Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



SĂMÂNŢA - SF
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- E doar un vaccin, râse Thora, ce prostie pe capul tău! 
  
- Nu poţi înţelege! Lasă-mă! Când o să porţi şi tu Sămânţa, mai discutăm! 
  
Thora o privi pe prietena ei, contrariată. Ce atâta secrete? Ce atâta teamă? Alegerea fusese a ei. Când era vorba de Sămânţă, dădeau fuga de-a valma, ca nebunele, să se înscrie pe listele de aşteptare. Bine măcar că nu era obligatoriu să procreezi! Se săturase până peste cap de toată campania aceea care dura deja de mai bine de douăzeci de ani. Erau cinci exemplare masculine în oraş, iar după părerea ei, cel puţin două dintre ele nu mai erau în stare să împartă Sămânţa. Listele de aşteptare se întocmeau cu cel puţin şase luni înainte de a putea participa efectiv la o întâlnire. În numele Forţei, ce putea fi atât de atractiv în a culege în propriul trup reziduurile unui exemplar masculin, care generau sau nu, viaţă în alt trup? 
  
Era prietenă din copilărie cu Lara şi rămăseseră prietene şi după ce Thora devenise cercetaşă de bază în Pluton. Deşi o apucaseră fiecare pe alt drum, erau tot atât de apropiate ca la început. Thora nu putea înţelege, în ruptul capului, de era atât de important pentru o femeie să devină Purtătoare. Pe ea o mulţumea să fie cea mai bună cercetaşă şi asta şi devenise. Era singura care putea pilota o navetă compactă, singura care depăşise bariera magnetică prin care spaţiul le era limitat şi singura care făcea câte două gărzi pe zi pe orbita planetei. Tocmai de aceea nici nu fusese obligată să participe la Program sau să se înscrie pe vreo listă pentru însămânţare. Şi era foarte mândră de statutul ei privilegiat. 
  
- Hai, linişteşte-te, va fi bine, te asigur! E doar un vaccin! 
  
- De ce trebuie să-l fac? 
  
- De ce a trebuit să porţi Sămânţa? 
  
- Ce întrebare mai e şi asta? 
  
- Păi, chiar aşa, ce întrebare mai e şi asta? 
  
- Thora, tu n-ai să înţelegi niciodată cât de important este să devii Purtătoare, ca element al politicii de extensie a speciei. 
  
- Ei bine, nu suport să fac parte dintr-un program cu care nu sunt de acord. Până acum perpetuarea speciei s-a asigurat în mod natural, fără intervenţii de acest gen şi chiar dacă bărbaţii au devenit din ce în ce mai rari, nu consider necesară intervenţia Consiliului în asta. Dacă ai fi învăţat Istoria Omenirii din anul l aşa cum ar fi trebuit, ai fi ştiut că procrearea era un proces de acord bilateral între sexe, care intervine într-un anumit moment al desăvârşirii personale şi nu ca o solicitare politică. Dar, chiar! Nu am citit niciodată când şi cum au dispărut bărbaţii. E o realitate cu care ne-am născut şi chiar dacă vouă vi se pare normal să prindeţi un loc pe lista de însămânţare ca singur mod de a urca pe scara socială şi a primi recunoaşterea, eu sunt un exemplu clar că nu trebuie să fi deformată hormonal ca să ai valoare 
  
- Niciodată nu ţi-a plăcut să fi ca altele, dar asta nu te face cu nimic mai specială. Eşti şi tu femeie cu toate realizările tale profesionale şi, odată, tot se va trezi în tine dorinţa de Sămânţă. 
  
- N-ai să vezi tu asta! 
  
Râse scurt, cam plictisită de atâtea probleme pe care Lara părea să le fi dobândit odată cu Sămânţa. O lăsă în pragul spitalului. Clădirea în sine nu era chiar urâtă, dar Thorei îi crea un sentiment straniu, de nelinişte. Afişele cu chipurile celor cinci bărbaţi zâmbeau de pe cele mai înalte pasarele, făcându-i greaţă. Toate femeile îi cunoşteau deja din faşă. Erau aceiaşi de ani buni. Măcar de i-ar fi schimbat şi pe ei Consiliul, aşa cum schimbau plutoanele. Până la urmă, ea nu avea de ce să se plângă, pentru că pe ea nu aveau să o schimbe niciodată. Era singura care navigase vreodată după Centura Magnetică, dincolo de barieră şi asta nu era puţin lucru. Printre privilegiile de care se bucura era şi acela de a putea să-şi decidă programul de viaţă. 
  
Privi în sus încă odată. Panourile luminoase se repetau la fiecare intersecţie. Nu ştia care dintre ei o însămânţase pe Lara, dar găsea că nici unul nu merita atenţia de care se bucurau. Erau slujiţi mai ceva ca în trecutul îndepărtat al planetei. Femeile le erau propriu-zis sclave. Şi har domnului, erau o grămadă de femei! Tot ce mişca pe planetă era făcut prin femei. Ei, puţini, câţi or fi fost, nu trebuiau să ridice un deget, ferească Forţa, nu cumva să le piară Sămânţa, asta dacă o mai avea careva dintre ei. Problema asta cu Sămânţa le lua minţile tuturor. Într-adevăr, fără bărbaţi specia ar fi fost ameninţată cu dispariţia, dar ce nu înţelegea ea, era de ce nu se foloseau alte metode de inseminare. Doar erau atât de avansaţi în astfel de experimente şi, cel puţin, nu făceau parte dintre speciile acelea a căror Sămânţă se altera de îndată ce părăsea Purtătorul. Fusese bună la istorie, mai ales la Istoria Speciilor. Îi plăcuse şi Biologia. Plăcerea ei era în studiu şi în cercetare, poate că tocmai de aceea se putea bucura de astfel de reuşite în plan profesional. 
  
Părăsi singură orbita, într-o patrulare menită să o liniştească. Nimic nu era mai reconfortant decât o plimbare în gardă. Gândul îi reveni la prietena ei: 
  
- Ce putea să o sperie în halul acesta un vaccin? Doar a devenit Purtătoare, nu e pe moarte! 
  
Nu îşi dădu seama că pusese întrebarea cu voce tare până când auzi o voce în spatele ei: 
  
- Vaccinul acela nu este ceea ce crezi tu! 
  
Sări ca un arc, surprinsă să găsească pe puntea propriei navete un exemplar masculin, necunoscut, dacă era să se ia după afişele care împânzeau oraşul. 
  
- Stai uşor, bărbatul ridică mâinile într-un gest paşnic. Nu vreau decât să părăsesc această planetă, să ies în spaţiu. Dacă aş mai fi avut ceva timp la dispoziţie, nu aveai cum să dai de mine! 
  
- Adică cum? Mi-ai fi furat naveta? Ce glumă bună! Nimeni şi nimic nu poate traversa bariera. 
  
- Dar tu poţi! Nava ta poate! 
  
Nu răspunse, îl privi doar cercetătoare: 
  
- Cine eşti? Unde eşti înregistrat? 
  
- Nu fac parte din Cercul de aici, nu sunt înregistrat în oraşul tău! 
  
- Deci eşti înafara Legii Consiliului! 
  
- Sună mai dramatic decât este, crede-mă! 
  
- Stai pe loc! Consideră-te de acum prizonier! La coborârea de pe orbită, am să te predau autorităţilor. 
  
- Cine sunt autorităţile tale? O ceată de femei nebune care mă vor proslăvi de îndată ce mă vor zări, apoi îmi vor cerşi Sămânţa, târându-se în coate şi genunchi! 
  
Thora ştia că bărbatul avea dreptate, dar undeva, într-un colţ al minţii sale, ştia şi că a exista înafara Legii era greşit. Ea apăra Legea şi tocmai de aceea era cea mai bună cercetaşă din Pluton. Cântări un moment ce articol ar fi trebuit să primeze în această situaţie: cel care obliga orice femeie să protejeze până la sacrificiu un exemplar masculin, sau cel care prevedea obligativitatea înregistrării. Bărbatul o privea, zâmbind ademenitor, într-un fel care se apropia de cel al chipurilor de pe panourile din oraş. Avea părul lung, ondulat, coborând răzvrătit pe spate, ochi întunecaţi, pătrunzători şi o statură care o depăşea cu o palmă. Nu luptase niciodată cu un bărbat şi, chiar dacă era cea mai puternică cercetaşă, nu putea să nu observe muşchii bine lucraţi, semn că ar fi avut ceva de furcă cu el pentru a-l mobiliza. 
  
- Ei, te-ai hotărât? 
  
- Nu era necesar să mă hotărăsc, normal că voi coborî de pe orbită şi te voi preda Consiliului. 
  
- Nu ai să faci una ca asta! 
  
- Stai pe loc, îl somă, atentă la mişcările prin care el încerca să se apropie de bord. 
  
- Sunteţi îndobitocite toate. Habar nu ai! O femeie este bună doar să poarte Sămânţa. Vaccinul injectat în timpul unei sarcini este de fapt o substanţă care asigură Consiliul că fătul va fi de sex feminin, asta, în varianta în care mama şi fătul mai trăiesc după injectare. Feţii de sex masculin nici măcar nu sunt pământeni. Inseminarea se face cu tulpini ale altor specii. Aşa că, fericita Sămânţă de care se bucură toate femeile, e produsul unei specii care în curând va pune stăpânire pe întreaga planetă. 
  
Thora simţi că o ia cu ameţeală, suna atât de sinistru. Îl măsură pe bărbat cu o privire rătăcită: 
  
- Eşti nebun! 
  
- Poţi verifica singură, să ştii! Dacă priveşti atent pupila exemplarelor care împart Sămânţa, vei vedea că nu e rotundă. 
  
- E rombică, bâigui, căci observase diferenţa pe care o crezuse un simplu efect artistic al afişelor panoramice. Dar… 
  
- Ştiu că e greu de crezut, se apropie de ea. Uită-te la mine, ce vezi? 
  
Avea nişte ochi negrii, teribil de adânci, împrejmuiţi de o perdea de gene lungi, negre. Mirosea ciudat, a… ceva… puternic. Pupila era rotundă. El înţelese că ea văzuse ceea ce trebuia, aşa că îi prinse mâinile în ale sale: 
  
- Părinţii mei sunt pământeni, iar mama nu s-a prezentat la vaccin. Am trăit în munţi o vreme, până când ai mei s-au stins. Dincolo de Centura Magnetică, străinii nu pot pătrunde. Câmpul magnetic le distorsionează undele vitale, aşa că destinaţia mea este universul din spatele barierei. 
  
- Erai în drum spre altă galaxie, înţelese ea. 
  
- Nu pot trăi aici şi nu am să-mi pierd timpul în explicaţii pentru tine. 
  
Păi chiar ar fi avut de dat ceva explicaţii. De ce n-ar fi putut trăi pe o planetă paşnică, idolatrizat de milioane de femei, care i-ar fi îndeplinit orice dorinţă? Sau probabil că îşi dorea doar să fie liber să decidă soarta propriei Seminţe, să populeze universul cu oameni. Se apropie de ea şi o strânse în braţele puternice, lipind-o de peretele rece al cabinei. Thora nu se lăsă surprinsă, i se păru un atac făţiş şi zvâcni pe sub strânsoare, tehnica ei unică de luptă fiindu-i încă odată de folos. Se aruncă spre bord, gata să seteze rapid coordonatele de întoarcere. Bărbatul o prinse imediat de legătura în care îşi adunase părul şi o trânti la podea, pe spate, strângând-o între genunchi. 
  
- Nu vreau să te rănesc! Vreau doar să pot ieşi din spaţiul acesta limitat. Viaţa aici nu mai este ceea ce ar trebui să fie. Supunerea a început demult şi tu îţi dai seama că eu spun adevărul. Ai văzut cu ochii tăi că şi cele care devin Purtătoare înţeleg. Nu e acelaşi lucru să porţi Sămânţa unui pământean cu acela de a purta o Sămânţă care ne va distruge în curând. 
  
- Nu am ştiut asta, suspină jenată de strânsoarea puternică, care îi tăia respiraţia. Eu nu am participat la Program niciodată. Şi apoi, cine a adus altă Sămânţă pe planeta noastră? 
  
El îi zâmbi, atât de straniu, că zâmbetul o încălzi pe interior. Îi mângâie obrazul uşor, într-o prelingere fină a degetelor pe faţa ei. 
  
- Probabil una dintre expediţiile de cercetare s-au întors cu câteva femei însămânţate de altă specie. Cine ştie! Femeile sunt dornice să poarte Sămânţa şi nu prea pot face diferenţa între specii! Sau în marea lor majoritate…Tu nu eşti ca alte femei, eşti unică! 
  
Picioarele i se înmuiară la vorbele lui şi o senzaţie plăcută îi acceleră bătăile inimii. Poate că fuga după Sămânţă nu era chiar o prostie, o nebunie, aşa cum crezuse ea. Şi poate că sosise momentul în care ar fi trebuit să demonstreze că era o adevărată cercetaşă şi să îl salveze pe pământeanul care purta seminţele omenirii. Să îl ducă înafara Centurii Magnetice, în calea vreunei nave comerciale care să-i deschidă drumul spre salvare, să-l scoată din spatele blocajului magnetic. Nu se aştepta chiar la distincţii din partea Consiliului dar, ar fi fost fericită să ştie că omenirea va fi salvată datorită ei. 
  
Schimbă coordonatele. Era deşteaptă, era puternică şi putea evita nu numai undele ci şi asteroizii care înconjurau orbita. Era cunoscută pentru asta! Chiar aşa! Mândră că toate manevrele ei izbândiră şi de această dată din plin, se întoarse spre bărbatul care privea Centura Magnetică poziţionată ca o barieră impenetrabilă. 
  
- Mai e puţin! 
  
- Da, ştiu bine ce fac, nu e pentru prima dată!. 
  
- Eşti grozavă! 
  
Îi plăcu complimentul şi sărutul pe care îl primi imediat după el, în colţul buzelor. Era grozav să fie cu un asemenea exemplar lângă ea. Era, cumva, magnetic… Un gând, însă, i se insinuă obsesiv în minte. Părea să ştie deja că ea era cea mai bună şi că mai traversase bariera. Răspunsul venise repede, uşurat, prea repede şi clar uşurat. Magnetismul fusese una dintre materiile ei forte. Dacă tocmai traversaseră Centura Magnetică, dacă străinii sufereau dereglări la traversarea Centurii Magnetice, dacă scuturile navetei sale blocau unda şi dacă bărbatul de lângă ea părea să radieze magnetism… 
  
El se apropie parcă plutind, cu mâinile întinse spre ea: 
  
- Îmi placi atât de mult! Nu am mai întâlnit pe cineva ca tine! Ai vrea să îmi porţi Sămânţa? 
  
Nu putu să îi răspundă. Sau mai bine zis nu încercă. Aplecată asupra bordului, îl putea vedea oglindit în panourile sclipitoare: părul lung, ondulat, căzut până la umeri, trupul puternic, perfect proporţionat şi ochii superbi, negrii, cu pupilele dilatate… devenite brusc pătrate. 
  
Referinţă Bibliografică:
SĂMÂNŢA - SF / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1456, Anul IV, 26 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!