Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Departe, într-un loc în care n-a călcat niciodată picior de om, se află ţinutul iepuraşilor. În căsuţele lor cu acoperişuri ţuguiate şi portocalii, semănând foarte mult cu morcovii, de dimineaţa până seara, iepuraşii potrivesc culori pe care le folosesc pentru a vopsi ouă. Cei mai mari şi mai puternici, se ocupă de transportul ouălor de la Trenuleţul-Morcoviu, care opreşte în Gara Morcovete în fiecare dimineaţă, fix la ora opt morcovi şi jumătate. Găinile au grijă ca toate transporturile să fie făcute în coşuleţe cu iarbă, ca nu cumva să se întâmple un accident nefericit şi să se piardă din preţioasa încărcătură. 
  
Imediat ce trenuleţul este descărcat, ţinutul iepuraşilor prinde să fiarbă de atâta treabă. Iepuraşii sunt împărţiţi pe grupuri de culori şi se întrec să descopere modele care mai de care mai încântătoare. Iepuraşii care trag linii au pensulele mai lungi decât propriile urechi, în timp ce iepuraşii care pictează picăţele au pensulele mai subţiri decât mustăcioarele lor. Iepuraşii care trasează onduleuri se învârt în jurul ouălor ca într-un dans numai de ei ştiut, iar cei care pictează floricele, şi-au instalat atelierul direct în grădina de flori, pentru inspiraţie. Departe de toată forfota, la marginea pădurii, un iepuraş alb cu pete cafenii, priveşte trist agitaţia. El nu este primit în nici unul dintre grupuri. A încercat să potrivească vopsele, dar culorile obţinute de el erau atât de murdare şi de urâte, încât a fost nevoit să le arunce pe toate. A încercat să tragă linii, dar semnele făcute de el, erau atât de tremurate că nu puteau împodobi nici un ou de jucărie. Despre puncte, flori sau figuri geometrice, ce să mai spună? Modelele lui stârneau râsul oricărui iepuraş, chiar şi a celor mai mici, care încă învăţau tehnica încondeierii. Cel mai bine pentru el era să stea deoparte, să nu încurce şi să facă ceea ce ştia el mai bine, adică să caute urme în iarbă cu lupa primită în dar de la mămica lui. 
  
În timp ce ouăle vopsite frumos în zeci de culori, sute de nuanţe şi mii de modele erau clădite frumos în coşurile înşirate de la trenuleţ să până în grădină, Relu-Iepurelu cercetează urmele lăsate de animalele pădurii, de insecte sau de păsări pe teritoriul iepuraşilor. Cum nu făcea altceva toată ziua, a devenit foarte iscusit în descoperirea urmelor şi obiectelor pierdute. Dar iepuraşii erau foarte ordonaţi şi nu pierdeau prea des lucruşoare, aşa că Relu-Iepurelu nu era privit tocmai ca un iepuraş de soi. De aceea îşi strângea urechiuşele de fiecare dată când auzea cântecelul iepuraşilor: 
  
Orice iepuraş de soi, 
  
Este-aşa cum suntem noi: 
  
Toată ziua colorează, 
  
Noaptea, modele visează. 
  
Întorcea codiţa şi îşi vedea de treaba lui, întristat că nu avea nici un prieten. Pentru el, zilele nu treceau atât de uşor şi de frumos ca şi pentru ceilalţi iepuraşi, dar asta nu schimba cu nimic faptul că nu putea picta. Într-una din zilele în care se adâncise în cercetările lui din pădure, se trezi cu Mica-Iepurica alergând după el şi strigând cât o ţineau puterile: 
  
- Relu! Ajutoooor! 
  
Iepuraşul lăsă lupa şi o privi nedumerit. 
  
- Ce s-a întâmplat? 
  
- Trebuie să te întorci cu mine! Trebuie! 
  
Îi povesti pe nerăsuflate cum, de dimineaţă, au descoperit cu toţii că ouăle încondeiate dispăruseră cu coşuri cu tot. Ba chiar şi Trenuleţul-Morcoviu dispăruse din Gara Morcovete. 
  
- Vopsele au dispărut? 
  
Întrebarea pusă de iepuraşul detectiv sună atât de profesionist încât Mica-Iepurica încercă să îşi aducă aminte toate amănuntele dispariţiei, care i-ar fi putut fi de folos lui Relu în investigaţia lui. Înţelegând că era un furt cumplit, petrecut chiar sub boticul iepuraşilor, detectivul se lăsă dus la locul faptei. Erau strânşi acolo toţi iepuraşii. Cei mari, speriaţi, îşi duseseră lăbuţele la boticuri, iar cei mici, lăcrimau în mustăcioare. Cu toţii îl priviră cu speranţă pe unicul detectiv iepuraş, Relu-Iepurelu. 
  
- Dragi iepuraşi, îşi începu Relu discursul, sunteţi martorii unui mare furt, unic în istoria iepuraşilor. Vă rog să nu ieşiţi din căsuţele voastre şi să nu vă plimbaţi pe la locul faptei, aşa încât să pot culege probe şi să descopăr urme. Voi porni o anchetă, aşa că, aceia dintre voi care au informaţii, îi rog să treacă pe la mine să dea declaraţii. 
  
Văzându-l atât de implicat şi de sigur pe el, iepuraşii se liniştiră şi se retraseră în căsuţele lor. Mica-Iepurica se oferi să-i fie asistentă, să adune declaraţiile în dosare şi să-i facă piure de morcovi pentru a-l menţine în formă de-a lungul anchetei. Câţiva iepuraşi fură de părere că numai ursul putea să aibă o asemenea putere încât să care mormanele de ouă şi trenuleţul. 
  
- Nu există nimic care să-l lege pe Domnul Urs de hoţie, îi contrazise Relu! Urmele din jurul locului faptei sunt mai mărunte şi aparţin mai multor indivizi. Apoi, Domnul Urs este o persoană respectabilă care ţine regim de mai bine de un an, având în acest sens un contract pentru miere încheiat cu Doamna Albină. De ce ar avea nevoie de ouă vopsite? 
  
Alţi iepuraşi dădură vina pe Cumătrul Lup, care se ţinea numai de farse şi care, era bine ştiut, ar fi fost în stare să înghită ouă cu tot cu coajă dacă ar fi avut ocazia. Şi pentru ei Relu avu contraargumente: 
  
Cumătrul Lup a devenit vegetarian de când i-a fost tăiată burta de către Doamna Capră-cu-trei-iezi. Mai mult, are nevoie de un regim de alimentaţie atent monitorizat, de care se ocupă chiar iedul cel mic al Doamnei Capră-cu-trei-iezi şi nu se poate deplasa pe distanţe mari fără să aibă dureri de burtă. Nu ar fi putut traversa ţinutul iepuraşilor cu coşurile de ouă în spate şi cu trenuleţul după el. 
  
- Atunci cine poate să fie, îl întrebă Mica-Iepurica însoţindu-l în căsuţa lui, după ce reuşiseră să culeagă toate declaraţiile? 
  
Relu-Iepurelu se scărpină cu lupa între urechi, mişcându-şi mustăcioarele. 
  
- Am o bănuială! Trenuleţul nu poate merge decât pe şine, nu-i aşa? Coşurile de ouă sunt atât de multe încât nimeni nu le-ar fi putut transporta decât cu trenul, nu-i aşa? După urmele din iarbă şi după câte coşuri erau, aş zice că avem chiar un grup de hoţi, nu numai un hoţ! 
  
Mica îşi duse înspăimântată lăbuţele la botic. De ce să dorească cineva să fure toate ouăle? Îl urmări cu ochişorii mari pe iepuraşul detectiv care scoase din dulap o lanternă şi un rucsac plin cu tot felul de unelte necunoscute pentru ea. 
  
- Relu?! 
  
- Ar fi bine să rămâi cu ceilalţi iepuraşi, ancheta poate deveni periculoasă! 
  
Mica-Iepurica îl asigură că este foarte curajoasă şi că îi poate fi de folos de-a lungul cercetărilor. Se ţinu după el de-a lungul şinelor, până ce ajunseră în apropierea tunelului care făcea legătura dintre ţinutul iepuraşilor şi ţinutul oamenilor. Relu aprinse lanterna şi pătrunse în întuneric, cercetând urmele de vopsea care se vedeau din loc în loc. 
  
- Unele dintre ouă nu au fost suficient de uscate, iar hoţii au fost foarte grăbiţi. Iată, zise aplecând conul de lumină pe una dintre şine, aici e chiar o urmă de… iepure. 
  
- Vaaaiii, ţipă Mica-Iepurica, este ceata lui Hoţ-Morcov-Cronţ! 
  
- Şşştt! Se vede şi trenuleţul. Este oprit, aşa că, mai mult ca sigur, hoţii s-au pus pe numărat ouăle. Te rog să nu mai scoţi nici un sunet! Nu trebuie să ne simtă nimeni! 
  
Erau cu toţii o duzină de iepuri de câmp, cenuşii şi înspăimântători, purtând eşarfe negre la baza urechilor. Cântau veseli în timp ce numărau coşurile: 
  
Orice iepuraş de soi, 
  
Este-aşa cum suntem noi: 
  
Toată ziua se distrează, 
  
Iar noaptea, furând, lucrează!. 
  
Relu-Iepurelu ştia ce are de făcut. Aşteptă în linişte, lipit de ultimul vagon ca numărătoarea să se încheie şi iepurii din ceata lui Hoţ-Morcov-Cronţ să obosească. De îndată ce sforăiturile lor răsunară în tunel, detectivul se strecură în locomotiva trenuleţului şi schimbă maneta de direcţie. Sub conducerea lui, Trenuleţul-Morcoviu prinse a aluneca înapoi, spre Gara Morcovete. 
  
Nu mică le fu mirarea iepuraşilor de casă când se treziră cu încărcătura de coşuri cu ouă şi iepuri de câmp, direct sub boticul lor. Dar mai mare fu mirarea lui Hoţ-Morcov-Cronţ, care se trezi legat de tovarăşii săi, în mijlocul celor de la care se încumetaseră să fure. Relu-Iepurelu zâmbea, cocoţat pe unul dintre vagoanele trenuleţului, bucuros că ouăle frumos vopsite fuseseră salvate datorită lui şi că Mica-Iepurica devenise prietena lui. 
  
- Acum că enigma a fost elucidată, zise el, să-i pedepsim pe hoţi aşa cum merită.! 
  
La semnalul său, iepuraşii prinseră să arunce cu ouă stricate în ceata lui Hoţ-Morcov-Cronţ. Abia când, mirosind cumplit şi nemaiputând să respire, iepurii hoţi cerură îndurare, fură eliberaţi şi alungaţi pentru totdeauna din ţinutul iepuraşilor. Din ziua aceea, nimeni nu se mai încumetă să fure ouăle atât de frumos colorate de iepuraşi, ştiind că asupra lor veghea cel mai straşnic iepuraş detectiv. Iepuraşii, în semn de cinstire pentru Relu-Iepurelu, îşi schimbară cântecelul. Acum, în ţinutul iepuraşilor se cânta aşa: 
  
Orice iepuraş de soi, 
  
Este-aşa cum suntem noi: 
  
Toată ziua colorează, 
  
Noaptea, modele visează, 
  
Pentru ouă minunate 
  
Care nu pot fi furate 
  
Căci le prinde urma Relu, 
  
Detectivul Iepurelu. 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!