Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



ŞI TOTUŞI, FEMEIA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ziua de 8 Martie nu aduce, aşa cum s-ar crede şi s-ar aştepta, zâmbete pe feţele şi în sufletele tuturor. Ba, mai mult, pentru unii, pare să fie o zi care ar trebui sărită din calendar, sau, cel puţin echivalată pe undeva cu o zi a bărbaţilor. Pentru acest considerent, cel puţin, am hotărât să aştern câteva rânduri care să motiveze necesitatea elogierii femeii, fără însă a minimiza importanţa existenţială a bărbaţilor.  
 
Purtătoarea vieţii – nu ştiu ce cuvinte ar fi mai nimerite pentru a descrie miracolul trăit de femeile menite să poarte viaţă şi să îi dea naştere, însă ţin cu tot dinadinsul să arăt că femeile hrănesc cu propriul trup viitorul omenirii, chiar dacă acest lucru este supus unui tribut chinuitor, care, uneori, duce până la pierderea vieţii. Ar trebui ca fiecare persoană care neagă meritul femeii şi care susţine că sarcina şi naşterea nu sunt chiar atât de fantastice precum se crede, să asiste la tratamentele dureroase şi îndelungate la care se supun în mod voit femeile care îşi doresc să aibă prunci şi nu reuşesc, sau să participe în mod direct la o naştere, aşa încât să fie martorul miracolului prin care trupul femeii aduce pe lume fructul născut din sămânţa omului. Prima dată când am asistat la o naştere, într-o sală mică de operaţii, am simţit în suflet, ca o rană, lacrimile fierbinţii ale femeii care se ruga de medic, să-i curme cumva chinurile. Povestind într-un mediu oarecare curajul şi dăruirea care sunt necesare oricărei femei pentru a face un astfel de pas, un domn mi-a replicat zâmbind maliţios „Ei, lasă, dacă conceperea unui copil i-a plăcut atât de mult, ce mai contează puţină suferinţă? Îl va face şi pe al doilea!” Nu am să comentez aceste cuvinte, am să arăt doar că, indiferent ce cred anumite persoane, sau ce se întâmplă în anumite medii sociale, a purta şi a da naştere vieţii este un miracol, pentru care, cea care îl face posibil în mod responsabil, merită onorată cel puţin cu o floare.  
 
Mama – a fi mamă nu este o profesie şi nu se învaţă în şcoli. Este sentimentul pur care luminează existenţa unei femei şi care dă sens fiecărei secunde din timpul său. Omul este singura fiinţă de pe pământ al cărei pui are nevoie de ani întregi de pregătire pentru viaţă şi care nu se poate descurca de unul singur decât după parcurgerea unor cicluri întregi de pregătire atentă, monitorizată şi îndrumată. Iată de ce, mama stă la baza evoluţiei individului, aspect recunoscut încă din preistorie. Dacă ar fi să privim în neolitic, când era în floare matriarhatul dezvoltat, am putea vedea că rolul femeii în viaţa socială şi economică a comunităţilor îl devansa pe cel al bărbatului, cel puţin ca urmare a faptului că fiecare bărbat nu era privit decât tot ca fiind copilul unei anumite femei. Că lucrurile au evoluat şi că balanţa s-a schimbat, o ştim cu toţii. Acest lucru, însă, nu ne poate determina să ignorăm faptul că fiecare individ al unei societăţi îşi datorează existenţa unei mame, care l-a născut, l-a crescut cum a ştiut şi a putut mai bine, care i-a îndrumat primii paşi şi care i-a fost alături până ce a reuşit să stea pe propriile picioare în toate sensurile posibile şi chiar şi după aceea, în mod necondiţionat. A fi mamă, înseamnă să pui pe primul plan binele vlăstarelor tale, să faci sacrificiile pe care nu le-ai fi făcut pentru tine, doar pentru ca puii tăi să aibă parte de tot ceea ce consideri că e necesar pentru desăvârşirea lor ca indivizi şi asigurarea unei libertăţi depline de exprimare de orice gen.  
 
Partenera de viaţă – că e soţie, iubită sau prietenă, femeia este cea fără de care bărbatul nu ar avea parte de sentimente, de îngrijire şi de împlinire, că o recunoaşte sau nu. Până la urmă, întregul uman, este format dintr-o femeie şi un bărbat şi, chiar dacă de multe ori femeia este privită ca veriga slabă în lanţul evolutiv existenţial, ea a făcut dovada că poate întrece în multe privinţe abilităţile native ale bărbatului, dacă a fost motivată. Sunt o grămadă de exemple de viaţă care exprimă sacrificiul femeii pentru partenerul de viaţă şi aproape deloc pentru viceversa. Excepţii există, bineînţeles, şi de o parte şi de alta, dar, în principiu, femeia este celula de bază a evoluţiei umane şi motorul celor mai multe familii. Ea reprezintă sufletul întregului şi, dacă a fost mereu suspectată şi acuzată că gândeşte cu inima şi nu cu creierul, acest lucru nu reprezintă neapărat un dezastru. Se spune că acei care nu ştiu să plângă din toată inima, nu ştiu nici să se bucure din toată inima, aşa că sensibilitatea partenerelor de viaţă nu înseamnă în mod direct slăbiciune, sau iraţionalitate. Este în mod clar o dovadă a faptului că îi pasă de tot ceea ce se întâmplă în jurul ei şi că va face tot ce ţine de ea ca totul să fie roz, dacă se poate chiar bombon şi cu picăţele, spre beneficiul implicit şi al partenerului de viaţă.  
 
Muncitoarea – în toate culturile, se observă o diferenţiere primară a muncii depuse de către femei şi a celei depuse de către bărbaţi. Dacă, însă, luăm în considerare faptul că rolul activ al femeii nu se sfârşeşte în momentul în care pleacă de la locul de muncă şi că, acasă o aşteaptă un alt fel de muncă, nu putem decât să stabilim că femeia are parte de o activitate neîntreruptă, mai bine de 14 ore pe zi, faţă de cele 8 ore lucrate în medie de un bărbat. Emanciparea femeii, produsă la un moment dat ca urmare a unui fenomen nedrept de negare a rolului său social şi economic, nu a eradicat întru totul inegalitatea de gen, însă a reuşit să amelioreze parte din drepturile care îi revin şi care au fost pierdute pe parcursul evoluţiei civilizaţiei umane, ca urmare a minoratului impus de structurile patriarhale. Cu toate acestea, există unele ţări, sau mai bine zis culturi, în care femeile nu au acces la anumite activităţi şi le sunt rezervate cele mai înjositoare munci. Faţă de aceste aspecte, nu este de ignorat faptul că nici un om nu s-a născut altfel decât altul şi că egalitatea nativă în cadrul speciei este o lege existenţială şi esenţială, care trebuie respectată, că e vorba de gen, de etnie, de grad de pregătire profesională sau de orice alt criteriu. Mai mult decât atât, implicarea femeii în orice activitate, ţine de intrinsec tot atât de mult cât şi de extrinsec, motiv pentru care, de multe ori, rezultatele obţinute în planul anumitor profesii le depăşesc cu mult pe cele ale bărbaţilor.  
 
Cred că aceste câteva aspecte, întăresc ideea că femeia merită o zi numai a ei, în care să se simtă preţuită, iubită şi răsfăţată. În unele ţări, această zi este declarată prin lege ca zi liberă. Liberă sau nu, ziua de 8 Martie este una specială. Bunicile, mamele, mătuşile, surorile şi fiicele noastre, vor înflori alături de florile pe care le vor primi, împrăştiind energia pozitivă a sentimentelor de dragoste cu care îi îmbrăţişează pe toţi cei dragi, iar noi ne vom bucura încă odată de şansa de a mulţumi celor care ne-au născut, ne-au fost alături şi ne-au iubit necondiţionat.  
 
Referinţă Bibliografică:
ŞI TOTUŞI, FEMEIA / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1523, Anul V, 03 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!