Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



ANALISTUL - SF
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Luminile vehiculului său, ştergeau banda pe care se angajase, accentuând starea de spirit pe care o avea, total nepotrivită pentru o călătorie de noapte. Era, însă, inutil să aştepte o echilibrare de energii interioare atâta timp cât starea aceea dura de câteva luni bune. Făcuse eforturi să se adapteze, se străduise în mod constant să ţină cont de părerile celor din jur, dar, în cele din urmă, găsi că soluţia la tensiunile pe care le genera în mod constant era să plece, să lase totul în urmă. N-ar fi trebuit ca acest lucru să constituie o tragedie, pentru că nu era o persoană care să se ataşeze de obiecte şi de persoane. Cu toate acestea, îi zbârnâiau în minte toate remarcile privitoare la persoana lui, care nu erau deloc încurajatoare: 
  
- Eşti un intrigant!, Cora strigase isteric, după ce, în repetate rânduri, el se văzuse nevoit să-i atragă atenţia că lucrează fără cele mai elementare măsuri de siguranţă şi îi punea astfel pe toţi în pericol. 
  
- Exageratule!, îi scuipase cel mai bun prieten într-o dimineaţă, după ce el reluase predica zilnică în care îl avertiza că dacă mai continua să-şi administreze tot felul de amestecuri de substanţe, avea să aibă parte de nişte mutaţii ireversibile de-a dreptul nesănătoase. 
  
Spiritul său analitic, atât de necesar proiectelor arhitecturale la care lucra, şi datorită căruia devenise cel mai tare specialist în structuri de rezistenţă, nu numai că îl excludea din cercul de colegi şi prieteni, ci pur şi simplu îl lăsa fără viaţă socială. Decizia de a părăsi colonia o luase în momentul în care, propria iubită, îi dăduse lovitura de graţie, trimiţându-l în mod neelegant să-şi facă o spectrogramă a sinapselor. Creierul lui era bine, mersi, nu avea nevoie de nici o investigaţie. Pur şi simplu nu se putea abţine în a răsuci o problemă pe toate feţele, a studia toate variantele de rezolvare şi a împărţi sfaturi celor care considera el că au nevoie de ele, indiferent dacă i se cereau sau nu. Admitea că, astfel, putea deveni o persoană incomodă, dar rezultatele erau în beneficiul tuturor. Ura modul în care începuse de la un timp să nu mai aibă încredere în el şi să nu mai dea randament nici măcar acolo unde era nevoie cu adevărat de analizele lui. Dacă nu era bun pentru cei din colonie, foarte bine! Avea să îi părăsească şi să trăiască ca un pustnic. Chiar aşa! Îi veni să râdă închipuindu-se pe singur în munţi, departe de forfota locului în care trăise toate etapele vieţii sale, analizând rezistenţa elementelor din natură. Privi bordul şi îşi dădu seama că, în acea zi, ar fi trebuit să-şi sărbătorească ziua de naştere. Se privi în oglinda îngustă din apropierea plafonului şi îşi ridică degetele la tâmplă într-un salut milităresc: 
  
- La mulţi ani, deşteptule! 
  
În unica secundă de neatenţie, botul vehiculului lovi ceva în faţă, iar motorul se opri în mod automat. Se repezi afară, sperând să nu fi omorât pe cineva. Pe bandă, în fasciculele albastre, nu zări nimic. Mătură cu privirea noaptea din spatele parapeţilor de siguranţă apropiaţi zonei de impact, dar tot nu văzu nimic. Trase o gură de aer proaspăt în piept, dădu un ocol aparatului şi, hotărând că nu fusese ceva grav, se întoarse spre portiera ridicată, gata să îşi reia drumul. În momentul în care dădu să îşi ridice piciorul peste pragul înalt, ceva îi agăţă laba bocancului. Aplecă privirea la timp pentru a zări un braţ lung, terminat cu o palmă cu trei degete subţiri, lungi şi multiplu segmentate, care ieşea de sub talpa vehiculului, ca o cange. 
  
- Cerule mare! 
  
Se aplecă imediat şi apucă braţul, trăgând afară un trup incredibil, asemănător cu statuile care împodobeau Galeria Eroilor de la Academia de Ştiinţă la care studiase. O coamă roşcată care cobora până la mijlocul unui spate perfect arcuit, nişte ochi verzi, imenşi şi umezi, o gură mare, cărnoasă, cu irizaţii argintii şi un trup de zână. O sildivă, îşi dădu seama. O studie atent, dar nu găsi nici un semn că ar fi fost rănită. Privi în jur. Undeva, trebuia să existe o pădure în care să se fi stabilit o colnie de sildive. Nu cunoştea configuraţia locului în care erau, nici măcar nu îşi amintea de cât timp plecase, ca să poată aproxima locul în care ajunsese. Ideea era că, dacă avea să fie zărită de patrula de noapte, ea ar fi fost prinsă şi ucisă, iar el şi-ar fi petrecut restul zilelor cu stigmatul de „tăinuitor”, închis cu toţi criminalii de război. O împinse uşor în faţă: 
  
- Haide, du-te, până nu e prea târziu! Patrula de noapte face raiduri mai dese decât cea de zi! Înţelegi? 
  
Ochii mari şi umezi îl priviră rugător. Mda! Nu-şi putea mişca piciorul stâng. Ghinion! Unde naiba îi dispărură faimoasele analize în momentul în care hotărî să o urce pe scaunul pasagerului şi să ruleze mai departe în drumul lui? Undeva, probabil că impactul produsese un blocaj, astfel nu se explica totala lipsă de idei care îl lovise subit. 
  
- Ştii, azi e ziua mea, zise neştiind dacă fiinţa aceea îl putea înţelege. Schimb prefixul şi sunt hotărât să îmi schimb şi viaţa. Te-aş putea duce la tine acasă, dar nu ştiu cum s-o fac, De fapt, nu aş ştii ce să fac cu tine când nici măcar nu ştiu ce să fac cu mine… 
  
Râse amar, privind-o. Întinsă pe scaunul lăsat pe spate, părea că doarme. Nu ştia prea multe despre specia sildivelor, iar informaţiile pe care şi le readuse în memorie erau legate strict de legendele care povesteau că sildivele răpeau oameni, de regulă bărbaţi, îi torturau şi le mâncau bărbăţia. El unul nu cunoştea clar motivele pentru care specia aceasta era înafara legilor coloniei, dar, dacă era să dai crezare poveştilor, ce mai perspectivă îl aştepta! Orice legendă, până la urmă, are în ea un sâmbure de adevăr, chiar dacă el nu dădea nici doi bani pe poveştile îngrămădiţilor care se ocupau cu arhivele. Ştia că unele specii conlocuitoare se hrăneau cu reziduuri ale trupurilor umane, altele se hrăneau cu anumite părţi din exemplarele expulzate din colonie, dar chiar o asemenea poveste i se părea incredibilă. Locuitorii coloniei îşi duceau viaţa după nişte legi pe care el, unul, nu le aproba, dar cine îl întreba pe el? El reprezentase doar un analist exagerat, dar ce analist, până la urmă! Unul care primise Premiul Special al Academiei pentru proiectul „Structuri de rezistenţă în dinamica navoporturilor”, distincţia „Înaltul Merit Colonial” şi titularizarea de patru ori ca Analistul Integral al coloniei. Îşi băga nasul peste tot? Ei bine, acum nu mai aveau să-i vadă nici nasul şi nici ideile moderniste. 
  
O patrulă trecu pe lângă ei, măturând cu reflectoarele toate sensurile de rulare. Sildiva ridică capul înspăimântată, cu pieptul fremătând de respiraţia accelerată, şuierătoare. Cât era de frumoasă! I se părea absolut credibil ca bărbaţii să fie atraşi de aceste exemplare feminine, cu trup alungit, etalând nişte sâni ca nişte fructe, cu mameloane argintii, scânteietoare pe sub costumul lipit ca o a doua piele de corp. Analistul scăpă mâna de pe manşă când făptura începu să ţipe, făcând semne disperate spre dreapta. 
  
- Cerule, dar ştiu că ai plămâni! 
  
Văzu până la urmă culoarul deschis ca un defileu între două masive stâncoase. A, bine! Ce avea de pierdut? Poate pe el, care oricum era pierdut pentru colonie. Exact. Dar… bărbăţia? Alungă gândurile ciudate, potrivind viteza ca să nu se lovească de pereţii înalţi şi sinuoşi. 
  
- Structura aceasta este chiar potrivită pentru nişte poduri magnetice suspendate, gândi cu voce tare. E destul de periculos să intri în spaţiul limitat pe trei laturi. Zonele deschise oferă o libertate mai mare de manevră. 
  
Mda, ideile reveniseră la locul lor, doar nu degeaba fusese de patru ori Analist Integral. Într-un târziu, apăru şi pădurea. Înaltă, întinsă de-a lungul unei coaste abrupte şi întunecoasă ca noaptea. Schimbă fazele şi reglă din nou viteza, cu privirile încordate asupra trunchiurilor noduroase şi cioturilor de stâncă. Sildivele erau bune căţărătoare, degetele lor lungi, aveau în vârfuri butoni sensibili care acţionau ca nişte ventuze. Se făceau nevăzute printre crengi într-o clipită. Puteai crede chiar că ai vedenii! Trupurile le străluceau în penumbră ca nişte săgeţi luminoase care tăiau pădurea. 
  
- O platformă suspendată, cu puncte de susţinere ancorate în trunchiurile groase ar putea să asigure o bună bază… 
  
Se opri. Nu era treaba lui, bineînţeles! Iar îl luase gura pe dinainte. Văzuse în cele din urmă colonia, iar casele suspendate i se păruseră mult prea instabile şi rudimentare pentru nevoile indivizilor dintr-o specie care se respecta. Câteva locuinţe erau ridicate pe stânci şi semănau cu nişte adăposturi de animale. Un aliaj uşor ar fi fost mai mult decât perfect pentru a ridica nişte schelete pe care apoi să prindă contur locuinţe mult mai confortabile. Şi apoi, panouri solare ridicate deasupra nivelului pădurii pe schelete asemănătoare, erau mai mult decât necesare. Ce aiurit! Habar n-avea de necesităţile acelei specii. Putea doar să facă presupuneri prin analogie. 
  
- Ar fi ceva de lucru pe aici!Poate şi un baraj monitorizat, acolo unde cascada îşi linişteşte căderea, nişte panouri de protecţie eoliană în dreptul coastei descoperite. Opri motoarele. Ai ajuns! 
  
Sildiva coborî de îndată, şi îi făcu semne cu braţele să iasă din vehicul. Ce mai vroia de la el? Braţele lungi şi unduiotoare se îndreptară spre pădure. 
  
- Da, e o aşezare frumoasă! Te duce cu gândul la călătoriile în timp. Nu m-aş mira ca aici timpul să stea pe loc! 
  
Sildiva îl privea cu interes. Oare înţelegea ce îi spunea? Putea fi luată expresia ochilor ei imenşi ca fiind admiraţie? Se apropie de el şi îi zâmbi larg, cu toată gura ei mare şi bogată. Până să apuce el să facă un pas înapoi, braţele lungi îl învăluiră şi butonii cleioşi i se lipiră de-a lungul coloanei vertebrale. Analistul îşi simţi inima zvâcnindu-i în gât şi pulsându-i nebună în toate terminaţiile, ca o căutare de aliniere la un echilibru energetic exterior, mai puternic decât orice emisiune cerebrală. Pupilele dilatate i se fixară în ochii imenşi de culoarea pădurii, în care i se păru că citeşte dorinţa de a-l reţine, iar fericirea îl inundă în valuri inegale, necontrolabile. Înainte ca sildiva să îşi apropie întregul trunchi de al său, se simţi grozav de bun, de apreciat şi de perfect, ca şi când îşi găsise locul ideal, în care voia să trăiască pentru tot restul vieţii sale. Şi de ce nu? Sentimentul de împlinire care îi inundă venele era tot ceea ce îi lipsise până atunci. Comparativ cu vechea lui colonie, acolo cel puţin era dorit pentru tot ceea ce era el, pentru mintea lui strălucită care emitea analize unice, pentru sufletul lui deschis către toate orizonturile, pentru capacitatea lui de adaptare, pentru… bărbăţia lui? 
  
Referinţă Bibliografică:
ANALISTUL - SF / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1482, Anul V, 21 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!