Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



UNCHIUL VICTOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Maşina rula încet prin noaptea adâncă, cu farurile măturând drumul de ţară plin de hârtoape. Prin geamul lateral, cei doi băieţi priveau umbrele pomilor, cu dinţii clănţănindu-le la fiecare hop, ascultând vocea groasă, veselă, care cânta de mama focului:  

 
- „Lele Marie, mândră floare, şa-lai-la  

 
Leagă-mi capul că mă doare, şa-lai-la  

 
Şi mi-l leagă cu ştergură  

 
Că-s beteag de beutură, şa-la-lai-la!”  

 
Era ora patru dimineaţa şi copiii aveau ochii cârpiţi de somn, dar nu crâcneau nici unul. Unchiul Victor le promisese că îi va lua cu el la pescuit, doar cu condiţia că se vor trezi cu noaptea-n cap şi nu vor comenta nici una dintre deciziile lui. În portbagaj erau pregătite încă de cu seară, patru undiţe, două pentru Unchiul Victor şi câte una pentru fiecare băiat, o geantă mare, maronie, în care unchiul îşi ţinea comorile de pescar amator, o pungă cu o roată mare de mămăligă, o cutie cu râme, un pahar de plastic cu capac, plin cu viermi de carne, şi, bineînţeles, geanta în care mătuşa pregătise mâncare pentru cei trei „bărbaţi”. Florin, care avea deja şapte ani, sărise în picioare de îndată ce unchiul răcnise „Sol-daţi! Scu-la-reeeaaa!” Sorin, care abia împlinea cinci ani în toamnă, avusese nevoie de ceva străduinţă din partea mătuşii să deschidă ochii, să se spele, să se îmbrace şi să urce pe bancheta din spate a maşinii. Dar acum, erau aproape treji şi încercau să pătrundă cu privirea coclaurile prin care unchiul conducea maşina.  

 
- Ca să poţi pescui, trebuie să plăteşti o taxă, pentru că lacul are acum un nou proprietar, cam hapsân, dacă mă întrebaţi pe mine. La ora asta, însă, nu vom găsi pe nimeni să ne încaseze nouă banii, aşa că, trebuie să fiţi atenţi la mine şi să mă ascultaţi bine.  

 
- Da, unchiule, răspunseră copiii la unison.  

 
- Bine, ne vom preface că suntem în misiune! Vom ascunde maşina între sălcii şi vom intra în păpuriş, pe furiş. Vom vorbi în şoaptă şi numai dacă este nevoie. Aţi înţeles? Nu vorbiţi neîntrebaţi şi nu scoateţi nici un sunet, decât dacă este un caz extrem. Este ca o lege de aur a pescarilor!  

 
Băieţii dădură vertiginos din cap, hotărâţi să respecte legea de aur, dovedindu-se demni de încrederea unchiului, care îi privea sever prin oglinda retrovizoare. Bărbatul masiv, zâmbi uşor în barbă, mulţumit. Putea pune pariu că inimioarele minuscule se zbăteau emoţionate la culme, ca nişte păsări prinse într-o colivie. Scotoci prin vesta de camuflaj, plină de buzunare, pe care o purta la pescuit şi le întinse băieţilor câte o bomboană mentolată. Ascultători, copiii îşi îndesară în gură fiecare bomboana lui, fără nazuri. Simţind că îi dau lacrimile la gustul puternic, Sorin şopti la urechea fratelui său:  

 
- Nu o pot mânca, pişcă rău!  

 
- Taci din gură, că ne aude şi nu ne mai ia cu el! Scuip-o pe undeva şi te prefaci că ai mâncat-o! Nu e chiar aşa de rea!  

 
Întâlnind privirea severă din oglinda retrovizoare, Sorin amuţi. În liniştea mormântală se mai auzea doar sâsâitul uşor al melodiei cu care unchiul le începuse ziua, acompaniat de huruitul domol al motorului şi scrâşnetul metalic produs de fiecare salt peste hârtoape. Mătuşa îi echipase corespunzător, cu şosete groase, pantaloni de trening uşori, închişi la culoare şi hanorace impermeabile, în care, simţeau că se sufocă. Pălăriile care urmau să îi protejeze de soare, erau fumos rulate şi îndesate în buzunarul mare din faţă, iar cizmele de cauciuc cu care trebuiau înlocuiti papucii de sport, erau rezemate de scaunele din faţă, împerecheate pe covorasele de plastic de la picioarele lor.  

 
- Când ajungem?  

 
Sorin începu să se foiască neliniştit pe partea lui de banchetă.  

 
- Şşştt! Deja începi? Nici nu am plecat bine!  

 
Abţinându-şi cu greu lacrimile la şoapta aspră a fratelui său, Sorin îşi lipi fruntea de geam şi se strânse ghem în colţul portierei de pe partea lui. Florin îi spusese unchiului că fratele lui era prea mic, că nu putea face linişte şi că nu merita să meargă la pescuit. Noroc că mătuşa insistase că, dacă erau nişte bărbaţi adevăraţi, acum puteau demonstra că merită toată încrederea şi că unchiul Victor va fi cel care va aprecia dacă pot deveni buni parteneri de pescuit fiecare dintre ei. Şi, cel mai mare noroc fu acela că, nu trebui să aştepte prea mult până ce maşina se opri. Nu ieşiră până în momentul în care unchiul, după ce făcu un raid scurt prin împrejurimi, le deschise portiera şi le făcu un semn conspirativ. Băieţii îşi dezmorţiră nerăbdători picioarele, cu ochii pe statura masivă care începu să se încarce de bagaje. Florin se trezi cu geanta maronie în braţe, Sorin îşi simţi rucsacul cu mâncare petrecut peste umeri, şi unchiul le făcu semn să îl urmeze.  

 
Sub paşii lor, iarba foşnea culcată la pământ, iar vântul slab, mişca păpurişul cu sunete stranii. Nici nu vedeau pe unde calcă. Puneau fiecare picior pe urmele de urs ale unchiului şi dădură unul peste altul când acesta se opri.  

 
- Bun, şopti unchiul, aici ne aşezăm tabăra.  

 
Printre umbrele fantomatice de pe malul înalt, apa clipocea cu sclipiri de petrol. Băieţii se aşezară în linişte pe pânza de cort întinsă între siluetele înalte şi elegante ale firelor de papură, lipindu-se unul de altul, cu ochii mari, urmărind fiecare mişcare a unchiului. Nu dură prea mult până ce undiţele fură pregătite, momeala agăţată şi firele întinse. Sorin îşi alese o bambină roz, iar Florin una galbenă, hotărâţi să nu piardă din priviri cercurile fosforescente care aveau să le vestească momentul în care peştele muşca momeala. În tăcerea umedă, câteva broscuţe prinseră curaj şi începură să orăcăie, distrându-i pe copii. După un timp, în locul în care apa se unea cu cerul, o geană de lumină pătrunse gonind treptat umbrele din jurul lor. Câteva raţe roşii alunecară dintre ierburile acvatice pornind în căutarea hranei.  

 
- Ar trebui să luăm şi noi ceva la ghiozdan, nu?  

 
- La ghiozdan, unchiule?  

 
- Adică la stomac, soldat!  

 
Şoaptele făcură loc curând zgomotelor care însoţeau mestecatul şi înghiţitul delicioaselor sendvişuri cu salam şi castraveciori muraţi. În pacea blândă a dimineţii, mâncarea aluneca bine de tot şi copiii se simţiră cu adevărat părtaşi la cea mai mare aventură a vieţii lor. Florin sări la un moment dat în picioare, scăpându-şi mâncarea în iarbă. Se aruncă pe burtă şi trase de undiţa lui, al cărei fir ridicase bambina până la băţ.  

 
- Unchiule! Am prins unul! Am prins unul, unul mare de tot, îmi trage undiţa în apă!  

 
- Stai aşa, nu forţa! Nu vrem să te tragă şi pe tine după el! Ridicăm uşor băţul şi scoatem numai capul peştelui din apă, să-l ameţim puţin şi să-l aducem lângă mal, de unde îl tragem afară cu minciogul. Ei?  

 
Captura era cu adevărat impresionantă. Un peşte argintiu, cât degetul mare al unchiului lor, se zbătea agitat în iarbă, căutând confortul apei. Sorin începu să râdă, spre necazul fratelui său:  

 
- Am crezut că ai prins un monstru!  

 
- Da, da, tu nici măcar nu ai prins ceva!  

 
- Linişte, porunci unchiul, eu sunt căpitanul vostru şi vă ordon să strângeţi frumos ambalajele de la mâncare în pungă şi să ne vedem de pescuit. Fiecare dintre noi va avea parte de captură, trebuie doar să aveţi răbdare.  

 
- Dar baie putem face în lac?  

 
- Baie faci acasă, în vană, nu aici, şopti Florin fratelui său, lovindu-l în stomac cu cotul.  

 
Până ce soarele se ridică binişor deasupra ierburilor, plasa de sârmă, cu o formă ciudată de pară enormă, ancorată de pe mal şi coborâtă în apă, începuse să se umple bine cu cărăşei mărunţi şi câteva bucăţi frumoase de crap. Băieţii erau în culmea fericirii. Nu-şi dezlipeau ochii de la oglinda strălucitoare a lacului, cu toate că, cu soarele în faţă, lacrimile li se prelingeau supărătoare pe obraji. Şterse cu mâneca hanoracului, ele lăsaseră pe obrajii dolofani, dâre maronii, aşa încât, acum, copiii păreau camuflaţi de-a binelea.  

 
- Unchiule!  

 
- Linişte, porunci căpitanul, celui mai mic soldat.  

 
- Pot să încalc puţin legea de aur? E un caz de extremă urgenţă!  

 
- Şi care ar fi acela?  

 
- Mă trece treaba mare, suspină Sorin, cu umerii căzuţi şi privirea în pământ.  

 
- Bine, aşează-te într-un loc şi dă-i bătaie!  

 
- Dar... cu ce să mă şterg? Hârtia e în maşină şi nu cred că pot ajunge până acolo!  

 
Unchiul Victor lăsă undiţa la care meşterea, în iarbă, privi câteva clipe în jurul lui, după care, smulse două frunze imense şi păroase de brusture. I le întinse băiatului şi dădu din cap, ridicând din sprâncene. Sorin le apucă posomorât şi dispăru în spatele unui pâlc de sălcii. Florin rânji cu importanţă. El era un bărbat adevărat! Nu avea nevoie de dădăcelile unchiului, se descurca de minune la pescuit şi nu-l deranja pe căpitan tocmai când înţepa momeala cu cârligul.  

 
- Ei, te-ai descurcat, soldat?  

 
- Trebuie să mă spăl... mi-au intrat degetele prin frunză!  

 
Râsul gros al unchiului răsună în ecou deasupra lacului. Apucă flaconul de apă şi îi turnă copilului în palme, cu ţârâita, un firicel subţire de apă, atât cât să îndepărteze urmele murdăriei.  

 
- Trebuie să avem grijă de provizii!  

 
- Dar... îmi miroase mâna.  

 
- N-are nimic, peştele nu te simte!  

 
Sorin oftă. Păi, oricum, se simţea mai uşurat. La pescuit era ca la război, spusese unchiul, şi bănuia că la război soldaţii nu stau să se spele pe mâini cu săpun. Îşi reluă locul lângă fratele lui, cu ochii pironiţi pe pluta cu cap roşu, care dansa pe valurile stârnite de vântul uşor. Soarele încălzea din ce în ce mai tare şi căpitanul le ceru să-şi acopere capetele cu pălăriile de camuflaj. Libelule colorate se zbenguiau în voie, asistând la regalul de pescuit pe care Unchiul Victor îl oferi nepoţilor prinzând peşte după peşte, unul mai frumos ca altul. În curând avea să fie amiază. Timpul zbura pe lângă ei, fără să-l simtă şi fără să le pese de el.  

 
Zgomotul unui motor, care se auzi la un moment dat din dreptul drumului de ţară, îl făcu pe Unchiul Victor să scoată undiţele din apă, să le arunce în ierburile înalte şi să se arunce împreună cu băieţii pe burtă în păpuriş, ducându-şi degetul arătător la buze, într-o cerere mută de linişte absolută. Inamicul pândea de undeva de pe drum. Ascultară cu urechile ciulite până când liniştea se lăsă din nou peste lac. Unchiul se ridică la început în genunchi, rotindu-şi privirea, apoi cu totul şi le făcu semn că se pot ridica:  

 
- Ţâţă de mâţă!  

 
- Unchiule, nu e frumos să vorbeşti prostii!  

 
- Ţâţă de mâţă nu e prostie, măi Florine, aşa spun eu când totul e perfect în regulă!  

 
- Aha!  

 
Nimeni nu îi mai deranjă până când soarele, înroşit de oboseală, dădu semne de retragere. Unchiul Victor prinse să adune, tacticos, fiecare lucru întins pe mal, zâmbind mulţumit capturii care se zbătea în plasa aproape plină. Băieţii se învârteau în jurul lui, lăudându-se în şoaptă cu realizările lor de proaspeţi pescari şi cu felul în care păcăliseră inamicul. Întorşi la maşină, se prăbuşiră pe bancheta din spate, râzând în hohote când Unchiul Victor începu din nou să cânte despre Lelea Marie.  

 
- Azi fost ţâţă de mâţă, şopti Florin.  

 
- Da, cu adevărat ţâţă de mâţă, aprobă fratele lui.  

 
Lacul rămase în urmă, şi în curând, încetă şi hurducăiala drumului de ţară. Unchiul Victor privi prin oglinda retrovizoare. Fu cât pe ce să oprească maşina, neprinzând nici unul dintre cele două capete în raza lui vizuală. Se întoarse cu totul, privind printre scaune. Soldaţii adormiseră buştean şi, în mişcarea maşinii alunecaseră între banchetă şi scaunele din faţă, unul peste altul, cu gurile parţial deschise, ca nişte peşti scoşi din apă. Se întoarse la volan, aprinse farurile şi, cu privirea pironită la drum, îngână satisfăcut:  

 
- „Lele Marie, mândră floare, şa-lai-la  

 
Leagă-mi capul că mă doare, şa-lai-la  

 
Şi mi-l leagă cu ştergură  

 
Că-s beteag de beutură, şa-la-lai-la!”  

 
(In memoria tatalui meu, cel mai adevarat pescar amator)  

 
Referinţă Bibliografică:
UNCHIUL VICTOR / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!