Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



nume de cod: Mitică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E colegul meu, un bărbat între două vârste, cu statura aducând mult cu cea a unui pinguin. Mărunt, puţină burtică, un început de chelie în vârful capului presărat rar cu iarba firavă a unui păr de culoare îndoielnică, nişte ochi serioşi, ca două mărgele mici, neobosite, care te fixează implicate de fiecare dată când posesorul lor îţi vorbeşte, aceasta ar fi imaginea de ansamblu pe care o vedem în fiecare dimineaţă prelingându-se molcom afară din Loganul roşu proprietate personală a dragului nostru Dumitru Zaharie. Cu servieta neagră, scâlciată pe alocuri, te poţi aştepta să treacă douăzeci de minute până ce îşi va mişca întreaga importanţă de la parcarea aflată la doi paşi, în spatele instituţiei şi până în biroul de la etajul şase. Răutăcioşii, insistă că Mitică are probleme serioase la mansardă, dar, citind actele pe care le întocmeşte, te-ai îndoi serios de acest lucru. Expresii curate, încadrări corecte în acte normative actualizate şi multe constatări străine unei mase mari de inspectori. Oricum, Mitică e o figură! 
  
Era în ziua chefului nostru anual. Luaţi cu treburile de birou, câţiva colegi am rămas fără mijloc de transport spre locaţia cu pricina. Salvarea noastră: Mitică şi Loganul lui roşu. 
  
- Du-te mă, zice Dan, până porneşte Mitică maşina, se termină cheful! 
  
- Ai altă variantă? Întrebă Viorel, alt coleg, înjurând de mama focului persoanele care stabiliseră locaţia petrecerii la o pensiune din afara oraşului. 
  
Eu am tăcut chitic, să nu cumva să îl supăr pe Mitică, care încă mai lucra la masa lui din colţ, şi să rămân fără mijloc de transport. Vrând-nevrând, ne-am aliniat frumos la ieşire şi l-am urmat pe Mitică în parcare. Om conştiincios, Mitică se aşeză tacticos şi începu un ritual desprins parcă din manualul de circulaţie. Îşi reglă scaunul, cu toate că umbla zilnic cu maşina şi nu cred că îi crescuse burta în cele zece ore de lucru, privi atent în oglinda retrovizoare şi o înclină în diferite unghiuri, aşa încât să prindă reflecţia optimă a imaginii din spate, după care, mulţumit, trecu la oglinzile laterale. Dan începuse să se foiască între cei doi colegi din spate. Îl vedeam în oglindă cum îşi dădea ochii peste cap, studiindu-şi din minut în minut ceasul de pe telefon. Ei, tinereţe, tinereţe! Fiind cel mai tânăr, nu mai avea răbdare să ajungă odată printre fetele din teritoriu. Mitică, însă, părea să nu vadă frământarea lui Dan şi zâmbetul ciudat cocoţat pe buzele lui Florin, amuzat peste măsură de tot ce se întâmpla în maşină. 
  
- Hai, omule, că ne apucă seara, sări într-un sfârşit Dan, ce te tot foieşti!? 
  
- Unde te grăbeşti? Întrebă mucalit Mitică. 
  
- Am crezut că e evident unde! Bombăni tânărul nostru coleg. 
  
- Şezi blând, că acolo ajungem! 
  
- Când, frate? 
  
Abia după ce se asigură că purtam cu toţii centurile şi îşi întinse bine peste burtă şi el centura, dragul nostru Mitică porni maşina. Dan se mai linişti. Viorel, rezemat de umărul lui, îşi încheiase în minte şirul de înjurături, apoi pe cel de rugăciuni şi îi şopti conspirativ: 
  
- Puţină răbdare, nu avem decât vreo douăzeci de kilometri! 
  
Distanţă mică, pe parcursul căreia, ce Doamne iartă-mă se poate întâmpla? 
  
Mitică nu vorbea, nu clipea, concentrat deasupra volanului. Ca într-un film derulat cu încetinitorul, prin geamuri se vedeau trecătorii grăbiţi de pe trotuare, deplasându-se cu viteze apropiate de cea a Loganului roşu. 
  
- Aia e o căruţă? Şuieră piţigăiat Dan, urmărind ca noi toţi, de altfel, un cal slab şi murdar care, trăgând o căruţă plină de bălegar, ne depăşi tacticos. Măi, omule, ne depăşeşte o căruţă? Mitică, cu ce viteză mergi!? 
  
- Fă linişte, îl calmă dragul nostru Mitică, la ieşirea din oraş stă de obicei potera şi trebuie să mă concentrez. 
  
În maşină se lăsă liniştea. Ne doream cu toţii să ajungem la destinaţie, chiar dacă acest lucru avea să dureze, probabil o oră. Aşa cum spusese Mitică, la ieşirea din oraş, în spatele unui restaurant postat la şosea, pândea un echipaj de poliţie, cu maşina albă licărind în soarele puternic de după amiază. Un poliţist ieşi în drum şi îi făcu semn lui Mitică să tragă pe dreapta. 
  
- Omule, ce are maşina ta?! 
  
- Nu striga, şezi blând! Îl linişti Mitică pe Dan. Să vedem de ce ne-a oprit! 
  
Nu ne-a venit să ne credem urechilor. Oprit pentru depăşire de viteză? Ne uitam buimaci unul la altul. Florin, cel mai cu capul pe umeri dintre noi, îndrăzni să întrebe ce viteză înregistrase radarul. 
  
- 88 la oră, ne informă agentul de circulaţie. 
  
Un hohot nervos de râs se ridică de pe bancheta din spate. Dan se prinse de cap cu ambele mâini, iar Viorel dădu drumul unor expresii nou adăugate palmaresului său de înjurături. Florin nu îşi pierdu cumpătul. Îl întrebă pe poliţist dacă văzuse căruţa cu bălegar şi cum aceasta ne depăşise. Până la urmă, poliţistul fu de acord că exista varianta ca, din cauza razelor puternice ale soarelui să fi apărut pe radar 33, dar că el interpretase 88, incapabil să creadă că cineva ar putea merge cu o viteză atât de mică afară din oraş. Scăpaţi în cele din urmă fără vătămare materială din gheara poliţistului, am reuşit, într-un târziu să ajungem şi la petrecere. Dan se făcu nevăzut de îndată ce puse piciorul afară din maşina lui Mitică, bălmăjind un „mulţumesc” sec şi rapid. Viorel şi Florin rămaseră alături de noi strict până la intrarea în local, după care o şterseră împreună spre grupul vesel de colegi care ajunsese primul şi care era deja încălzit pe ringul de dans, lăsându-mă singură cu Mitică. 
  
- Dacă vrei, te duc eu acasă la întoarcere, doar stăm la două blocuri distanţă. 
  
Mi-a fost ruşine să-l refuz, părea atât de mulţumit că adusese la chef cu maşina lui personală, în bună stare, patru colegi! Aşa că, am rămas alături de el la masă pe tot parcursul petrecerii. A fost unica petrecere în care nu am dansat dar m-am distrat de minune ascultând remarcile de duh ale colegului meu şi studiindu-i expresiile pe care la afişa mutrişoara lui de pinguin la conversaţiile ţesute cu ceilalţi meseni. La spartul chefului, m-am înarmat cu răbdare şi am urcat docilă în Loganul roşu, hotărâtă să cobor doar la garajul pe care îl deţinea Mitică în spatele blocurilor noastre vecine. Acolo l-am cunoscut pe băiatul lui Mitică, un puşti de şase ani, care, înainte de a îmi lua „la revedere” de la ei îmi şopti un mare secret: 
  
- Să ştii că tatăl meu este spion şi chiar dacă îl cheamă Dumitru Zaharie, are numele de cod: Mitică. 
  
Referinţă Bibliografică:
nume de cod: Mitică / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1428, Anul IV, 28 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!