Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



DOAMNA FIRA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!


 

Fironica este una dintre cele mai elegante doamne din sat. Toată lumea o ştie. Pe lângă aceasta este şi o gospodină recunoscută. Îi place să i se spună Doamna Fira, dar cei mai mulţi uită să o strige aşa. Când cineva dorea să obţină un favor de la ea, era sigur că-l va obţine dacă îl solicită frumos Doamnei Fira şi nu Fironicăi „de-din-deal”. Aşa obţinuse şi nepotul ei Paul, eminent student la medicină în Tg.Mureş, un imens favor, acela al prezenţei mătuşii sale la oraş, cu o sacoşă bine burduşită cu borcane de zacuscă, silvois (gem de prune la ceaun) şi mâncare pe o lună întreagă:  

- Stimata mea mătuşă Fira, nepotul tău, care te adoră şi îţi recunoaşte meritele de gospodină desăvârşită, ar fi foarte bucuros să îşi impresioneze stomacul şi colegii cu delicioasele tale preparate, cunoscute pe toată Valea Mureşului.  

Mai adăugase discursului său pregătit de două zile câteva elemente legate de magazinele din oraş care i-ar fi completat în mod fericit garderoba unei doamne desăvârşite cum era ea şi de spectacolul de muzică populară la care urma să cânte Veta Biriş, aşa că Doamna Fira nu avusese nici o şansă de a refuza o astfel de propunere. Iat-o deci, dichisită, pe peronul din Cheţani, aşteptând sosirea trenului, cu sacoşele pline sprijinite de pantofii atât de lustruiţi încât puteai urmări în ei mersul norilor pe cer. Ar fi putut lua un maxi-taxi dar citise în „Cuvântul Liber”, la care era abonată, un articol, în care se spunea că trenul este mult mai ecologic decât orice maşină şi că era bine pentru mediu să contribuie fiecare cetăţean la menţinerea unei ţări curate. Doamna Fira era un bun cetăţean şi îi plăcea să o demonstreze în toate modurile posibile.  

Urcată în tren, cu tot cu sarsanale, se gândi că, dacă îi plăcea la oraş, ar fi putut schimba viaţa de la ţară cu una care i s-ar fi potrivit mai bine. S-ar fi mutat la Paulică, ar fi avut grijă de el, acum, că biata ei soră, mama băiatului nu mai era, iar tatăl umbla prin lume brambura. Era o idee care trebuia luată în considerare. O doamnă adevărată nu prea are ce căuta cu orătănii şi la căpălit. Cu gândurile ei despre oraş, i se păru că drumul nu durase chiar aşa de mult şi, deşi Paulică o rugase să ia un taxi pentru că avea ore până seara, se gândi să îşi mai spele ochii cu vitrinele magazinelor, aşa încât, la sosirea în oraş, o luă încetişor pe bulevard, spre casa surorii sale. Nici nu apucă să facă câţiva paşi, că pe lângă ea trecu ca un fulger o domnişoară, gata să o răstoarne cu tot cu sacoşe. Doamna Fira se întoarse să-i facă puţină morală, tineretul din ziua de azi trebuie să dea mai multă dovadă de respect, dar se abţinu când dădu cu ochii de capul fetei.  

- Doamne sfinte şi-ndurate, sărmana copilă!  

O frizeriţă îşi bătuse joc de capul ei, lăsând-o pe jumătate fără păr iar cealaltă jumătate colorând-o în verde. Nu era de mirare că biata fată fugea ca urmărită de necuratul să nu mai vadă nimeni catastrofa din capul ei. După ea, alerga o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase şi o coamă vişinie pe mijloc. Doamna Fira ţâţâi întristată. Ar fi trebuit ca fetele astea să o cunoască pe Maricica. Nimeni nu reuşea aşa „permanent” cum reuşea să facă Maricica, vecina şi coafeza ei. Cu pieptul în faţă, ţanţoşă şi mândră de buclele strânse care îi împodobeau capul, Doamna Fira traversă în dreptul unei staţii de autobuz, foarte atentă să respecte întru totul regulile de circulaţie aplicabile pietonilor. Un băiat o depăşi pe trecere, vorbind singur cu voce tare, cu urechea stângă astupată de un dop negru.  

- Miluieşte-ne Doamne pe noi toţi, se tângui mătuşa, o fi cu minţile plecate sărmanul de el, ca Todoruţ de din vale, băiatul lui Lucreţia, care, tot aşa, vorbea de unul singur de când îi murise muierea. Cât năcaz în lumea asta!  

Trecu pe lângă câteva magazine, în pas hotărât, oprindu-se la un moment dat să-şi tragă sufletul. O domnişoară, căţărată pe nişte tocuri înalte-înalte, care păşea ca din pod în aceeaşi direcţie cu ea, încercând să o ocolească, îşi agăţă poşeta plină de zorzoane într-un coş de gunoi.  

- Fac! Strigătul indignat o făcu pe Doamna Fira să tresară.  

Oare ce voia să facă domnişoara? Probabil era obosită săraca! O fi fost o secretară care trebuia să facă mereu cafele. Doar secretarele arătau aşa de primenite în ziua de azi. Doamna Fira nu era o persoană nepăsătoare, învăţase să dea o mână de ajutor oricărui om în nevoie, fie el cunoscut sau nu. Vru să o ajute pe biata secretară, dar aceasta plecă aruncându-i priviri ucigătoare. Punându-le pe seama oboselii, mătuşa nu se supără. Tineretul de la oraş muncea mult cu mintea şi nu era aşa de rezistent cum era cel de la ţară.  

Ca o femeie credincioasă şi de bun simţ, Doamna Fira se opri din drumul ei şi în faţa catedralei, pentru a-şi face câteva cruci. Un copil murdar veni spre ea, îngânând cântat, cu mâna întinsă:  

- Daaaaiii taaantiii la miiineee un baaaan, să îmi iaaaaauuu de mâncaaaare!  

Femeie miloasă, Doamna Fira scoase o monedă de 50 de bani. Dacă copilul mai înduplecase câţiva trecători, ar fi putut să-şi cumpere liniştit o pâine. În loc să-i mulţumească, copilul aruncă moneda pe jos şi începu să înjure aşa cum nici oamenii mari nu aveau obrazul să o facă la ea în sat. Înspăimântată, mătuşa culese moneda, îşi mai făcu câteva cruci şi se grăbi să ajungă acasă la nepotul ei.  

Paulică era un copil bun. Saveta îl educase bine, aşa cum trebuia, cu frică de Dumnezeu. O omeni cu o masă de doamnă adevărată la un restaurant adevărat, o însoţi la concertul lui Veta Biriş şi o plimbă prin cele mai mari magazine, la care le zicea, cine ştie de ce, Mol şi nu cooperativă. Cu toate acestea, Doamna Fira nu se putu bucura pe deplin de avantajele unui oraş mare. O măcinau câteva întrebări, aşa că, înainte de a se întoarce în satul său, ţinu să îi povestească nepotului ei favorit întâmplările de pe drum, rugându-l să o lămurească ce probleme existau la oraş de se purtau atât de ciudat tinerii şi copiii. Paul îi explicase, râzând, că frizurile văzute la fetele din apropierea gării erau „în trend”, că băiatul de pe trecerea de pietoni vorbea la telefon utilizând „hensfri”, că fata cu poşeta vorbise în altă limbă şi că copilul de la biserică aştepta bani de hârtie cu o valoare mai mare.  

Întristată, Doamna Fira se întoarse în satul ei drag, cu oamenii pe care îi cunoştea de-o viaţă, pe care îi înţelegea şi cu care se înţelegea.  

- Săru mâna, Doamna Fira! Salutul lui Vasilică, copilul care primea de la ea în fiecare duminică la biserică o monedă de 50 de bani, îi rupse firul gândurilor.  

Îl privi de sus, cum stătea ghemuit pe treptele de piatră prăfuite ale bisericuţei de lemn, se aplecă, îi ciufuli părut de pe creştet şi îl făcu atent ca pe viitor să i se adreseze aşa cum o făcea toată lumea cu numele ei: Fironica „de-din-deal”.  


 


 


 

Referinţă Bibliografică:
DOAMNA FIRA / Mihaela Alexandra Raşcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Raşcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Alexandra Raşcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!