Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Marin Mihalache         Publicat în: Ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

TEOLOGUMENA – Despre suflet
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
• Sufletul este precum un pod peste o prapastie adanca si fara de margini. Un pod uneste dar totodata separa cele doua maluri pe care este asezat: un mal in lumea aceasta, celalalt in lumea care va sa vina. Pentru ca leaga cele doua lumi ca o ancora avem de multe ori inituitia, presimtirea, constiinta continuitatii propriilor vieti, senzatia ca santem pe drum dar ca nu am ajuns inca unde trebuie sa ajungem. Sufletul ne tine constiinta treaza, alerta, ca dedesubt in substraturile mistice ale fiintei exista o prapastie care fara de saltul inaltarii si al invierii sufletului pare de netrecut. Sufletul este directia, drumul cu sens unic din viata, prin labirintul mortii, inapoi la viata si lumina.  
 
• Sufletul este realitatea noastra launtrica, oglinda intre oglinzi care pot reflecta identitatea, conturul formelor, a trupului, dar care nu pot contine procesul, esenta, intreg adevarul in plinatatea, viabilitatea acestuia. Ne putem vedea mai bine sufletele, nu numai trupurile, atunci cand ne redesteptam spiritual, cand ni se ia vặlul aparenţei de pe ochi, cand ne nastem din nou din duh.  
 
• Sufletul este spiritual, invizibil, imaterial, serafic. Contrar perceptiei si paradoxal, dar partea invizibila, nevazuta, imateriala a ceea ce exista nu este mai putin reala, mai putin perena decat partea materiala, vizibila, supusa legilor fizicii si ale proceselor naturale. Intelectul, constiinta, vointa, respiratia, sant reale desi nu se vad.  
 
• Sufletul este acea voce discreta, intima, subtila, pe care numai Dumnezeu o poate auzi. El ne-a lasat acest mijloc tainic de comuniune si comunicare personala si directa pentru a ne putea asculta atunci cand santem la mare nevoie, cand Il chemam cu inima smerita in rugaciune. Iar daca ni se pare ca Dumnezeu nu ne aude trebuie poate sa schimbam tonul, sa vorbim mai incet. Poate sa ne rugam in cat mai putine cuvinte, poate sa ne rugam fara cuvinte, sa-L putem auzi pe Dumnezeu in liniste. Dumnezeu care este prezent pretutindenea poate auzi si inregistra chiar si cele mai tainice si subtile momente de liniste sufleteasca.  
 
• Orice suflet care este viu spiritual, care-l cauta pe Dumnezeu, intra in relatie spirituala, nevazuta, cu Duhul Sfant, si astfel fiind ancorat la Corabia Mantuirii, chiar daca trupul se stinge, nimic nu poate desface legatura tainica, quantica, franghia de lumina a spiritului dintre Dumnezeu si suflet. Orice suflet insetat spiritual nu moare fiind suflarea lui Dumnezeu peste tarana, totusi agonizeza o vreme in trup traind acea stare a celei de-a doua morti, a “mortii eterne a sufletului nemuritor”.  
 
• Sufletul nu poate sta vesnic separat de trup deoarece ontologic sufletul si trupul au fost create impreuna si in acelasi timp, sant si raman legate unul de altul cu un paienjenis de forte, energii si relatii subtile, de natura divina, pe care puterea disruptiva a mortii nu le poate amputa definitiv. Dar in procesul de transfigurare a persoanei umane separarea temporara si aparenta prin moarte devine soteriologic necesara pentru faptul ca prin reunire, prin inviere, si sufletul si trupul sant ridicate din conditia originala, naturala, la o conditie si relatie superioara, aceea a existentei durabile, perene, in prezenta si lumina duhului sfant.  
 
• Despartirea trupului de suflet prin moarte este temporara, regretabila si dureroasa omeneste fiindca santem fiinte sensibile si inteligibile, cu imaginatie si constiinta finalitatii si a fatalitatii mortii. Aceasta despartire este insa necesara si parte a planului divin de salvare, pentru o noua orientare, structurare si remodelare spirituala, pentru o noua racordare a legaturilor intrinseci, a unitatii care exista intre suflet si trup. Astfel innoite si redirectionate spiritual, dotate cu energiile harului divin, trupul si sufletul devin incoruptibile si capabile sa mosteneasca imparatia vesnica a lui Dumnezeu.  
 
• La invierea lumii, sufletele noastre se vor intoarce la trupuri precum pasarile migratoare la cuiburile lor dupa o iarna lunga si trista.  
 
• Dupa credinta multora, dupa moartea trupului sufletele plutesc prin cer precum meteorii. Odata rupte de legea naturii, de lumea acestea, sufletele vor intra sub forta de graviatie si de atractie a unei alte lumi, a unei alte realitati, perene, durabile.  
 
• Iisus a fost cateodata obosit, dar pentru a sfinti truda noastra, de a o face mai acceptabila; a fost flamand pentru a ne face pe noi mai satui, pentru a binecuvanta painea noastra cea spre fiinta; a plans, dar pentru a transforma lacrimile noastre de suferinta si pocainta in lacrimi de bucurie si sfintenie. Jertfa Sa a fost rod al iubirii dumnezeiesti pentru noi, cei mai mici frati ai sai.  
 
• Invierea pascala a omului este totusi alta decat eternitatea lui Dumnezeu. Timpul pascal omenesc, desi nesfarsit nu este creator al unei lumi si a unui spatiu in afara lui Dumnezeu. Este transcendenta, iesire din contingenta timpului si a spatiului. Numai Dumnezeu poate crea peren, distruge si invia lumea, adica in ultima instanta are puterea sa faca si sa refaca oala de lut, ulciorul, lucrarea mainilor Sale.  
 
• Linistea sufleteasca atat de dorita este insa o realitate greu de indurat pentru omul obisnuit cu nelinistea. Omul se simte precum o corabie manata de vant si ii este greu sa se opreasca macar cateva clipe din cursul nestavilit al timpului. Iar cand ne oprim, atunci avalansa trecutului navaleste peste noi si ne inconjoara de parca ne-ar urmari pentru o tradare.  
 
• Omul nu are suflet, mai degraba este suflet, suflare a lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om suflet viu. Iar cand omul a alunecat, cazand in pacatul de moarte, si-a trimis pe unicul sau Fiu care a platit cu propria viata pentru salvarea sufletului omenesc. Dumnezeu l-a binecuvant pe om cu darul cel mai de pret si tot El a platit un pret mare pentru rascumparare. Si fiindca sufletul nu este de fapt al nostru ci al lui Dumnezeu, nu avem deci dreptul sa-l vindem. Iar daca sufletul ar fi al nostru, si l-am vinde noi n-am ramane de fapt cu nimic. N-ar avea cine sa se bucure chiar daca am primi ca pret toata lumea, fiindca in ultima instanta nici n-am mai exista. Un om fara de suflet nu mai este om, fiinta creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar un suflet pierdut si nerascumparat este pierdut pentru totdeauna.  
 
• Cand se desparte de trup sufletul transcende timpul, spatiul, legile naturii si ale gravitatiei si se umple cu lumina din oceanul de mir dumnezeisc. Ca o amfora golita de lutul pamantesc, sufletul pastreaza forma trupului care astfel se umple cu mirul divin.  
 
• Sufletul este adevarata noastra identitate, eul care ne defineste ca persoana, ca entitate aparte, desi uniti prin miriade de tentacole si legaturi cu trupul, cu mediul inconjurator, cu dimensiunile transcendentale si serafice ale realitatii. Fara de aripile de lumina ale sufletului trupul s-ar prabusi in tarana. Sufletul poseda valori si valente transcedentale, perene, celeste. De aceea sufletul cauta lumina si fiindca este lumina nu poate ramane cu trupul vesnic in umbra mortii. Sufletul se ridica la ceruri de unde a venit, si prin inviere ne reconecteaza cu sursa primara, cu lumina sfanta a lui Dumnezeu.  
 
• In viata din lumea aceasta santem un amalgam; parte muritori, parte nemuritori; parte inger, parte fiara; parte sfintenie, parte demonic; parte materie si parte duh; parte trup si parte suflet. Un camp invizibil de lupta si numai la asfintit putem sti cine a invins in noi. De obicei invinge partea careia prin libera vointa i ne dedicam. Sufletul este solul care se desprinde de trup si zboara precum un inger pana la tronul lui Dumnezeu sa-i duca vestea care parte din noi a invins.  
 
• Daca Iisus ar fi crezut doar in „nemurirea sufletului” si nu si in inviere, Iisus ar fi murit linistit si impacat cu soarta precum fericitul Socrate. De ce se putea teme stiind ca sufletul este oricum nemuritor? Nu L-ar mai fi rugat pe Tatal sa treaca de la El, daca era o alta alternativa, potirul suferintei si al mortii, nu le-ar mai fi cerut insistent apostolilor sa vegheze ca El sa nu ramana singur cand se apropia clipa fatala a confruntarii cu moartea, n-ar mai fi strigat in disperare pe cruce „Eli, Eli, mama sabactani” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?). Numai ca traind si murind cu speranta invierii din morti, Iisus a Inviat, pe cand sufletul lui Socrate isi continua somnul de veci.  
 
Referinţă Bibliografică:
TEOLOGUMENA – Despre suflet / Marin Mihalache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Mihalache
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!