Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Marin Mihalache         Publicat în: Ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

HARFA EOLIANA DE LA CERNICA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sub streasina „Bucurescilor”, la Sfanta Manastire Cernica, pe acest ostrov sfintit cu lacrimile rugaciunilor Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, ale Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica si ale Sfantului Cuvios Irodion de la Lainici, lacrimi curate si multe care au curs precum izvoarele la vale pana s-a umplut cu aghiasma „lacul codrilor albastru” care inconjoara acum manastirea cu o duioasa imbratisare lacustra, in acest loc sfant, statornic intru statornicie, se nevoieste intru cele duhovnicesti smeritul si preacuviosul parinte protosinghel Ignatie Grecu. 
  
Ca o harfa eoliana acordata dupa diapazonul sferelor ceresti si bataia vantului de primavara, „vesnic tanar si ferice” , parintele protosinghel scrie minunate „doine si lacrimioare” in „dulcele stil clasic” si „haiku” autentic autohton, poeme apolinice, limpezi si curate precum lacrima luminii din care izvodesc dulci miresme duhovnicesti, prinos de tamaie scumpa de trandafir japonez. Plin de har sfant „Poetul suie la voi/cu harfa pe umar.../laudand pe Dumnezeu...” (Laudand pe Dumnezeu, Cantecul Pasarii pe Acoperis”, Editura RawEx Com, 2014). 
  
Parintele protosingel si-a inceput cu multi ani in urma ucenicia monahala in singuratate absoluta la temperatura inghetului intr-o camaruta alba din mijlocul cimitirului unde candva fusese o gradina de vara, la cativa pasi de banca unde poposise candva insusi regele poeziei, Eminenta Sa, Eminescu, adus aici cu o birja intocmita de un nepot al lui Slavici: „Acum un secol si ceva/pe o banca/a stat Eminescu./ De atunci/mereu/toamna de toamna/frunzele cad/peste umbra lui”//. („Umbra lui Eminescu la Cernica”, Cantecul pasarii pe acoperis, Editura RawEx Coms, 2014). 
  
Singur intre peretii albi precum zapada ai acelei camarute solitare si izolate de lume, in acea iarna a „initierii teurgice”, ravnitorul intru cele sfinte, fratele pe atunci Gheorghe s-a bucurat de darul si binecuvantarea viziunii trecerii metaforice prin usile bine zavorate a umbrei lui Eminescu. De atunci, primavara ori toamna, iarna sau vara, parintele a ramas convins poetic ca Eminescu traieste: „Da! Eminescu n-a murit !/Ne-o spune teiul si acum/Umpland tot cerul de parfum,/Pamant pe care l-a iubit.//Orice tacere mi-o asum !/Mai spune teiul inflorit:/ Da! Eminescu n-a murit!/ El vietuieste si acum.// Luceafarul, neostenit,/Isi taie-n cerc, nu orisicum,/Mereu acelasi tainic drum/Dand orizont nemarginit//Caci Eminescu n-a murit !...”. („Da! Eminescu...”, Lacrimi de margean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Tot pe acolo, in gradina cimitirului isi facuse candva ucenicia, isi „potrivise” cuvintele psalmilor personali, dar precum Toma se indoise in cele ale credintei mohahul Arghezi: „Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!”. 
  
Binecuvantat cu o dubla portie de singuratate, una monahala si celalta poetica, parintele protosinghel traieste profund darul divin al existentei si bucuria de a fi si canta imne de slava si multumire Domnului precum o pasare care canta cu foc pe acoperisul bisericii: „Asemeni sunt cu pasarea singuratica de pe acoperis,/care pe aripa bisericii in zori canta cu foc. Lumea trece,/se uita mirata sus si pleaca./Nimeni nu se opreste in loc sa o asculte... (Doar Domnul ,Cantecul Pasarii pe Acoperis”, Editura RawEx Com, 2014). 
  
Inspiratia poetica este inefabila, discreta, tainica: „Fii precum privighetoarea./Cantand/nimeni ne se arata//Cand mai aproape/Cand mai departe/in crangul inverzit.// (Precum privighetoarea). Pentru a putea scrie, poetul are nevoie sa se retraga din lume sa poata citi, sa se poata ruga si sa poata trai intens si autentic suferinta singuratatii: „Ca sa-mi aduc aminte iarasi de tine/voi citi si voi scrie poezii,/Departe de lume, in singuratate.//” (Ca sa-mi aduc aminte). Fiind binecuvantat cu darul si vocatia cuvantului scris isi intelege si accepta bucuros vocatia si menirea de a-si imparti versurile si anafura sfintita mirosind a lumina celor flamanzi de adevar si frumos: „Nu ti-a ramas decat/acest trist vechi aluat,/Cuvantul//Framanta-l indelung,/da-i ultima potrivita forma/asemeni inimii tale.//Rumeneste-l bine/in cuptorul dragostei./Apoi scoate-l dulce mirosind a lumina//Si-l imparte celor flamanzi,/Poete ! (Ars poetica). 
  
Poetul este peste masura de darnic si generos incat ne dezvaluie din insasi tainele laboratorului sau intim de creatie unde ne spune ca prinde din zbor duhul inspiratiei si soapta divina si nu face decat sa le fixeze pe hartie ca pe un fluture in insectar: „Daca nu toate, macar un vers din ele este inspirat. Venit asa de sus, din senin, fara sa stiu de unde si cum. Farama a unei soapte divine. Eu n-am facut decat sa-l prind din zbor cum ai prinde un fluture miraculos si sa-l fixez pe hartie pe hartie pentru totdeauna. Apoi, ca sa nu-l ia vantul sau sa nu zboare din nou, a trebuit sa-l bat in jur cu pietre scumpe, facandu-l sa straluceasca mai frumos decat orice inchipuire.” (Pentru inceput, Lacrimi de margean, Editura Artemis, Rondeluri, 2009). 
  
Cand nu este la rand sa slujeasca la sfantul altar, parintele protosinghel alearga in graba in gradina cimitirului sa ingrijeasca rizomii spirituali ai florilor culturale ale neamului, bulbii de lumina sufleteasca ingropati acolo temporar pana la sfanta inviere din morti de la sfarsitul veacului. Iar cand are buna dispozitie sufleteasca, ori este trist si ingandurat si il viziteaza din nou ingerul sfant al inspiratiei poetice parintele sta la un potir de roua de vorba cu mierlele si privighetorile si le mangaie aripile trudite precum odinioara Sfantul Francisc de Assisi, precum Pan si Orfeu. Dupa aceea, ca prin minune, incurajate de privirile blande si caritabile ale preotului-poet pasarile cerului isi incearca propria lor vocatie apostolica: „Privighetoarea nu se teme/ Sa intre ziua in cetate./Sa cante iarasi si sa cheme/La mila si la bunatate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de margean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Pasarile precum peregrinii in pustie il cauta pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/multimile insetate de Tine//” (Pasarile). 
  
Si cum cantecele pasaresti, trilurile de bucurie inaltoare pana la ceruri, se aseamana atat de bine cu limbajul poetic, parintele traduce si pune pe versuri cantecul pasarilor, imaginile minunate ale naturii si creatiei vazute de sus numai de ochii pasarilor si de imaginatia bogata, aforistica a poetului. Altfel nu l-ar fi ascultat si inteles pasarile care nu au deprins inca limbajul omenesc atat de prozaic si profan din care a pierit misterele adanci ale visarii si viziunilor ingeresti, ale frumosului estetic si sacru: „Porumbelul Tau, Doamne, isi intinde linistit aripa peste mine/eu scriu la umbra ei de lumina acest stih” (#4); „Am aruncat peste bord tot ce-am agonisit o viata/acum usor ca un fulg ma topesc intru Tine, Doamne!” (#24); „O, mangaie bland poporul meu de tristeti/Paduri pline de umbra asteapta.” (#53); „Intaiul invins un mac decapitat/in larg pe cer amurgul” (#85); „Un rau ridicandu-se luminii candva daruit/ un trup lira/oase cantand nesfarsit/absent Orfeu” (#93); „O catedrala ceata risipindu-se-n valuri/Si porumbeii dand pasnic inalt ocol crucii din varf/Neobosite ganduri vaslind pururi intru Tine!...”(#95). (Veni-va, Editura Agol, 2015) . 
  
Peste versurile poetului induhvnicit ninge cu flori de salcam, teii isi revarsa miresmele, toata noaptea privighetoarea canta ritmuri si triluri din anotimpurile lui Vivaldi, iar poetul plange si se roaga, surade ca in simfoniile lui Mozart printre lacrimi de vis: „Privighetoarea tace-n zori/Ea toata noaptea a cantat./A plans intr-una, s-a rugat/De ce va trebui sa mori ?!// (Privighetoarea). 
  
Imaginile poetice sant de o sensibilitate, candoare si tandrete rar intalnite: „Ciresul mic s-a instelat!/cu flori de aur si rubin,/uimit atunci m-am aplecat/ca sa-l sarut pe crestet lin.//Dintr-un toiag de lemn uscat/Pe care gazele il tin,/Ciresul mic s-a instelat/cu flori de aur si rubin.//Si, peste noapte, din senin/Necunoscut si minunat,//Ciresul mic s-a instelat...” (Ciresul mic). Tot asa „Magnolia inflorind i-o catedrala./Asteapta ingerii pe rand sa vina/Sa o contemple si sa ia lumina:/Frumoasa, blanda, noua, ireala.// (Magnolia inflorind...”). 
  
Comuniunea cu natura, iubirea pentru fauna si flora „piciorului de plai” de la Cernica, a cateorva frunze cazute si insingurate, atinge apogeul milei si al sensibilitatii poetice: „Am adunat de pe jos/cateva frunze cazute/infrigurate de plans//Le-am luat cu grija/si le-am pus in chilie/pe masa de scris.//Am zis: sa fie cat mai aproape/Iarna aceasta care vine/o vom petrece impreuna/fara prea multe cuvinte.// (Iarna aceasta). Mironositele flori asteapta in zori sa fie mangaiate macar cu umbra poetului: „Singura mangaiere/este aceasta:/sa trecem in zori/umbra noastra incet peste ele.// (Mironositele flori) 
  
Poezia parintelui protosinghel este de inspiratie mistica, este religioasa, dar nu didactica, este expresie a trairii suferintei cristice si gratitudinii pentru jertfa divina: „Impunsa fiind coasta Ta/s-a vindecat durerea mea//Cu palma peste obraz fiind Tu lovit,/am dobandit mangaiere.//Fiere gustand, Hristoase,/m-am izbavit/de mancarea cea dulce/din pomul oprit.// (Doamne, Isuse). Credinta in Inviere il face pe poet sa accepte efemeritatea clipei si chiar sa citeasca pacea si armonia escatologica pe chipul celui adormit intru Domnul: „Se duce clipa! Si ce daca!/Cu ea si noi ne ducem! Fie!/E alta pace, armonie,/Pe chipul celui care pleaca.” (Copacii’s plini de poezie). 
  
Parintele protosinghel si-a pus harul si darul poetic in slujba bisericii Domnului si, precum Arghezi candva, alaturand cu inspiratie si maiestrie de artizan „slova de foc si slova faurita” a ridicat „acatiste” si stihuri de lauda si slava de o rara frumusete sfintilor Domnului. De pilda, „Acatistul Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul”, celui care cu „undita mestesugita a cuvintelor...cele ales si cu marturiile cele inalte ale Duhului Sfant”...”intinzand mreaja invataturii apostolicesti” cu „iscusinta” a „vanat poporul cel ascultator din adancul amar al pacatelor, aducandu-l la lumina cunostintei celei adevarate...” (Condacul al 7-lea). Cu multa evalavie, poetul protosinghel inchina „Stihuri de lauda” poetica Sfantului Martir: „Dar eu stiu ca Domnul nu trece cu vederea/Ruga smeritului Sau rob, Antim,/Care pentru El a trudit indelung/pentru popor s-a rugat!” („Septembrie vine”, Repere si idei, 23 septembrie 2016). 
  
Anul trecut, parintele a avut bucuria de a merge in pelerinaj la locurile sfinte in urma caruia a scris si publicat un jurnal de calatorie de o deosebita calitate spirituala. Nu este un ghid turistic, ci un jurnal de pelerinaj sufletesc, spiritual. Intr-o astfel de vizita fiecare vede de fapt ceea ce cauta. Parintele are darul de a vedea cu ochii induhoniciti si lumnati de viziunea biblica si hagiografica. Mai mult are si darul poetic al scrisului, al povestitorului intelept, si toate la un loc fac lectura jurnalui vie si memorabila chiar si pentru cel care n-a ajuns inca pe pamantul pe care a calcat candva Mantuitorul lumii. La intoarcere, parintele protosinghel aduce „nisip fin” de pe colinele sfinte si de pe malurile apelor botezului sa-l semene ” pe meleagurile noastre ca pe un dar sfant”...”. Astfel incat „campiile noastre sa devina si mai imbelsugate, avand tainica binecuvantare de sus”. (Ignatie Grecu: „Jurnalul unui poet pelerin in Tara Sfanta”, Editura Agol, 2015) 
  
Parintele protosinghel Ignatie Grecu a publicat poezii in reputabile publicatii culturale si literare din tara si strainatate si importanti scriitori si critici literari au scris articole elogioase despre darul poetic al sfintiei sale. De asemenea, parintele a publicat un numar impresionant de carti de poezie de o inalta valoare estetica si poetica, mult apreciate de iubitorii de frumos si de Dumnezeu: „Bucură-te (poeme)”, Editura „Lumină din lumină”, 1992;“Mierea singurătăţii (poeme)”, Editura „Zidarom”, 1994; “Cântec pentru cnemidă (poem)”, Editura „Zidarom”, 1994;“Hrisov, această zi (stihuri)”, Editura „Migdal” – Korod, 1995; “Stihurile despre nisip (poeme)”, Editura „Sophia”, 2001;“Sipetul de taină (versuri)”, Editura „Ager”, 2004; “Aripă de înger (versuri)”, Editura „Artemis”, 2006;„Lacrimi de mărgean (rondeluri)”, Editura „Artemis”, 2009; Floare de har, 2012; Cantecul pasarii pe acoperis, Editura RawEx Coms, 2014;Veni-va, Editura Agol, 2015;„Jurnalul unui poet pelerin in Tara Sfanta”, Editura Agol, 2015. 
  
Referinţă Bibliografică:
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA / Marin Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Mihalache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!