Ma era totul pentru ei! Dacă ea hotărâse că trebuiau să se retragă pe această planetă zguduită de conflicte, pentru ei trebuia să fie în regulă. Asiguraseră peştera, îi creaseră toate condiţiile de înmugurire, o alimentau şi o serveau cât se putea de bine în condiţiile în care exterminatorii lansau un atac după altul, într-o încercare crâncenă de a extermina orice altă formă de viaţă decât cea agreată. Ei nu erau o formă de viaţă agreată, dar A-Ma avea să schimbe acest lucru de îndată ce mugurii săi aveau să se dezvolte suficient încât să domine întreaga planetă. 
  
Explozia şi vacarmul care îi urmă, îl luă pe nepregătite. Valul de aer încins care se năpusti în adăpost fu urmat de valul de trupuri care se îngrămădeau să părăsească locaţia expusă. A-Ma răspunse semnalelor lui de alarmă cu încă o doză de tranchilizant. Şi să fi vrut, acum nu ar mai fi reuşit să-şi mişte membrele pentru a părăsi zona. În momentul în care văzu, ca prin ceaţă, formându-se ciuperca întunecată care urma să consume aerul din adăpost, se simţi smucit şi ridicat într-un vârtej zbârnâitor, după care îşi pierdu cunoştinţa cu totul. 
  
-- Deschide ochii! 
  
Cercetaşul îşi dădu seama că vocea ascuţită care ajungea la el parcă din depărtare, nu era vocea A-Mei. Sinapsele lui, trezite în totalitate, făcură ceea ce ştiau ele cel mai bine, transmiseră semnale către A-Ma. Un râs ciobit îi agresă simţul auditiv. 
  
-- Eşti pe cont propriu! Habar n-ai ce să faci, nu-i aşa? 
  
Eronat! A-Ma va răspunde imediat şi îi va coordona mişcările. Totdeauna A-Ma se ocupa de tot! Trebuia doar să aibă răbdare şi să aştepte. Probabil că exploziile repetate şi ciupercile provocate, impuneau acţiuni mai urgente în alte sectoare. Va simţi atunci când va veni momentul să acţioneze, aşa încât, putea să rămână în continuare la moleşeala lăsată de tranchilizante şi să viseze la câmpiile întinse sub soarele violaceu şi prietenos al locurilor sale de baştină. 
  
-- Deschide ochii, repetă cu insistenţă supărătoare vocea, trebuie să te mişti dacă vrei să mai exişti fizic! Până aici te-am cărat cumva, dar din acest punct, va trebui să îţi dai interesul dacă ştii ce e bine pentru tine! Măcar atâta ştii, nu? 
  
Cercetaşul mai făcu o încercare. A-Ma refuza în continuare să alimenteze conexiunile cu informaţii. Deschise ochii, trezindu-se pe platforma îngustă a farului care domina ruinele rămase în urma exploziilor. Lângă el, silueta înaltă unei creaturi îşi profila perechea de aripi argintii pe fundalul întunecat al unei furtuni iminente. 
  
-- Bun, te-ai trezit! Acum, depinde de tine în ce direcţie o iei! 
  
-- A-Ma! 
  
-- Urăsc sclavia asumată, aşa că, îmi iau rămas bun şi te avertizez că înainte de a izbucni furtuna, va începe un nou raid, motiv pentru care ar fi bine dacă ai avea un plan care să te pună de urgenţă la adăpost, dar de data aceasta, un adăpost adevărat. 
  
Cercetaşul privi blocat cum se întind uriaşele aripi arginti, gata de zbor. 
  
-- Te rog, du-mă la A-Ma! 
  
Creatura îl privi cu toţi cei patru ochii violacei, surprinsă. 
  
-- Glumeşti, nu? Nu glumeşti, concluzionă singură analizând pentru un moment mimica disperată afişată de faţa cercetaşului, eşti praf! Pentru ce au unii creier, să fiu moluscă dacă înţeleg! Cum să laşi pe cineva să gândească pentru tine şi să ai certitudinea că deciziile sunt cele corecte? 
  
Se înşela, cercetaşul gândea! Avea creier şi chiar îl folosea. Numai că toate sinapsele lui urlau din dorinţa de a se întoarce la A-Ma, la confortul asigurat al cuibului, la rezolvarea implicită a oricăror probleme şi la grupul din care făcea parte. Puterea şi inteligenţa erau date de numărul de membri ai grupului, nu de modul în care un individ procesa o informaţie! Cu toate acestea, probabil că suferise o ruptură de sinapse, pentru că, printre toate gândurile legate de A-Ma, se născu o senzaţie stranie, asemănătoare unei dorinţe independente de zbor. O sugrumă înainte de a ocupa o suprafaţă prea mare a materiei sale cenuşii şi îngenunche în faţa creaturii pregătite de plecare. 
  
-- Te rog, du-mă la A-Ma! 
  
-- Sunt cel mai prost angar de pe planeta asta, bombăni creatura, înclinându-se pentru a-l prinde între aripi! O să îmi pară rău, ştiu sigur! 
  
Cercetaşul simţi o bucurie soră cu demenţa la gândul revenirii lângă A-Ma. Se încleştă bine în spatele angarului, alungând sentimentul de recunoştinţă care îl invadase la un moment dat şi, odată cu el, gândurile legate de mulţumirea pentru salvarea vieţii lui, comunicându-i sec creaturii coordonatele cuibului. Nu apucară să se depărteze prea mult de far în momentul în care alarma izbucni din nou, cu urlete prelungi. Angarul dădu mai puternic din aripi, îngreunat de corpul cercetaşului, efortul făcând să-i iasă cei patru ochi din orbitele lor. Cercetaşul alungă vina, îmboldind cu genunchii trupul contractat. 
  
-- Heeii! Potoleşte-te, altfel te las imediat şi-mi văd de drum! 
  
În momentul în care A-Ma intră cu informaţii în sinapsele lui, invazivă şi autoritară, cercetaşul tresări. Grupul lui nu mai exista, el era singurul răspunzător, dar avea să fie primit în alt grup dacă ducea angarul în cuib. Ochii creaturii aveau să-i folosească A-Mei la accelerarea procesului de înmugurire. O explozie apropiată, sfâşie una dintre aripi, făcându-i să se rostogolească de câteva ori în aer, gata de prăbuşire. Sângele angarului împroşcă fierbinte fruntea cercetaşului, gâlgâind la fiecare zvâcnire a aripii sănătoase. 
  
-- Cred că ultimul lucru pe care am să-l fac pe planeta asta va fi să te duc pe tine înapoi la regina ta! 
  
Cercetaşul nu răspunse. Simţea în întreg trupul pregătirile din cuib. Soldaţii erau mobilizaţi, asistenţii pregăteau zona de primire, totul pentru procesarea materiei care avea să alimenteze trupul A-Mei. Materia era angarul, creatura care îl scosese din adăpostul distrus atunci când fusese tranchilizat şi care îi asigura revenirea. În sânge, simţea vibraţia cântecului mugurilor nerăbdători. 
  
-- Cât de idiot trebuie să fii, să te întorci într-un loc în care nu ai libertate, în care eşti sclavul dorinţelor celor cărora nu le pasă dacă trăieşti sau mori, strigă angarul peste şuieratul schijelor care zburau în jurul lor? 
  
A-Ma era totul! Cercetaşul nu putea explica de ce. Ar fi vrut, însă, să îi poată explica angarului de ce A-Ma era totul, ca un ultim favor pentru serviciile aduse lui până în acel moment şi care vor mai fi aduse înmuguririi. Căută adânc în segmentele creierului său, timpurile începutului. A-Ma pompă imediat o doză de informaţii legate de importanţa înmuguririi, blocând accesul altor sectoare de informaţii. 
  
-- Să nu poţi face ce simţi că doreşti să faci este prizonierat în toată regula, continuă angarul, cu mişcările din ce în ce mai neregulate. Eu îmi risc viaţa pentru tine pentru că aşa doresc eu, sunt liber să îmi schimb planurile chiar şi pentru un amărât de sclav ca tine. 
  
Trebuia să explice! Cercetaşul forţă bariera, plonjând brusc în amintirile copilăriei. Imaginile secvenţiale ale soarelui violaceu care scălda câmpiile bogate răsunând de ţipetele unor copii veseli, fură înlocuite de cele cu adulţi purtând haine colorate, seceraţi de focul deschis de grupurile de soldaţi purtând uniforma albă a cuibului, iar apoi de imaginile asistenţilor care preluau copiii în cuib. Un nou val de informaţii legate de importanţa înmuguririi, împinse amintirile departe, însă cercetaşul se ancorase bine în sinapse, căutând momentul stabilirii legăturii cu A-Ma. O încăpere albă. Un pat. Asistenţii. Se recunoscu în copilul de pe masă. 
  
Urechile prinseră să-i ţiuie şi durerea crâncenă de cap, care îi fu indusă, îl determină să scoată un urlet inuman. Angarul se prăbuşi sub el, în apropierea cuibului, abia respirând. Cercetaşul simţi în vene mişcarea grupurilor şi asaltul soldaţilor. Cu toată durerea, forţă încă odată sinapsele, vizualizând imaginea estompată a momentului în care, unul dintre mugurii A-Mei înainta prin rana deschisă la jugulara lui, în sensul circulaţiei sanguine, invaziv, autoritar, punând stăpânire pe trupul lipsit de apărare al copilului. Se ridică ameţit, apucând trupul angarului. Nu mai era mult până ce grupurile aveau să ajungă la ei. Informaţiile îl asaltară. A-Ma era tot ceea ce conta! Înmugurirea era cea mai importantă! Aripile se agăţau de stâncile colţuroase, dar cercetaşul se strădui să tragă trupul angarului după el, în sens opus celui în care se afla cuibul. Intui momentul în care mugurele avea să împrăştie tranchilizantul. Reuşi totuşi să se ascundă împreună cu creatura într-o grotă deschisă sub nivelul peretelui stâncos, înainte de a se prăbuşi fără vlagă. 
  
Nu aveau cum să scape! Mişunau cu toţii, împânzind toată suprafaţa din jurul cuibului. Îi simţea, aşa cum ei îl simţeau pe el. 
  
-- De ce mai eşti cu mine? 
  
Îi făcu semn angarului să păstreze liniştea. Opri sângerarea, îi legă aripa şi se strădui să blocheze imaginile idilice care îi fulgerau retina în mod controlat. Bucuria de a o servi pe A-Ma se suprapuse amintirii dureroase a conectării mugurelui. Îşi înfipse dinţii în braţ, oprind răcnetul animalic care i se formase în piept. Acum îl simţea! Mugurele ancorat în el, făcând parte din el şi poate chiar din sângele lui, pulsa conectat la A-Ma, încercând să-l controleze. Ochii angarului clipiră privind nedumeriţi zbuciumul care îi contorsiona membrele. 
  
-- Ce să fac pentru tine? 
  
-- Scoate-l din mine dacă poţi! 
  
Angarul zâmbi trist. Altruismul speciei sale avea totuşi limite. Cercetaşul putea înţelege acest lucru. Părăsi creatura, târându-se afară din grotă. Înaintă cât putu de repede de-a lungul coastei, oprindu-se doar în momentele în care A-Ma îi asalta sinapsele rănite. O simţea, o auzea, dar găsise modalitatea prin care să o convingă că acţiona în interesul ei, ţinând direcţia cuibului. Nu trecu mult până când îl găsi primul grup. Coordonatele lui fură transmise de urgenţă. Unde era angarul? Cercetaşul simţi mugurele scotocind în creierul lui. Făcu un pas în spate, apoi încă unul şi se gândi intens la modul în care ar putea să-şi sfarme ţeasta de prima stâncă. Totul va fi bine! Nu trebuia decât să predea angarul şi durerile lui vor înceta pentru totdeauna! Ştia că nu erau gândurile lui! Locul în care era încolţit era unul dintre cele mai stâncoase de pe planetă. Dacă şi-ar fi dat drumul în prăpastia care se căsca la câţiva paşi, şi-ar fi zdrobit în întregime tot trupul, nu numai ţeasta. Nu era necesar să facă asta! A-Ma avea rezolvare pentru toate! A-Ma se ocupa de toate! Cercetaşul îşi semnală pentru ultima oară coordonatele şi se năpusti peste buza stâncilor. Mugurele zvâcni demenţial şi sinapsele porniră să îi clocotească în momentul în care cercetaşul îşi simţi sângele şiroind în zona jugulară. Ştiu cu precizie momentul în care se produse ruptura şi fu eliberat. Cu puţin înainte de momentul în care avea să se zdrobească de fundul prăpastiei, din păcate. În acel moment, însă, un vârtej zbârnâitor se formă deasupra lui. Se simţi smucit şi ridicat, în timp ce o voce ascuţită îi asaltă auzul: 
  
-- Ce pot să fac pentru tine? 
  
Referinţă Bibliografică:
RUPTURA / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!