Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



Mască
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îl porecliseră Mască, iar el, în sinea lui, era sigur că unii dintre colegi nici nu îi cunoşteau numele real. La naşterea lui, probabil că Dumnezeu se amuzase modelându-i pe buze un rictus ciudat, pe care nu reuşea să îl mascheze, oricât de încruntat ar fi stat. Îşi lăsase părul creţ şi întunecat ca noaptea să crească mai mult decât ar fi dictat-o moda, în speranţa că şuviţele care îi încadrau faţa vor îndulci expresia. Ansamblul nu era strălucit, iar el era conştient de acest lucru până în vârful celor mai ascunse terminaţii nervoase, chiar dacă părea să nu dea importanţă deloc aspectului exterior. Pantalonii cenuşii pe care-i purta la şcoală erau mai scurţi cu aproape o palmă decât oul piciorului, iar cămaşa şi haina, în mod similar, mai scurte decât încheietura mâinii. Nu se supăra dacă stârnea râsul la trecerea pe coridoare, pentru că nimeni nu avea cum să ştie că acasă, mama se descurca singură cu şapte copii. Îl deranja însă, o fată din clasă, Ana, care părea să îl urmărească peste tot. 
  
- De ce nu te tunzi, îl întrebase odată, prinzându-l de mână la intrarea în clasă, pun pariu că ai ochi frumoşi, de ce îi ascunzi? 
  
Nu îi răspunsese, nu îl interesa să dea încă un prilej de batjocură colegilor. Se aplecase deasupra caietelor sale, preocupat de faptul că în curând avea să i se termine pasta de la pix şi nu va mai avea cu ce să scrie. O amărâtă pastă de pix, care nu costa mai mult de 30 de bani, pe care însă el nu avea de unde să îi scoată. Ar fi trebuit să-şi dea seama că pixul ieftin nu va ţine la munca asiduă pe care o făcea acasă suplimentar, la materia lui preferată: fizica. Îşi propuse ca, pe viitor, să calculeze cu precizie câte caractere se pot scrie cu o singură rezervă, astfel încât să poată aprecia câtă materie putea acoperi într-o zi. 
  
Aştepta orele de fizică aşa cum alţi copii aşteptau Crăciunul, chiar dacă, după fiecare dintre ele era dezamăgit şi bombănea în banca lui, spre hazul celorlalţi colegi. Ana îl întrebase odată care era motivul supărărilor sale. Îl prinsese pe picior greşit şi îi dezvăluise că nu credea că doamna profesoară de fizică este un cadru didactic atât de capabil încât să poată preda fizica de liceu. Ana îl privise gânditoare: 
  
- Nu ştiu ce să spun… vezi tu, doamna profesoară a predat şi în alte ţări. Şi chiar într-o limbă străină. Nu ştiai? A predat în Maroc câţiva ani şi se spune că este foarte capabilă. Eu nu prea le am cu fizica şi mă bucur enorm când iau un şase sau un şapte. Dacă e să îi întrebi pe ceilalţi, îţi vor spune că şapte e o notă mare la fizică şi pentru care trebuie să munceşti mult. 
  
El pufnise doar şi plecase de lângă ea, cu toate că se simţea uşor mai bine că îşi vărsase necazul. Spera din tot sufletul ca ea să nu bată din gură şi să le spună tuturor că el o credea pe profesoara lor grozavă o incapabilă. Aşteptase o zi, două, o săptămână, dar nu se întâmplase nimic. Răsuflase uşurat şi îşi văzuse în continuare de treabă, fără a-şi putea schimba părerea despre orele de fizică şi profesoară. Lucrurile scăpară de sub control într-o zi, dar din cauza lui, nu a vreunei colege băgăcioase. 
  
Era una dintre acele ore în care, profesoara se înşurubase la tablă ca să rezolve cârnaţi de probleme, iar el, o privea, fără a face vreo notiţă pentru că, după părerea lui, noţiunile predate erau generale şi bazale, neaducând nimic nou cunoştinţelor proprii. La un moment dat, profesoara se opri din predat şi scris la tablă şi îl ridică în picioare: 
  
- Băiete, zâmbetul tău este ironic! 
  
Îngheţară cu toţii la tonul ridicat, acuzator, care sună spart în sala amuţită. 
  
- Aşa e faţa mea, îndrăzni să se scuze, pentru că nu îşi dorea nici un fel de probleme cu doamna care se părea că nu cunoaşte aspectele legate de înfăţişarea lui. 
  
- Dacă te crezi mai deştept decât mine, ia, pofteşte la tablă! 
  
În sinea lui se bucură, cel puţin din trei motive: primul era că avea să îi demonstreze că problema la care se lucra de peste un sfert de oră se putea rezolva din trei mişcări, al doilea era că, după părerea lui, profesoara pornise greşit rezolvarea şi el avea să facă corecţia din scurt, ajungând la rezultat fără ca ea să cadă de fraieră în faţa colegilor şi cel din urmă motiv, era ca să îşi demonstreze lui, încă odată, că nivelul său de cunoştinţe în fizică îl depăşea pe cel al colegilor săi şi îl îndreptăţea să spere la un viitor legat de fizică. Creta scârţâi pe tabla prea netedă de câteva ori, supărător. El o frânse între degete şi finaliză scurt, arcuind ultima cifră, artistic. Zâmbi, uitând pentru un moment de rictus şi de acuzaţia profesoarei. 
  
- Ieşi afară! Nota doi! 
  
I se păru că nu auzise bine. Privi spre profesoară, apoi spre sala de clasă. O văzu pe Ana deschizând manualul de fizică în spate, la rezultat, apoi o auzi spunând că rezultatul de pe tablă este identic cu cel din carte, după care se dezlănţui iadul. Profesoara se isteriză, începu să ţipe la el, că se săturase de ironiile lui, de lipsa lui de respect şi că va cere să fie exmatriculat. Ieşi din clasă, îndreptându-se spre baie pentru a-şi spăla urmele de cretă de pe degete. Câţiva băieţi fugiţi de la ore, fumau rezemaţi de pervazul geamului de la baie. 
  
- Hei, Mască, vrei o ţigară? 
  
Nu voia nimic! Nu era un prost care să se îmbete cu iluzia că furtuna din clasă va trece fără urmări. În momentul în care diriginta veni după el în pauză, la solicitarea directorului, se cocoşă, îşi împinse capul între umeri şi, cu faţa aplecată pentru a-şi ascunde rictusul, o urmă până în biroul îmbâcsit şi întunecos, pe care sperase să nu-l vadă niciodată. Nu privi spre nici unul dintre cei trei profesori, de teamă ca rictusul său să nu-i determine să îl scoată pe uşă afară înainte de a apuca să se dezvinovăţească. O auzi ca prin vis pe profesoara de fizică acuzându-l că îi îngreunează orele, că îşi bate joc de experienţa ei, că o ironizează şi că îşi permite să aibă o atitudine lipsită de respect faţă de actul didactic şi faţă de ea, îl auzi pe director ţinându-i o morală alambicată, presărată din belşug cu realizările doamnei profesoare, cu mândria liceului de a o avea ca profesor şi cu sancţiunile pe care trebuia să le suporte elevii care nu respectau regulamentul şi cadrele didactice, terminată cu ameninţarea de exmatriculare. I se dădu cuvântul. Ce rost avea să spună ceva? Cine l-ar fi ascultat pe el? El nu avea nici un doctorat şi nu predase nimănui, nicăieri, ce să mai zică de predarea în Maroc, în limba franceză? Nu ridică privirea, cu toate că i se ceru să-l privească pe director. Nu putu să o facă! Se gândea la reacţia pe care ar fi avut-o acesta la vederea buzelor sale. Dacă i se năzărea şi lui că îl ironizează? Se stârni ceva agitaţie şi o auzi în cele din urmă pe dirigintă lăudându-l şi angajându-se că, pe viitor, nu vor mai fi incidente de natura celor reclamate. 
  
Nici nu mai ştia cum plecase de acolo. Se trezise doar pe coridorul gol, semn că lecţiile continuau în clase, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ana îl aştepta în faţa uşii clasei lor. 
  
- De ce n-ai intrat la ore? O repezi, supărat. N-am nevoie de consolare! 
  
Ana îl privi tristă, îşi ridică haina şi ghiozdanul rezemate lângă perete, după care coborî scările şi ieşi din clădire. Chiulise de la ultima oră ca să îl aştepte, ca să îi spună că ea îl credea, că ea era de partea lui şi că avea o teorie, potrivit căreia valoarea nu este acolo unde totul străluceşte şi este expus, ci acolo unde te aştepţi cel mai puţin. Îşi formulase chiar un discurs în minte, ca să i-l spună exact aşa cum simţea. Zădărnicia gesturilor ei era chiar dureroasă! Din acea zi, nu îi mai vorbi. Nu mai alergă pe dealul care ducea către liceu ca să îl vadă cum iuţeşte pasul să nu fie nevoit să meargă alături de ea la ore şi nu îl mai opri în pauze să îl întrebe ce îl supără, când era încruntat şi grimasele lui deveneau înfiorătoare. Pur şi simplu, se ţinu departe de Mască până ce terminară liceul şi drumurile lor se despărţiră. 
  
Într-o zi, în timp ce îşi pregătea bagajele pentru a pleca la mare, într-o vacanţă binemeritată, oferită de părinţi ca recompensă pentru intrarea la facultate, Ana auzi telefonul sunând prelung. Răspunse veselă, fără să bănuiască cine ţinuse morţiş să discute cu ea. 
  
- Bună, Ana! Sunt eu, Mască! 
  
- Lucian, ce mai faci? 
  
Uitase că ea fusese singura care îi spunea pe nume. Sufletul îi zâmbi odată cu vocea: 
  
- Te-am sunat să îţi spun că am intrat primul la Fizică Atomică! 
  
Referinţă Bibliografică:
Mască / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1427, Anul IV, 27 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!