Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



SECRETUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Bărbatul înainta încet prin aerul încins şi încărcat de insecte zburând bezmetice în toate direcţiile, urmat de fetiţa mărunţică care încerca să-i calce exact pe urme. Şuierul lin al apei care dansa printre pietroaie, acoperea orice alt zgomot ar fi coborât de pe şoseaua aflată la nici zece paşi. La un moment dat, lăsă undiţa între pietrele de pe mal şi, sub ochii măriţi de curiozitate ai copilei, apucă o piatră grea, de mărimea unui pepene, cu care trăsni bolovanul de lângă piciorul lui. Se aplecă şi ridică cu o mişcare bruscă marginea pietroiului, lăsând să alunece lumina arzătoare a soarelui pe burţile argintii ale unor peştişori mici cât degeţelele copilului.  
 
- Ha, ha, exclamă satisfăcut bărbatul, acum să te ţii doamnă ştiucă! Vezi ce momeală am găsit? Maimuţoii ăştia mici se ascund la umbră pe sub pietrele mari.  
 
- Au murit, tată?  
 
- Nu, i-a ameţit doar vibraţia loviturii!  
 
După ce adunară într-o pungă momeala vie, păşiră de-a lungul malului, din piatră în piatră, cercetând cu atenţie zonele umbroase şi mai liniştite de sub cupolele sălciilor. În urma tatălui, copila încerca să-şi menţină echilibrul pe aglomerarea de pietre, dând din braţe ca o pasăre gata de zbor.  
 
- Le e cald şi peştilor, nu?  
 
Bărbatul dădu din cap îngustându-şi ochii, atent dintr-odată la fâşia întunecată trasată deasupra apei de podul metalic al căii ferate care traversa cursul Someşului.  
 
- O vezi?  
 
Urmărind direcţia braţului întins, copila reuşi să zărească umbra lungă care aluneca leneşă în mişcările moi ale apei.  
 
- E mare, şopti temătoare ca nu cumva glasul ei să sperie prada, dar e chiar la mijlocul apei. Ne putem apropia?  
 
- Nu de pe mal, dar am o strategie!  
 
Fetiţa ştia că tatăl găsea întotdeauna strategii la pescuit. Plecau de acasă din zori, fără mâncare şi fără momeală, dar nu fusese nici măcar o singură dată în care să nu prindă ceva sau să o lase flămândă, chiar dacă micul lor dejun erau prunele pe jumătate coapte din livezile întinse pe malul apei, câteva mere pădureţe sau covrigii cumpăraţi în drumul lor prin satele mici înşirate de-a lungul cursului de apă. Strategiile privind momeala erau chiar şi mai grozave. Prinsul cosaşilor prin fâneţe o distra cel mai mult, cu toate că la partea în care pescarii trebuiau să le smulgă picioarele din spate ar fi preferat să nu asiste.  
 
- Acolo stă puterea lor şi pot scăpa imediat din cârlig, îi explicase tata.  
 
Putea înţelege asta, dar tot îi era milă de cosaşi. Mai bine era atunci când foloseau ca momeală boabele de porumb în lapte. Tata o asigurase că pentru un ştiulete-doi, nu s-ar fi supărat stăpânii lanurilor din care se serveau. Până atunci însă, ea nu fusese părtaşă la nici un pescuit de răpitori şi asta îi dădea o stare de emoţie ciudată. Răpitorii erau ceva periculos, nu-i aşa? Nescăpând din privire silueta întunecată care se unduia ameninţător în umbră, îl urmă pe tatăl ei printre pietre, apoi pe treptele care urcau spre podul de cale ferată, pictat din loc în loc de pete ruginii. Metalul încins de căldură, împrăştia un miros greu, amărui, în timp ce de pe limbile de lemn ale căii ferate se evapora un miros pestilenţial, de urină.  
 
- Stai pe margine, să nu calci pe şine!  
 
Fetiţa nu întrebă de ce. Se lipi de balustrada fierbinte, lângă tatăl ei, urmărindu-i mişcările ample şi sigure cu care el aruncă momeala, chiar în dreptul botului uriaşei ştiuci. Peştele dădu ocol momelii, ca şi când ar fi mirosit-o, după care se îndepărtă.  
 
- E şmecheră, şopti copila.  
 
- Dar noi suntem mai şmecheri, stai să vezi!  
 
Aruncă o nouă momeală, schimbând locul. Repetă operaţiunea de câte ori peştele îşi schimbă poziţia, cu o răbdare şi o încrâncenare care o făcu pe fetiţă să se simtă mândră de tatăl ei şi încrezătoare că vor prinde ştiuca. La un moment dat, un ţipăt şuierat izbucni în apropierea lor, gata să le spargă timpanele. Bărbatul întoarse capul către trenul care intrase cu viteză pe pod. Lăsă undiţa într-o singură mână, cu cealaltă blocând copila în spaţiul îngust dintre şine şi parapetul metalic. Curentul de aer încins împins către ei, îi izbi peste feţele îngrozite. În goana nebună a trenului, în acele momente de panică, printr-o fereastră deschisă, un călător aruncă o sacoşă de plastic care îl lovi pe bărbat peste cap. Abia respirând, la nici o palmă de vârtejul vagoanelor, el găsi ciudat că mecanicul semnalizase sonor trenul abia la intrarea pe pod şi că nu încetinise în momentul în care îi văzuse, viteza fiind de-a dreptul ameţitoare în cele câteva minute până ce trenul ieşi de pe pod, minute care lui i se părură ore nesfârşite.  
 
Trăgând cu putere în piept aer, bărbatul îşi dădu seama că nu mai respirase de ceva timp. Copila îl privea cu ochi temători, plini de înţelegerea celor care ar fi putut să se întâmple. El porni cu greu de pe loc, prinzând mâna fetiţei în palma lui umedă şi nu se opri până ce podul nu rămase mult în urmă.  
 
- Tati, n-am prins ştiuca!  
 
Bărbatul se aşeză pe borna kilometrică în dreptul căreia se oprise şi strânse copila în braţe.  
 
- Lasă ştiuca în treaba ei acum! Vreau să îmi promiţi că rămâne secretul nostru tot ce s-a întâmplat pe pod, altfel mama ta o să ne ia la bătaie pe amândoi.  
 
- Promit, şopti cu toată solemnitatea pe care o cerea momentul. Era pentru prima dată când ea şi tatăl ei împărţeau un secret şi era foarte hotărâtă să nu scoată nici o vorbuliţă despre cum era să îi calce trenul pe pod în timp ce încercau să prindă o ştiucă grozav de mare.  
 
Soarele crud, trecuse demult de ora în care nu lăsa loc umbrelor, semn că amiaza se pierduse până în momentul în care cei doi aventurieri se strecurară în curtea apărată de o perdea deasă de viţă de vie. Atentă la femeia care le ieşi zâmbitoare în cale, fetiţa strânse din buze, ca pentru a nu scăpa din greşeală marele secret. Bărbatul rezemă undiţa de peretele casei şi se aşeză pe treptele înalte de la intrare.  
 
- Să vezi ce am păţit…  
 
Dintr-o răsuflare, înainte ca fetiţa să poată măcar să bea o gură de apă de la cişmeaua din curte, dezvălui femeii marele secret, fără să uite nici un amănunt.  
 
- Tată! Parcă era secretul nostru!  
 
- Doar nu era să te las pe tine să povesteşti o asemenea întâmplare, râse tatăl ciufulind cu dragoste părul copilei!  
 
În acea zi, fetiţa învăţă că în viaţă nu există cu adevărat secrete, decât atunci când ele aparţin unei singure persoane şi că, poţi fi păcălit foarte uşor atunci când te aştepţi cel mai puţin. Zâmbi şi spuse mamei pe un ton asemănător celui al tatălui:  
 
- Acum să-ţi povestesc cum m-a scăpat tata în Someş când am traversat de pe un mal pe altul…  
 
Referinţă Bibliografică:
SECRETUL / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1567, Anul V, 16 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!