Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Valori > Mobil |   


Autor: Melania Cuc         Publicat în: Ediţia nr. 1688 din 15 august 2015        Toate Articolele Autorului

Melania CUC - ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR”

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cândva spuneam şi scriam, că Elena M. Cîmpan scrie „ca un elev care aşteaptă să primească nota 10”!. Se pare că poetei i-a plăcut remarca şi a aşezat-o drept motto la unul dintre poemele sale, poeme care compun volumul întitulat „Dulcele meu amar”.  
 
Am recitit de curând cartea, care a apărut la Editura Eikon în 2009. De atunci, de la apariţia cărţii de faţă, Elena M. Cîmpan a mai adăugat destule alte volume de poezie pe raftul din biblioteca sa personală, şi totuşi, a rămas fidelă crezului său poetic, pe care, la pagina 146, îl găsim în poemul întitulat chiar aşa: „elena m.cîmpan”. Iată mărturisirea-i, una de credinţă: „elena m. cîmpan scrie, când scrie/ ca un orb/ grăbit să nu se ia lumina.../”. Eu aş adăuga, „grăbit să nu i se ia lumina” şi cred că nu greşesc prea tare când spun că, Elena M.Cîmpan scrie grăbit ca şi cum lumina sa lăuntrică este măsurată de o Divnitate a Poemului, şi ea ştie că timpul nostru pe pământ este dăruit cu parcimonie.  
 
În acest context, cel al preţuirii fiecărei secunde ce ne-a fost dată, poeta este o pantagruelică a timpului său liric; scrie mult, scrie foarte bine, şi ceea ce o deosebeşte de multi alţi confraţi de contigent, ea scrie doar ce simte, ceea ce trăieşte. Nimic din forma-i poetică nu este de faţadă, nu scrie pentru a deveni poetă, ea scrie pentru că este Poetă. „Scriu/ din mijlocul inimii/ ca dintr-o biserică/ aşezată pe deal” mărturiseşte pe o altă pagina din cartea la care fac acum şi aici referinţă.  
 
Pentru Elena M. Cîmpan, poezia este viaţă şi religie, sacru şi profan, un conglomerat organic parcă, în care străluceşte praf de stele. „Dulcele meu amar” este o poezie de dragoste evidentă, dar dincolo de declaratii poetice definitorii unei relaţii (intuitive) bărbat-femeie, există acea dragoste pentru Cuvinte, pentru poemul pe care Elena M. Cîmpean îl slujeşte ca o vestală în templul antic. Livrescul intervine necăutat în scrisul Elenei, asta pentru că livrescul face parte din viaţa sa profesională şi din cotidianul cu care se confundă adesea. Temele sunt preluate din peisajul unui timp prezent dar care are trimiteri spre rădăcini, şi cu un bagaj estetic şi cultural de mare frumuseţe, ea transcede zone de interferenţă a sentimentelor.  
 
Poezia este cea care salvează lume! Pare să ne spună Elena M. Cîmpan, şi ne aduce şi argumente care susţin teza despre Iubire, Poezie, Carte. „Acolo opreau toate maşinile/ Şi invitau la o plimbare pe jos/” (Strada cu flori) scrie Elena M. Cîmpan şi de acolo încolo, poemul său devin un fluviu de informaţie, nu peisagistică, ci un soi de tablou impresionist şi peste care cad ploile timpului. Este remarcabilă prezenţa poetei în centrul evenimentelor. Aproape tot ce se întâmplă, i se întâmplă (şi) ei, de aici, cred eu, rezultă acea credibilitate a versului, pe care îl citeşti şi crezi până la capăt că este chiar destinul celui care l-a scris. În profunziumea lucrurilor şi dincolo de aparenţa relaţiilor personale, poeta priveşte şi scrie cu convingere: „poeţii stau cu chirie/ unii la alţii/. Poeţii se împrumută/(...) Poeţii se împing pe scări/ în sus şi în jos (...)”.  
Are curaj, are dreptate în ceea ce spune, şi o face atât de frumos încât nici un poet de pe lumea asta nu ar putea să-i poarte ranchiună pentru „chirurgia lirică” pe care o face, critic, pe cord deschis, aş putea spune. Realistă sau visătoare, dar nu o dată cu aripile tăiate, poeta renaşte în poeme din ce în ce mai frumoase, mai consistente şi purtând acea aură căreia noi îi spunem: talent.  
 
Nu toate poeziile din această carte sunt lin curgătoare, multe dintre ele te atrag într-un soi de cataracte, te ridică şi te aruncă de pe val, apoi... simţi cum în jurul tău se lasă liniştea, grea, ca de la capătul lumii poetice şi... te întrebi: ce se mai poate face? Iată un exemplu: „În catedrală este un câine statuie/ se spune că dacă îl mângâi/ iti indeplineşte toate dorinţele/ Eu nu am mângâiat niciodată/ un câine/”. Şi iată cum un simbol medieval devine cheie a împlinirii dorinţelor. Aici, Elena M. Cîmpan îşi arată din plin arta poetică. Simţi tremurul din colţul buzelor, sfiala femeii care se află în mijlocul catedralei „suiş şi coborâş de piatră rece” şi apoi, apare „câinele” semn al speranţei că dorinţa îţi va fi ascultată. Poeta transcede aparenta stare, şi totul devine unitar, clar, - un poem de nota 10.  
 
De nota 10 este întreaga carte întitulată „Dulcele meu amar”. Elena M. Cîmpan situându-se în eşalonul de elită al literaturii feninie de astăzi. Spun literatură feminină în sensul frumos al sintagmei, poeta oficiind cu delicateţe şi bun gust în acest templu care este dulcele şi amarul poeteselor, evitând din instinct tonul bolovănos, imaginile vulgare şi care nu se pot conjuga cu idee clasică ce domină (în stil modernist) întregul lucrării.  
 
„Dulcele meu amar” nu este o carte de vacanţă. Citind poemele eşti invitat să cauţi şi să găseşti paradigme noi pentru a integra cenuşiul vieţii în textul poetic, text aducător de satisfacii estetice, culturale şi chiar filosofice. Elena M. Cîmpan scrie cu sufletul la gură, scrie abia respirând şi respirând scriind. „Respirul tău lase semne/ pe rochia prealungă/ de nu-i mai văd capătul” (Te auzeam plângând). Aici, textul e împregnat cu emoţie şi talentul, şi exerciţiul scriitoricesc, se îngemănează ca aripile unei păsări. Despre păsări şi zbor mai scrie poeta, şi despre anotimpul literelor, si despre vântul care „spulberă anii”... Tot lumi locuite de oameni defel imaginari şi printre care Elena M. Cîmpan îşi face meseria de scriitor. Scrie cu toate degetele pe tastatura unui computer din ale cărui circuite integrate, mulţi dintre noi am vrea să pricepem ceva, dar nu îndrăznim. Elena M. Cîmpan îndrăzneşte, şi aşa cum se spune, ea şi cucereşte, pas cu pas, lumea, lumea poeziei adevărate.  
 
Melania CUC  
Archiud, Bistriţa  
10 august 2015  
Referinţă Bibliografică:
Melania CUC - ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” / Melania Cuc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1688, Anul V, 15 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Melania Cuc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Melania Cuc
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!