Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



ARĂTAREA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-- Nelule, stai pe-aproape, e atât de întuneric că-mi pot băga deştele-n ochi de unu’ singur! N-am chef să umblu prin stufăriş după fundu’ tău! 
  
Bărbaţii se strecurară unul după altul prin ierburile înalte, cu undiţele ridicate ca nişte baionete în faţa lor. Păreau două stafii pe fundalul de catran al nopţii îngreunate de norii groşi, apropiaţi ameninţător de malurile Mureşului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. 
  
-- Ce-ai mă? 
  
-- Mi-am agăţat cârligu’ de nădragi! 
  
-- În faţă sau în spate? Ai grijă la râmă! 
  
Chicotiră, strecurându-se în spatele gardului dărăpănat care delimita terenul îngrăşătoriei de bovine. Nu era prima dată când vizitau zona aceea, Cotul Mureşului, în care ştiau ei că sunt deversate dejecţiile de la grajduri. Acolo era împărăţia peştilor. Se strângeau cele mai babane exemplare de somn, adevăraţii monştrii, numai buni să fie capturaţi. Noaptea, însă, nu le era prea uşor să despice perdelele de trestii şi stuf crescute mai înalte decât statura omului. Se luptau vitejeşte, ferind preţioasele beţe din bambus pregătite laborios pentru Marea Captură, nerăbdători să ajungă în punctul stabilit. 
  
-- Mă trec toate apele! N-am mai tras aşa din armată! 
  
-- Ce armată ai făcut tu, de oboseşti în halu’ ăsta? 
  
-- Nu-i de râs! Chiar am făcut armată serioasă, la paraşutişti. Aveam nisip şi-n chiloţi după ce mă aruncau ăia pe coclauri. 
  
-- Ia, trage o gură de tărie şi dă din picioare, că nu mai e mult de mers! 
  
Vântul se porni molcom, ca un ardelean get-beget, abia încreţind apa pe alocuri şi mimând câteva valuri prin ierburile pe jumătate uscate. La un moment dat, în faţa lor, trestia trosni, sfărâmată sub o smucitură puternică. 
  
-- Nelule, ai auzit asta? 
  
-- Ce poate fi? 
  
-- Ia, ţine şi undiţa mea, să-mi scot cuţitul de Rambo! 
  
Cu lama zimţată şi ruginită a unui cuţit vechi ridicată la nivelul ochilor, aplecat mult în faţă, concentrat, pescarul pătrunse prin vegetaţie spre locul din care se auzise zgomotul. Călca atent, încercând să nu tulbure prea mult liniştea din apropierea apei. 
  
-- Nea Fane, vezi ceva? 
  
-- Tacă-ţi gura, îşi avertiză însoţitorul, nu vreau să-mi trădez poziţia! 
  
În dreptul malului, chiar în faţa lui Nea Fane, se auzi un nou trosnet, mai puternic de data aceasta. Pescarul scoase din buzunarul pantalonilor o lanternă îngustă şi îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenşi străluciră ireal printre frunzele înalte şi ascuţite, făcându-l pe om să-şi scape cuţitul şi lanterna din mâini şi să se întoarcă rapid, tremurând, lângă tovarăşul său: 
  
-- Bă!!! N-am văzut în viaţa mea aşa ceva! 
  
-- Ce-i Nea Fane? 
  
-- Ce animal poate avea ochii cât felinarele şi să trăiască în apă? 
  
-- Un somn uriaş? 
  
-- Eşti prost de cap? Peştii n-au ochii cât felinarele! Poate balenele, da’ n-ai să vezi tu balene în Mureş! 
  
-- Ai văzut bine? 
  
-- Nu-s de ieri de azi, ce naiba? I-am văzut cum te văd pe tine! Mi-a înghiţit cuţitul de Rambo şi lanterna mea norocoasă. 
  
-- O fi vreun extraterestru din ăla care face cercuri prin cucuruz, cum am văzut la teveu? Că om nu poate fi, dacă şade în apă... 
  
-- Du-te tu să tragi o tură cu ochiul. 
  
-- Mă cam tem, Nea Fane! 
  
-- Ba pe naiba, ditamai paraşutistu’ cu nisipu’ în chiloţi! 
  
Împins de camaradul său, Nelu se strecură pe urmele proaspăt lăsate prin ierburi, până în dreptul malului. Tremura de-a binelea. Ceva pocni sub cizmele lui, făcându-l să se arunce pe burtă. Dădu cu mâna peste lanterna subţire cu carcasa de plastic, scăpată de tovarăşul său şi înjură încet. Se târâ în patru labe, muşcându-şi buzele de nemulţumire. Făcea prea mult zgomot, dar era bine că avea un firicel de lumină, chiar dacă se întrerupea destul de des. Mătură spaţiul din faţa lui la câţiva paşi şi înlemni de groază când dădu cu ochii de arătarea imensă. Icni cu disperare şi se năpusti înapoi, fără a se mai ridica în picioare. 
  
-- Te-ai transformat în câine? 
  
-- Nea Fane, jur că mi-a căzut inima în nădragi de spaimă! I-am văzut antenele! Două! Groase şi ascuţite! Am pus-o! 
  
Camaradul privi spre locul în care arătarea se mişca acum mai zgomotos. 
  
-- Dacă ar fi vrut să ne răpească şi să ne ducă pe o altă planetă, cred că ar fi făcut-o până acum. 
  
-- Poate că nu ne-a văzut, zise cu glas mic Nelu. 
  
-- Ba pe naiba! S-a uitat fix la mine ca şi când ar fi vrut să-mi transmită un mesaj! 
  
-- Ce mesaj? 
  
-- De unde să ştiu eu? Poate că e căutat de americani şi se ascunde. Am auzit că americanii ăştia îi vânează pentru experimente! Dacă vrea să transmită un mesaj la familia lui, să vină după el? 
  
Parcă auzind conversaţia din păpuriş, arătarea prinse a arunca spre ei o ploaie de apă îngroşată cu pământ, frunze şi bucăţi de trestii rupte, într-o zbatere nebună care le îngheţă celor doi pescari sângele în vene. 
  
-- Ăsta e periculos, Nelule, s-a zis cu pescuitu’ din noaptea asta! Am face mai bine să ne cărăm de-aici. 
  
-- Dacă ne urmăreşte? 
  
Nea Fane căzu pe gânduri. Ce ştia el despre extratereştrii? Era posibil să vină depă ei până acasă? 
  
-- Nu mergem spre casă! Ne strecurăm până la îngrăşătorie şi îi anunţăm pe paznici. Poate că extraterestrului i se face foame şi dă iama prin animalele pe care le păzesc ei. 
  
-- Eşti tare, Nea Fane! 
  
Traversară în grabă limba de vegetaţie care despărţea malul de gardul îngrăşătoriei şi trecură unul după altul prin spărtura destul de mare cât să le permită trecerea fără efort în cealaltă parte, atenţi la undiţe şi aruncând din când în când priviri în spate. Ajunseră la cabina paznicului fără a fi urmăriţi şi se porniră să bată nerăbdători cu pumnii în uşa metalică. Într-un târziu, aceasta se deschise şi în pragul ei se ivi statura uscăţivă a unui bărbat care dădea semne că abia se trezise din somn. 
  
-- Ce-i baiu’ ? 
  
-- Nene, numai matale eşti aici? 
  
-- Nu-i destul? 
  
Cei doi pescari se îngrămădiră în cabina care li se păru mai mică decât cuşca câinilor şi, după ce trântiră uşa în urma lor, porniră să povestească, amândoi odată, despre extraterestrul care apăruse la Cotul Mureşului. Paznicul îi ascultă, aruncând din când în când privirea spre gâtul sticlei care ieşea din raniţa lui Nelu. În cele din urmă, hotărând că putea să îşi dezmorţească picioarele foarte bine făcându-le pe plac celor doi pescari, îşi părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriaşă care lumina ca un reflector într-o mână şi cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărişului zdrobit, însoţit de nişte sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. 
  
-- Ia, dă încoace puţin plosca aia, ceru paznicul. 
  
Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o duşcă zdravănă. Îmbărbătaţi şi încălziţi după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile spre locul devenit extrem de periculos odată cu apariţia extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărişul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaş care-i băgase în sperieţi pe cei doi pescari, cu ochii imenşi, înlăcrimaţi şi antenele acoperite de ierburi încâlcite. 
  
-- Bată-te norocul, Vasilică, strigă paznicul, cum focu’ ai ajuns aici? Ai trecut prin gard şi ai căzut în apă? 
  
Viţeluşul mugi plângător, aşteptând să fie tras din vegetaţia crescută pe malul râului, în care se încurcase. Vântul porni să bată ceva mai tare, făcând stufărişul să sune ca şi când ar fi râs pe seama celor doi pescari. Paznicul trase animalul pe mal şi îl mână cu blândeţe prin gard, spre grajdurile din care scăpase. Liniştea se lăsă în urma lor, adâncind noaptea aburită pe Cotul Mureşului. Nea Fane îşi îndesă căciula pe urechi, ridică undiţa şi se răsti în spate: 
  
-- Nelule, stai pe-aproape, că n-am chef să umblu prin stufăriş după fundu’ tău, paraşutistu’ lu’ peşte, cu nisipu’ în chiloţi! 
  
Referinţă Bibliografică:
ARĂTAREA / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1555, Anul V, 04 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!