Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



jucăria
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se însera. Vitrinele începeau să strălucească, magice, în miliardele de lumini colorate şi vesele. Moşi, îngeraşi, globuri, steluţe, beteală şi jucării, care mai de care mai colorate şi mai strălucitoare, împodobeau magazinele forfotind de clienţi. Femeia trecu prin parc cu paşii obosiţi şi umerii căzuţi sub greutatea celor două sacoşe care atârnau, de-o parte şi de alta a trupului ei. De una dintre sacoşe se agăţase o fetiţă mărunţică, încercând să ţină ritmul paşilor femeii. Se opriră lângă bradul uriaş, împodobit cu cutii de cadouri şi ţurţuri luminoşi. 
  
- Pachetele sunt pline? 
  
Întrebarea fetiţei se strecură şoptit, doar pentru urechile mamei, care, lăsă bagajele lângă picioare şi se aplecă să aranjeze căciuliţa deşirată, ridicată în vârful capului din cauză că era prea mică. 
  
- Nu sunt pline, Cristinuţa, sunt puse acolo ca să fie pomul mai frumos. 
  
Cu ochişorii trişti, copila dădu roată de câteva ori ornamentelor din jurul bradului, sub privirile răbdătoare ale femeii. Câţiva tineri purtând căciuli de moş, trecură în grabă prin parc, gălăgioşi şi fistichii, aruncându-şi unii altora bomboane de pom, într-un joc neastâmpărat. După plecarea lor, fetiţa se aplecă şi culese de pe jos o bomboană rătăcită. Studie ambalajul roşu de pe care îi zâmbea un îngeraş, îl desfăcu cu grijă şi strecură între dinţi bucăţica dulce. Închise ochii de încântare. Sub ciocolată, o cremă moale cu gust de căpşuni i se topi în gură, într-un răsfăţ cum nu mai întâlnise. Femeia ridică sacoşele şi, cu copila agăţată din nou de ea, traversară Piaţa Teatrului, căutând parcă umbrele clădirilor înalte. Se oprea din când în când pentru a permite fetiţei să admire figurinele din vitrine, după care o pornea din nou, anevoios, într-o înaintare chinuitoare. 
  
- Nu cred că mai pot, va trebui să luăm un autobuz! 
  
Fetiţa o privi cu ochii mari: 
  
- Cât costă un bilet, mami? 
  
Femeia scotoci prin buzunarele paltonului negru, scămoşat de atâta purtat, găsind două monede aurii de cincizeci de bani. 
  
- Nu vor ajunge! Un bilet costă doi lei. 
  
- Dar dacă mergem numai o staţie? 
  
- Suntem două, Cristinuţa şi nu avem decât un leu. 
  
- Dar dacă vorbim cu şoferul, poate ne lasă să mergem o staţie cu un leu. 
  
Era prea obosită să îi explice copilei că existau casieri care vindeau bilete şi controlori care verificau călătorii care foloseau mijloacele de transport în comun? Se aşeză pe o bancă liberă din staţia de autobuz pentru a-şi trage sufletul. Fetiţa urmărea atentă trecătorii şi mai ales copiii care îşi însoţeau părinţii în goana de sărbători prin magazine. Un băiat ducea mândru în braţe un urs de pluş de înălţimea lui, două fetiţe îşi plimbau păpuşile elegante în cărucioare dantelate şi sidefate, alt băiat, cu o puşcă de plastic pe umăr se încruntă la ea, făcând-o să îşi aplece privirea. Oamenii erau plini de pachete, veseli şi gălăgioşi. Cristina cântări din ochi sacoşele de la picioarele lor. Prin pânza învechită şi decolorată se puteau distinge formele vaselor în care mama aduna mâncarea de la cantina unde lucra ca bucătăreasă. 
  
- Mami, crezi că anul acesta Moş Crăciun va găsi drumul spre casa noastră? 
  
Acasă le aştepta Cristian, care avea numai patru anişori. Ce bine ar fi fost ca moşul să nu se rătăcească ca anul trecut! Bunica spunea că nu văzuse drumul din cauza întunericului de pe strada lor. Anul acesta apăruse un bec chior chiar pe colţ, lângă tomberonul ruginit, aşa că exista şansa ca moşul să nu mai rateze intrarea pe străduţa îngustă. 
  
- Vom vedea! Uite, numărul 20, vino! 
  
Trase copila după ea pe scările înalte de la ultima uşă a autobuzului oprit în staţie. Se lipi de peretele din spate cu sacoşele în mâini. 
  
- De ce nu le laşi jos, mami? 
  
- Trebuie să fii pregătită, când îţi spun, sari repede afară, bine? 
  
Fetiţa aprobă cu o mişcare scurtă din cap. Simţea încordarea mamei, aşa că se lipi mai bine de piciorul ei, tăcută. Îi plăcea să meargă cu autobuzul. Îi plăceau şi oamenii. Cel mai mult, însă, îi plăceau jucăriile. În pragul sărbătorilor de iarnă putea vedea o grămadă de jucării. Păcat că nu putea duce niciuna acasă. S-ar fi jucat cu frăţiorul ei toată ziua şi toată noaptea, nici măcar n-ar fi avut nevoie de somn! 
  
- Coboară! 
  
Ascultă, ridicând ochii nedumerită. Mai aveau o bună bucată de drum până acasă. Se trezi alergând pe stradă pe lângă mama, care gâfâia sub greutatea sacoşelor. Abia când ajunseră în apropierea tomberonului ruginit şi intrară pe strada îngustă, femeia îşi permise să încetinească. După ce intră pe uşa casei, se prăbuşi în scaunul fără spătar de lângă cuier, cu capul pe spate, rezemat de peretele mucegăit. Cristian apăru în pragul bucătăriei cu babeţica lui cu ursuleţ, de care nu se despărţea niciodată, agăţată strâmb la gât. Cristinuţa se descălţă frumos, îşi aranjă geaca şi gentuţa la cuier, după care, îl trase pe frăţiorul ei pe patul din cameră. 
  
- Vino să îţi povestesc ce jucării am văzut în oraş! 
  
Îi povesti despre păpuşile care dansau în vitrine, despre maşinuţele care străluceau pe podelele lucioase ale magazinelor, despre instrumentele muzicale care păreau poleite cu praful de stele din povestea lui Peter Pan, despre cuburile cu litere şi cifre, din care puteai construi castele înalte până la cer, despre căsuţele în care locuiau animăluţe de pluş şi despre toate minunăţiile pe care le construiseră, cu siguranţă, spiriduşii lui Moş Crăciun. Micuţul se aşezase în faţa ei, atent la fiecare descriere, iar din guriţa cât o căpşunică, deschisă uşor a mirare, i se vedeau cei câţiva dinţişori nou ieşiţi. Cât ar fi vrut să se poată juca împreună, măcar cu o jucărie! Ar fi avut grijă de ea, ca de ochii din cap. 
  
- Ce bine ar fi să avem şi noi jucării, nu-i aşa? 
  
Mama îi privea din prag. La un moment dat dispăru în bucătărie, apoi se întoarse cu o bucată de hârtie, groasă, roşie, desprinsă de pe ambalajul unei cutii în care ţineau câţiva cartofi. Se aşeză între ei şi începu să o îndoaie. Încet, cu atenţie, asigurându-se că fiecare îndoitură se aşează muchie pe muchie şi colţ pe colţ. Copiii îi priveau mâinile palide, fascinaţi de transformarea hârtiei. În cele din urmă, sub degetele ei se ivi un avion roşu, cu aripile ridicate uşor şi botul ascuţit. Cristian ţipă cu mânuţele adunate în dreptul pieptului, iar Cristinuţa bătu din palme. Mama se ridică, făcu câţiva paşi şi lansă avionul, cu o mişcare amplă, din cadrul uşii spre ei. Într-un zbor lin şi elegant, cea mai frumoasă jucărie din lume îi salută pe copii, oprindu-se apoi la picioarele lor, gata de o nouă lansare. 
  
Referinţă Bibliografică:
jucăria / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1443, Anul IV, 13 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!