Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Sentiment > Mobil |   


Autor: Marin Voican Ghioroiu         Publicat în: Ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

VIOARA,

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VIOARA  
  
Maestrului Eugen Sârbu, regele* viorii fermecate   
  
Vioară dragă, ce spui... Iar te jeleşti dorului?…  
Ascultă inima mea –  
Şi stai de vorbă cu ea.  
  
Spune, iubită vioară, cine mi te-a necăjit?  
Supărată ai cântat, seara-ntreagă ai oftat;  
De-l aflu pe vinovat, trebui aspru pedepsit!  
Că alăturea de tine am plâns şi eu ne-ncetat.  
  
De-aveam inimă de piatră, ah, iubito, nu puteam  
Să nu te-ascult: de durere suspinai cu atâta dor!  
Amintiri îmi răscoleai, şi aievea le trăiam…  
Sufeream cu tine,-odată, şi aprins de un fior –  
  
Mi-am şoptit: „Doar iubirea cere lacrimi tuturor.”  
Dacă-mi eşti îndrăgostită, poţi arcuşul arunca!…  
De ce să-mi fii chinuită! Câţi or fi care te vor  
Să te vadă-ndoliată?... şi-ar fi tristă viaţa ta.  
  
Inima, unde mi-o ţii? Trupul tău cum o suportă!...  
Prea se-zbate fără,-astâmpăr, parcă-i soră cu a mea.  
De-ai voi să mă asculţi, aşteaptă să-ți spun o vorbă:  
Cine-mi eşti, de unde vii? Zi-mi, ai şi tu pe cineva?  
  
Singură boceşti pe strune şi deodată te trezeşti…  
Râzi distrată, şi-mi vorbeşti în poezii, glume faci.  
Sfaturi dai ca o bătrână, ah, uneori îmi aminteşti:  
Că în viaţă... nu tot timpul e furtună; te prefaci,  
  
Şi îţi arde de jucat. Tare-aş vrea să te-nţeleg!  
Greu mi-ar fi, căci ritmul schimbi, şi-i mai vioi;  
Iar mă faci să îţi zâmbesc, că adesea mă întreb:  
Dacă jalea-aş arunca, şi-aş juca-n horă cu ei?…  
  
Cum eşti mică, mi te-aş creşte, lână mine să rămâi:  
Să te strâng la pieptul meu, şi cu dor te-aş mângâia,  
Ca pe-un prunc te-aş leagăna; pentru ce să te mânii?  
Şi povestea vieţii mele… s-o asculţi, regina mea.  
  
Ce demon mi te frământă, sufletul de-ţi răscoleşti;  
Unde-ascunzi comori de care nici atât nu bănuiam?  
Tu, din visuri naşti iubire, raiul sfânt îl zugrăveşti –  
Iar al umbrei întuneric îl transformi într-un balsam,  
  
Care-i leac: tămăduieşte şi alintă orice minte rătăcită;  
Viaţa capătă culoare, are sens și tu vrei să o trăieşti…  
Fără a deschide ochii. Vezi aievea o grădina înflorită,  
Unde graţioase păsări vin grăbite, grațioase ciripesc.  
  
Parcă se-ngână cu lacul şi izvorul care-mi doarme;  
El, din somn, sfios tresare – când aude glasul lor:  
Ca un copilaş răspunde şi te-ntrebi: să-i fie foame?  
Mi te-nalţi cu ciocârlia şi vrei să mi-o întreci în zbor.  
  
Și, răpită de a soarelui lumină ca rubinul strălucești.  
Te ridici și-ajungi la stele, şi de-acolo, mai departe...  
Tu, micuţa mea vioară, rătăceşti printre astrele cereşti:  
Cânţi la zâne şi la îngeri; Doamne, inimioara nu-ţi bate!  
  
Parcă-ar vrea să se oprească, şi deodată mi-ai tăcut.  
Privesc cerul fără margini, draga mea, unde îmi eşti?  
  
Dulce, fermecata mea copilă, în ce lume-ai dispărut?  
Nu vreau să te pierd, revino! Pentru ce mă părăseşti!...  
  
Nu răspunzi!... O, eşti pierdută și te-ai îmbătat de dor?  
Te aud, când trezită din visare îmi prinzi viaţă și cobori.  
Frunza codrilor foşneşte,-adormitor, iar zefirul iubitor  
Vine-n calea ta, prinţesă, ca să-ţi dea parfum de flori.  
  
Te stropeşte precum roua cu miresme-ameţitoare;  
Strai de nuferi îţi oferă, să te-mbraci ca o mireasă;  
Şi în pas regal tu-mi treci peste dealuri şi ponoare,  
Iar în urmă-ţi vin alaiuri de feciori... ce nu te lasă  
  
Până nu le zici, din suflet, Doina munţilor bătrâni,  
Sârba şi Balada dulce cu Romanța de alean...   
Doar odată te cununi; ne cunoști, suntem români;  
Nuntă mare îţi vom face, să ne cânți întregul an.  
  
Fără tine n-am trăi, iar de n-ai fi, soro, te-om căta!…  
Din inimi de brad te-om scoate, numai să ne cânţi;  
Ne eşti scumpă şi plăcută!... La icoană te-om păstra;  
Eşti speranţa vieţii noastre, şi avem ca rugăminţi:  
  
Să rămâi cu noi pe vatră și să tot asculți poveşti...   
La concerte şi serate, iar de-i noapte tu să-mi strigi  
Pe-a mea iubită. Cu acorduri fermecate să-i şopteşti,  
Să-mi asculte serenada! Tu, vioară, s-o convingi...  
  
Să deschidă larg fereastra, să privească la artist;   
El o cheamă şi-o aşteaptă, cu speranță, să coboare;  
Fără tine, ah! vioară… ce m-aş face? Tare-i trist!  
Ruga, în zadar mi-ar fi, căci distinsa domnişoară  
  
Nu prea îmi ascultă dorul. De aceea, când te-ating,  
Simt căldura ta ce-o porţi, şi iubirea-ţi înfocată...  
Tu, scoţi armonii celeste, care-n suflet îmi pătrund;  
Pe masă de te-aşez, te sărut; ești atât de minunată!  
  
Și veghez la somnu-ţi lin şi cu drag mi te privesc…  
În sfârşit, mi-eşti liniştită?… cu arcuşul te-ai culcat.  
Nopţile eu mă gândesc și aş vrea ca să-ţi răpesc  
Din comoara ce-o păstrezi, şi aş fi cel mai bogat.  
  
Regele* care te-adoră... și-ți dă viață, draga mea,  
Te iubește ca pe-o soră, lumea-ntreagă n-ar primi  
Dacă-ar fi să mi te vândă, sufletul cu drag l-ar da...  
Mi-ar pleca în lumea largă..., fără tine n-ar trăi! 
Referinţă Bibliografică:
VIOARA, / Marin Voican Ghioroiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Voican Ghioroiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!