Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



CONCERTUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- De ce nu vrei să ieşi cu mine? 
  
Alexandru privi deschis chipul fetei care îi aţinea, pentru a nu ştiu câta oară, drumul. Era drăguţă, poate că niţel cam prea drăguţă şi elegantă, poate că niţel prea elegantă pentru o elevă de clasa a douăsprezecea. O cunoştea din vedere, doar erau colegi în clase paralele ale aceluiaşi colegiu. De principiu, el nu agrea spiritul de turmă şi nu se amesteca cu gloata, aşa încât bârfele îi erau străine, la fel cum îi era străin numele fetei. 
  
- Nu avem prea multe lucruri în comun! 
  
- O, ba da, trebuie numai să descoperi care sunt acestea! Dă-mi o şansă, sau mai bine zis, dă-ne o şansă! 
  
- O şansă la ce? 
  
Habar n-avea cum reuşise să-l convingă, într-un final, că puteau fi prieteni, că puteau forma o pereche, aşa cum formau majoritatea adolescenţilor. Poate de vină erau ochii ei frumos conturaţi cu dermatograf, sau genele alungite cu rimel, sau doar ţinuta regală, încrezătoare, pe care o afişa de fiecare dată când se ivea tocmai pe coridorul din faţa clasei lui Alexandru. Acceptase o întâlnire, dar o acceptase în condiţiile lui. Dacă avea să ia în considerare o eventuală relaţie, atunci fata trebuia să îndeplinească câteva cerinţe, obligatorii din punctul lui de vedere, iar principala lui cerinţă era ca fata cu care ieşea să îndrăgească muzica simfonică. Poate că era puţin cam exagerat, dar recunoştea că nu s-ar fi văzut alături de o fată care nu ştia cine e Mozart, Strauss, Brahms şi ceilalţi grei ale căror lucrări le diseca cu surioara lui de opt ani. 
  
Mara, după o efervescentă prezentare a propriei persoane, acceptase, cu ochii închişi ca în faţa unei senzaţii plăcute: 
  
- E o idee de milioane, ador muzica clasică! 
  
Poate chiar avea să fie o surpriză plăcută pentru el! Alexandu zâmbi şi stabili ora de întâlnire, cu douăzeci de minute înainte de începerea concertului. Aşa îi plăcea lui. Să simtă vibraţiile instrumentelor în timpul acordării, să urmărească cum soliştii îşi aranjează partiturile, să citească atent programul şi distribuţia şi să guste forfota sălii înainte de a se umple, urmărind chipurile degajate de zâmbetele anticipative ale adevăraţilor melomani. 
  
Punctualitatea era calitatea lui forte iar în ziua concertului, nu se abătu de la regulă. Cu două minute înainte de ora stabilită, el patrula prin faţa afişului, cu trandafirul roşu pendulându-i caraghios între degete, pentru că, pur şi simplu nu ştia cum să-i ţină tija lungă şi plină de ţepi. Fata întârzia. Începu să se agite şi să se uite la ceas din minut în minut. La un moment dat, Denisa, colega lui de clasă, trecu în pas săltăreţ pe lângă el, salutându-l scurt din cap. De regulă ajungea în sală înaintea ei. Ştia că avea acelaşi tip de abonament pe care îl avea şi el, îi ştia şi locul, la balconul central, pe diagonala locului pe care îl rezervase el, iar acum, faptul că i-o luase înainte îl înfurie de-a binelea. 
  
- Hei, e pentru mine? 
  
- Slavă Domnului, îi întinse floarea în timp ce se repezi pe scări spre intrare. 
  
În grabă, nici măcar nu-i aruncă o privire însoţitoarei până în momentul în care îşi preluară locurile. O, frate! Cu ce era îmbrăcată? O rochie lungă, vaporoasă, garnisită pe piept cu două şiruri de paiete care sclipeau orbitor în lumina candelabrelor şi un set de bijuterii grele, de vampă. Parcă fusese destul de clar! Concert, nu nuntă! Cu colţul ochiului, surprinse zâmbetul ironic al Denisei pe diagonala lui şi se simţi al naibii de nefericit. Dacă tot era să iasă cu o fată, de ce aceasta trebuia să se împopoţoneze în halul acela? Parcă i-ar fi plăcut să-i facă în ciudă colegei lui de clasă şi să-i arate cât de „macho” era şi ce fete îl însoţeau. Mă rog, acum chiar că nu mai putea face nimic. 
  
- Ah, uite ce de lume! 
  
- Ca de obicei, bombăni în replică la constatarea piţigăiată, deschizând pliantul cu programul. 
  
- Ei, ce vom asculta? 
  
- „Elixirul dragostei”! 
  
- Aaaa, bine de tot! 
  
Alexandru nu răspunse şi se făcu că nu observă cum se lipi de şoldul lui braţul fetei. De la locul ei, Denisa zâmbea în continuare şi, deşi privirile ei urmăreau soliştii de la instrumentele de percuţie, el era sigur că ea se amuza copios pe seama lui. Acum avea şi explicaţia de ce nu încercase să iasă cu nici o fată până la Mara. Pur şi simplu îl enervau fetele. TOATE fetele! Reuşi să se concentreze la scenă şi să ignore monologul pornit de Mara în dreapta lui. Ce rost avea să-i explice că o violă nu era vioară, că un contrabas nu e un violoncel şi că opereta nu e operă? Era clar că la muzica clasică Mara plutea într-o zonă mai mult decât crepusculară. Reuşi doar să dea din cap cu aprobare, măcar de ochii Denisei, care-i stătea ca un cui în coaste cu locul ei cu tot. 
  
Se relaxă uşor când începu muzica. Donizetti exagera, bineînţeles! Nu aveau cum să se lupte doi bărbaţi pentru graţiile unei fete, atâta timp cât el nu putea să scape măcar de una! În orice caz, vocile erau bune, orchestra cânta extraordinar, ca de obicei, aşa că, mai bine lăsa baltă povestea şi se concentra pe muzică. Lină, caldă, colorată, ar fi caracterizat-o sora lui mai mică. Viorile îşi înălţau glasurile subţiri la unison, susţinute de toată suita de coarde. Alămurile scânteiau în culori solare la fiecare intrare, iar trianglul îşi picura sunetele superbe îmbogăţind buchetul acustic. La un moment dat, percepu un sunet straniu. Îşi concentră atenţia pentru a distinge clar tonalitatea şi întoarse brusc capul. Aşa deci! Mara aţipise cu capul rezemat de umărul lui, într-o poziţie mai intimă decât s-ar fi aşteptat la o primă întâlnire. Sforăitul se intensifică cu o lipsă de graţie ieşită din comun, iar Alexandru se simţi invadat de o ruşine mistuitoare. O împinse cu cotul, dar fata mormăi ceva şi porni să sforăie mai cu sârg, alunecând cu totul pe partea lui. Aruncându-şi privirea în diagonală, se abţinu cu greu să nu-i tragă o palmă, văzând cum Denisa era pe cale să izbucnească în râs. 
  
Şi POC! Talgerele se loviră asurzitor, iar Mara sări din scaun ca împinsă de un arc, scoţând un ţipăt scurt. Alexandru nu se mai putu abţine, se ridică brusc în picioare, îşi ceru scuze şi se repezi către ieşire, printre spectatori, cu ochii în lacrimi de hohotul reţinut cu greu. O zări şi pe Denisa făcându-şi loc spre ieşire cu obrajii înroşiţi de râs. Se întâlniră în faţa uşii capitonate şi, privindu-se, dădură frâu liber unui şir de hohote sănătoase. Un îngrijitor le făcu semn să păstreze liniştea. Îşi luară hainele şi părăsiră clădirea împreună, ca şi când ar fi fost înţeleşi, îndreptându-se în aceeaşi direcţie. Abia după ce parcurseră o distanţă bunicică, Alexandru îşi trase sufletul şi îi spuse Denisei: 
  
- Cred că nu i-a plăcut Donizetii! 
  
- Eu zic că de vină a fost elixirul dragostei, râse colega lui! 
  
Alexandru izbucni din nou în râs. Ciudat, dar începea să se simtă chiar bine, fără să fie nevoie de concert. Intrară într-o cofetărie şi consumară în linişte câte o prăjitură, ascultând acordurile unei melodii la modă. 
  
- Aş putea schimba locul de pe abonamentul meu, cu un loc lângă locul tău! 
  
- Ai putea, admise ea, dar de ce ai face-o? Unde ar mai fi distracţia? 
  
Izbucniră din nou în râs. Într-un târziu, ieşiră din cofetărie şi o luară încet prin seara răcoroasă, către sala de concerte. Lumea se scurgea pe străzi în grupuri groase, semn opereta luase sfârşit. Poate că Mara plecase deja. Nu fusese prea frumos din partea lui să o lase baltă aşa! 
  
- Vineri e „Spărgătorul de nuci”! 
  
- Da, e seară de balet! Te gândeşti că Cheaikovski ar putea avea un altfel de efect decât Donizetti? 
  
Alexandru zâmbi în colţul gurii, ca unui gând ascuns. Studie un moment pardesiul simplu de sub care se zărea fusta plisată, bleumarin, ciorapii cu modele rombice şi pantofii pe care-i purta colega lui. 
  
- Mă gândesc că ştiam de la început că nu am nimic în comun cu Mara şi tocmai am găsit ceva în comun cu tine. 
  
- Pe lângă că suntem colegi de clasă, deţinem fiecare câte un abonament la Filarmonică, surâse Denisa. 
  
- E un început promiţător! Nu ştii niciodată ce surprize îţi rezervă un concert! 
  
Referinţă Bibliografică:
CONCERTUL / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!