Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



 ÎNVĂŢĂTURILE UNUI PEDAGOG DE ŞCOALĂ VECHE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

„Care este rostul trecerii mele prin viaţă?” scria în discursul pe care l-a conceput, migălos, cu ocazia pensionării, bunicul meu, un pedagog de şcoală veche, referindu-mă aici la anii 1932 – 1973, care au marcat cei 41 de ani de muncă „depusă pe ogorul şcolii”cum îi plăcea să menţioneze de câte ori avea ocazia. M-a încântat această expresie pentru că eu personal, nu am mai întâlnit-o până la el. A comparat şcoala cu un ogor pe care, dacă îl îngrijeşti cu atenţie şi dăruire, cresc cele mai frumoase roade. Întrebarea lui, pare azi mult înafara preocupărilor celor care ar trebui să contribuie nemijlocit la construirea unei generaţii, dacă nu de aur, cel puţin unei generaţii care să găsească mai lesne şi mai repede decât noi răspunsuri la întrebările care ne frământă pas de pas în evoluţia dureroasă către un „mai bine” rămas deocamdată ipotetic.  

Găsind hârtia cu o tentă gălbuie şi citind cuvintele scrise cu litere egale, uşor înclinate spre dreapta, frumos caligrafiate, m-a lovit dureroasa diferenţă dintre concepţiile celor care slujeau pe „ogorul şcolii” în trecut şi a celor care ne educă azi copiii. „Mândria şi curajul ni-l oferă faptele şi activitatea depusă”scria pedagogul, amintind condiţiile în care, după război, din 1945, a iniţiat şi condus activităţi pentru care, în 1952 a fost evidenţiat de Ministerul Învăţământului. „Am iniţiat şi condus construcţia unei şcoli noi în locul unei case improvizate, am iniţiat şi condus construirea unui cămin cultural nou, numai cu sprijinul celor 240 de gospodari, prin muncă voluntară, contribuţie voluntară şi serbări. Am iniţiat şi mobilizat cetăţenii la electrificarea satului, la fel am iniţiat şi condus înfiinţarea unei cooperative”. Rolul pedagogului nu s-a schimbat odată cu trecerea anilor, mă gândesc. Ce spun însă cadrele noastre didactice când părinţii îşi aduc copiii în şcoli cu clase fără mobilier, nezugrăvite, fără perdele şi fără un minim de mijloace necesare educării mlădiţelor ce trebuie să înflorească pe „ogorul şcolii”? Şi ce spun părinţii chemaţi la muncă voluntară şi contribuţii voluntare atât de necesare pentru binele odraslelor? Păi treaba stă cam aşa: cadrele didactice atrag atenţia că nu există posibilităţi materiale, iar părinţii anunţă că nu dispun de timp în goana lor cotidiană pentru a asigura un trai decent familiei, cei mai mulţi deranjaţi chiar şi numai de ideea de muncă şi contribuţie voluntară.  

„Am iubit munca de învăţător şi de aceea, mi-am propus ca în localităţile unde voi fi numit învăţător, să muncesc în aşa fel încât să fiu cât mai de folos copiilor şi satului/oraşului”, mai scria bunicul. Este suficient să vizionezi emisiuni care prezintă cazuri în care unor cadre didactice le este complet străină ideea de devotament şi implicare, atât de îndrăgită şi uzată de pedagogii de şcoală veche. Nu poţi să nu te întrebi ce s-a pierdut pe drumul evoluţiei umane de am ajuns să nu ne pese de copii, de viitorul nostru?  

„Mi-am adunat toate forţele şi puterile pentru a munci în aşa fel încât să fiu cât mai folositor societăţii în care trăiesc şi familiei pe care o iubesc”. Acele forţe au fost simţite şi preţuite, chezăşie fiind nu numai distincţiile oferite de Ministerul Învăţământului, ci mai ales, destinele modelate sub grija pedagogului de şcoală veche, cel care a îndrumat cu dăruire supremă paşii şcolarilor pe un drum de-a lungul căruia au învăţat în primul rând ce înseamnă să ai un rost în viaţă.  

„Acestea sunt faptele care mă îndreptăţesc să suport cu curaj şi mândrie emoţiile drumului în regres al pensionării. Este un moment greu să te desparţi de activitate, de colegii cu care ai muncit o viaţă, să ştii că nu mai eşti combatant, nu mai participi la mersul vieţii, dar îl înfruntăm cu curaj, urând colegilor rămaşi în activitate, mult succes în muncă, multă fericire, să ne ajungă din urmă în deplină sănătate şi cu roade şi mai bogate”. Mă alătur şi eu acestor cuvinte pătrunse de emoţie, ca un părinte interesat de drumul în viaţă al copiilor săi, adăugând că aşteptăm cu toţii să vedem roade cât mai bogate crescute de cei care slujesc în zilele noastre pe „ogorul şcolii” .  

Referinţă Bibliografică:
ÎNVĂŢĂTURILE UNUI PEDAGOG DE ŞCOALĂ VECHE / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1386, Anul IV, 17 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!