Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   



POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trăia odată, printre norişorii pufoşi, un îngeraş năzdrăvan. Cum făcea, cum nu, el era mereu ultimul la toate îndatoririle îngereşti. Ba, de unele mai şi uita, aşa încât, într-o zi, Dumnezeu l-a chemat la el şi i-a atras atenţia că un îngeraş nu se poate purta fără să respecte nici o regulă şi fără să îşi ducă la îndeplinire aşa cum trebuie toate sarcinile.  
  
- Trebuie să faci cinste aripilor pe care le porţi, altfel, rişti să le pierzi! 
  
Îngeraşul nostru ascultă ce ascultă, se purtă frumos o zi sau două, după care, uită că a promis să respecte Codul de reguli al îngeraşilor şi făcu o boacănă mare. Îşi întinse aripile larg şi zbură toată ziua după fluturi, uitând să-l înveţe pe copilaşul pe care îl avea în grijă să-şi spună rugăciunile, să fie ascultător şi să îl păzească de rele. Aşa cum orice faptă este răsplătită după merit, îngeraşul se trezi deodată pe pământ, fără aripi, într-un loc necunoscut. Începu să-l strige pe Dumnezeu, apoi pe alţi îngeraşi, dar nimeni nu răspunse, taman aşa cum nu răspundea nici el când nu-i convenea să fie deranjat din joacă. Obosind de atâta strigat, porni pe drumul mare, într-o direcţie oarecare, la nimereală. Undeva tot trebuia să ajungă! Ar fi sperat să găsească o biserică, să se poată ruga Tatălui ceresc de iertare aşa cum se cuvenea, dar în faţa lui erau doar câmpuri îngheţate, un drum alunecos şi chiar, la un moment dat, începu să ningă des, ascunzând privirilor orice urmă de drum. 
  
Cât să fi mers aşa, nu mai ştia. Când se lăsă înserarea şi i se făcu frig şi foame, se aşeză pe zăpada proaspăt aşternută şi începu să plângă după viaţa lui din norişori, după ceilalţi îngeraşi, după Dumnezeu şi după copilaşul care îi recita frumos, seară de seară „Înger, îngeraşul meu”, chemându-l să îl păzească de rele.  
  
- Cine plânge acolo? Se auzi deodată un glas gros, înfricoşător. 
  
- Eu sunt, un îngeraş!  
  
Pe drum apăru, ca din senin, un om înalt, îmbrăcat în negru şi foarte slab.  
  
- Păi, de ce plângi? 
  
- Mi-am pierdut aripile! 
  
- Şi ce mare scofală? Şi eu am fost odată înger şi mi-am pierdut aripile! Dar nu am plâns pentru asta! În locul în care am plecat eu, e tot timpul cald, nu port grija nimănui, fac ce vreau, când vreau şi mă distrez mai mult decât în cer. Dacă vrei, poţi veni şi tu cu mine. Vei vedea ce bine ai să te distrezi! 
  
Îngeraşul stătea în cumpănă, pentru că nu ştia prea bine ce ar trebui să facă. Auzise de la îngerii mai mari că odată, un înger fusese alungat pentru că se purtase foarte urât şi cel mai probabil că, auzind plânsul, acel înger venise să-l ia cu el. Dar mai ştia şi că Dumnezeu îi spusese că rolul unui îngeraş este acela de a ajuta copiii, de a-i proteja şi mai ales de a fi un exemplu de bunătate şi credinţă. Omul acela negru nu prea arăta a exemplu de bunătate şi credinţă. 
  
- Haide, hotărăşte-te odată! Vii cu mine sau nu? 
  
- Nu, eu îmi vreau aripioarele înapoi! 
  
Aşa cum apăruse, omul negru dispăru, ca şi când nici n-ar fi fost. Vântul începu să bată mai tare, răscolind zăpada şi făcându-l pe bietul îngeraş să simtă că îi îngheaţă sufleţelul în el. Burtica îl durea de foame şi picioarele îngheţate abia i se mai mişcau. Începuse să spună în gând toate rugăciunile pe care le ştia, rugându-l pe Dumnezeu să-i ierte greşelile, când în faţa lui, apăru o femeie în vârstă, cu haine roşii, sprijinindu-se într-un toiag. 
  
- Ce cauţi pe vremea asta afară, copile? 
  
- Sunt un îngeraş care şi-a pierdut aripile. Mi-e foame, mi-e frig şi vreau să găsesc o biserică unde să mă pot ruga în linişte pentru iertarea greşelilor mele. 
  
- Nu de biserică ai tu nevoie! Dacă vei veni cu mine, promit să îţi dau haine groase şi mâncare multă, ca să te simţi mai bine. Nu trebuie decât să mă slujeşti pe mine şi nu îşi va lipsi nimic! 
  
Tremurând, îngeraşul o privi pe bătrână, aducându-şi aminte de una dintre lecţiile învăţate de la ceilalţi îngeri, care spunea că răul poate îmbrăca multe forme şi te ademeneşte să renunţi la lucrurile bune cu tot felul de promisiuni. Ba chiar i se păru că femeia aducea la chip cu omul negru. Dădu din cap, pe jumătate îngheţat, refuzând oferta bătrânei. 
  
- Nu fi prost! Ai să îngheţi aici şi ai să mori de foame! Nimănui nu-i mai pasă de tine! Nimeni nu se mai gândeşte la tine înafară de mine! 
  
Lacrimile îngeraşului începură să îngheţe dureros pe obrăjorii bucălaţi. Nu putea să creadă ce-i spunea femeia! Ştia sigur că Dumnezeu era mereu alături de cei buni şi curaţi la suflet. Poate că greşise. Adică, da, greşise, dar îi părea rău şi era sigur că dacă îl ruga pe Tatăl ceresc din suflet, avea să fie iertat.  
  
- Îmi vreau aripile înapoi, suspină stins, refuzând să plece cu bătrâna. 
  
Aşa cum dispăruse omul negru, dispăru şi femeia, înghiţită parcă de pământ, iar îngeraşul continuă să se mişte pe drum, din ce în ce mai încet, prin furtuna ce îl arunca sălbatică dintr-o parte în alta, lovindu-l de copacii de pe marginea drumului. În mintea lui începu să se formeze o îndoială. Dacă nu îl vedea nimeni cum suferea? Dacă nu primea nici un ajutor, de nicăieri? Ce se întâmpla cu el? La cine să se mai gândească dacă nu la Dumnezeu? Cine ar fi putut să îl ajute, pentru că nu cunoştea pe altcineva decât pe Tatăl ceresc şi pe ceilalţi îngeri? Pe pământ nu-l cunoştea decât pe copilaşul care îi fusese dat în grijă şi pe care, în năzdrăvănia lui, îl uitase de cele mai multe ori. Se împiedică şi căzu pe burtică în zăpada îngheţată. Deasupra lui, fulgii cădeau, acoperindu-l cu o pătură pufoasă. Parcă nu îi mai era foame şi parcă nu îi mai era frig. Auzi ca prin vis un glas cristalin de copil: 
  
-Mama, uite ce am găsit! Un îngeraş! Pot să-l iau cu mine? 
  
Îngeraşul simţi că pluteşte, că începe să-i fie cald şi bine şi că respira lângă o inimioară mică care bătea repede-repede, ca un ceas. Zgomotele pluteau în jurul lui, liniştitoare, dar parcă îndepărtate. Lumini colorate îl învăluiră într-o mare scânteietoare şi o muzică divină coborâtă parcă din cer, îi bucură toate simţurile, făcându-l să deschidă ochişorii negrii de îngeraş năzdrăvan. Era cocoţat într-un brad, lângă o stea mare roşie şi copilaşul lui, cel pe care trebuia să îl îndrume în viaţă, îl privea într-un zâmbet ştirb, întins până la urechi. Se mişcă uşor, stânga-dreapta, şi îi veni să chiuie de fericire, găsindu-şi pe umeri două aripioare albe, pufoase şi strălucitoare. Dumnezeu îl iertase şi îl lăsase alături de copilaşul lui, pentru totdeauna. 
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1389, Anul IV, 20 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!