Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Marina Glodici         Publicat în: Ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Despre mângâiere
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De mai bine de o saptămână, mi s-a dat să văd şi să întâlnesc oameni foarte trişti şi chiar deznădăjduiţi din cale afară. M-am revăzut cu câteva cunoştinţe şi fiecare avea bolnavi în familie, unii în prag de disperare, lucruri destul de triste numai să le asculţi, darmite să le trăieşti. Ascultându-i, inima mi s-a înduioşat şi sufletul mi s-a infiorat. Mă uitam şi observam oboseală. tristeţe, disperare şi dorinţă de mângâiere. Le-am promis că mă voi ruga pentru ei, dar mă întrebam, oare, câtă credinţă au aceste persoane? Aici, pe pământ, suntem ca şi în “valea plângerii” şi cum spunea “dreptul” Iov din Biblie, “omul s-a născut să sufere precum scânteia să zboare”. Şi una peste alta cu toţii am fost îngroziţi de evenimentele tragice petrecute în capitală. Da! Oamenii vor să fie sau poate nu vor să fie mângâiaţi! Cine, oare, poate consola în momente de mare cumpănă şi de deznădejde, ca şi Dumnezeu? Piederi de vieţi, suferinţă, durere, revoltă, şi dorinţă de a face o schimbare în mai bine.  
Schimbarea nu va veni decât dacă fiecare membru al societăţii nu se va întoarce spre sine să se autoanalizeze şi să hotărască să ducă o viaţă morală şi dreaptă. Cel puţin aceasta e teoria lui Socrate. Însă, eu aş zice că soluţia este întoarcerea la Dumnezeu. Cât despre autoanaliză,(lesne de zis!, vorba lui Vlahuţă), pentru asta trebuie sinceritate în raport cu sinele şi divinitatea. E atâta grabă, vacarm, îndoială, necredinţă, rebeliune la tot pasul. Tineretul nu mai e coordonat şi îndrumat în mod adecvat, deoarece lipsesc modelele, liderii adevăraţi. De aceea ei se lipesc imediat de orice curent de învăţătură, chiar drăcească, şi în neştiinţă de cauză, ajung să fie victimele unor aşa numiţi “lideri” şi “vedete”, care nu sunt supuşi unor sufragii, privind valorile ce le promovează şi nici modul de exprimare. DA! Sunt de acord că avem dreptul să ne exprimăm, dar nu împotriva vieţii! Liderii adevăraţi sunt purtători ai “veştii bune”, arta adevărată porneşte de la Viaţă şi trezeşte viaţa”. Se manifestă prin respect faţă de divinitate şi personalitatea umană. Ea mângâie, înalţă spre ceruri, ridică gradul de spiritualitate, nu e morbidă. Ar trebui să fie undeva un forum care să studieze atât lucrările artiştilor cât şi moralitatea trăirii lor, dacă pot sa nu fi exemple pentru generaţiile viitoare.  
Aşadar, avem nevoie să fim mângâiaţi! Da! “În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”, spune Domnul Isus. Mai mult, după învierea Sa din morţi s-a înălţat la Tatăl din ceruri şi a trimis Duhul Sfânt, adică Mângâitorul! Iată cum putem să fim mângâiaţi în necazuri! El e cu noi aici pe pământ de mai bine de două mii de ani. Dar oamenii îl ignoră. Fac orice să fie mângâiaţi, delectaţi, numai la Dumnezeu nu apelează să le dea din Duhul Sfânt. “Din păcate, în unele familii şi nu sunt puţine, educaţia religioasă, respectiv, informatizarea tinerilor aproape că nu există. Cât sunt mici mai ascultă, dar după ce se fac mari vor mereu să iasă de sub ocrotirea familiei. Şi ce mare greşeală să fie lăsaţi în voia sorţii! Mai cu seamă tineri care încă nu pot şi nu cunosc îndeajuns viaţa pentru a lua decizii. Unii sunt cu o capacitate de exerciţiu restrânsă. Ei trebuie să ştie de ce oamenii trăiesc pe pământ şi că au un Dumnezeu care conduce istoria, numai că nu intervine cu forţa în viaţa nimănui. Duhul Sfânt nu se află în locuri unde nu este chemat Dumnezeu”, a fost de părere un interlocutor. Da! Vrem să fim fericiţi, mângâiaţi, dar prin propriile noastre căi, excluzându-l pe Dumnezeu din ecuaţia vieţii. Rezultatul? Necaz, furtuni, nemulţumire şi deznădejde, fără nicio şansă de mângâiere şi speranţă. Clătinaţi de al vieţii, ori al deciziilor proaste val, unii cad de oboseală şi se “adaptează” acestui ev plin de stricăciune şi neştiinţă de Dumnezeu, ignorând cu desăvârşire şi uitănd de existenţa unui Creator. Rezultatul? Eşec la tot pasul! Devianţă, infracţionalitate, stări nondrept şi de adrept, mereu aviditate după plăcere de moment, după averi şi ranguri, şi la final, singurătate şi goliciune sufletească. Aceasta este calea fără Dumnezeu! Cui profită ca oamenii să nu se deştepte şi să nu-şi mai risipească viaţa în lucruri trecătoare? Diavolului şi acoliţilor lui!  
Domnul Isus prin Duhul Său cel Sfânt spune: “Iată, Eu stau la uşă şi bat. Cine aude glasul Meu şi deschide, Voi intra la El, Voi cina cu el şi el cu Mine”. Duhul Sfânt e respectuos cu oamenii, le respectă alegerea şi dacă este refuzat “lasă oamenii în voia minţii lor păcătoase”.  
Potrivit unor evanghelişti, sunt cel puţin cinci motive pentru care oamenii refuză să creadă în jertfa lui Isus Hristos pentru a fi sub protecţia divină. Primul motiv ar fi că nu vor să facă o schimbare a priorităţilor, o revenire la sistemul de valori adecvat, punându-L pe primul loc în viaţă pe Dumnezeu. Ar însemna să renunţe la afaceri bănoase prin care încalcă legile divine şi la compromisurile cu lumea. Al doilea motiv ar fi că oamenii nu vor să renunţe la obiceiurile şi anturajele rele. Există şi o vorbă în popor că “prieteniile rele strică obiceiurile bune”. Un al treilea impediment în a lua decizia de a se întoarce la Mântuitor, ar fi că oamenii nu vor să se autoanalizeze şi să renunţe la păcate, ci unii chiar se complac în ele. O altă cauză pentru care se ignoră divinitatea este că oamenii nu vor să-şi asume responsabilităţile luării crucii şi urmării Domnului Isus pentru că asta ar însemna o schimbare de direcţie, repectiv dinspre iad înspre rai. Şi al cincilea motiv ar fi că puţini sunt care vor să “rişte” să se încreadă cu totul şi să aibă încredere deplină în Dumnezeu. Da! Se mulţumesc cu o faţadă, se bazează pe tradiţie, obieiuri străvechi, dar nu simt şi nici nu vor să se implice intelectual şi afectiv. Unii se duc la biserică să le facă pe plac unora, alţii din obişnuiţă, alţii cu scopuri materialiste ori politice. Şi au pretenţia că sunt creştini. Dar nu ştiu nimic despre Domnul Isus şi nici despre ce a făcut El pentru salvarea rasei umane de sub păcate şi moarte.  
Câtă nevoie de mângâiere şi consolare avem! Cât de frumos poate doar Dumnezeu să ne trimită ajutor din ceruri! Şi totuşi, refuzăm plini de durere, ori ingâmfare sau chiar îndoială, tăgăduindu-I puterea Lui de “Yehova Rafa”, Dumnezeul care vindecă! Da! El mângâie şi vindecă rănile pe deplin celor care Îl caută şi Îl cheamă în ajutor. El mântuie! El vindecă bolnavii! Isus Hristos este Yehova Dumnezeu! Este Fiul Tatălui ceresc! Din tot sufletul, doresc tuturor care trec prin necazuri personale, sau suferă pentru cei dragi, ori au anumite probleme, ca Dumnezeu să îi mângâie cu mâna Sa ocrotitoare. Pentru acest lucru, vă rog să îngenunchiaţi împreună cu mine şi să chemaţi Numele Lui Sfânt în ajutor! El poate cu adevărat să facă mai mult decât cerem sau gândim noi. Pentru că Biblia spune că: “toate lucrurile lucrează spre binele celor ce se încred în Dumnezeu şi sunt chemaţi după planul Său” de mântuire. Doamne ai milă! Doamne dă izbândă!  
Marina Glodici  
Cluj Napoca, 10 noiembrie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Despre mângâiere / Marina Glodici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marina Glodici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!