Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Marin Bunget         Publicat în: Ediţia nr. 2063 din 24 august 2016        Toate Articolele Autorului

Cezarina Adamescu-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Marin Bunget, În numele iubirii, versuri, vol. 1,2 şi 3, Galaţi, 2014  
 
S-ar putea spune că Marin Bunget este un manufacturier, mai degrabă un orfevrier, un lucrător bijutier care şlefuieşte diamante şi le încadrează în forme de metal preţios, în aur, argint sau platină. Altfel, nu ştiu cum s-ar numi un creator care-şi meşteşugeşte singur cărţile, aidoma scribilor de odinioară, adăugându-le imagini, chenare florale şi anluminuri cum au cărţile vechi de rugăciuni şi chiar evangheliile sfinte.  
 
Pasiunea, dorinţa, dragostea de cuvânt şi acea calofilie care în zilele noastre se reproşează autorilor, au dus la naşterea a trei volumaşe admirabile ale acestui migălitor în carnea cuvântului aşternut pe hârtie. Şi nu în zadar.  
 
Cunoscut mai degrabă în cercurile literare online, Convorbiri literare, Reţeaua literară şi alte pagini de socializare şi cultură, Marin Bunget a obţinut destule sufragii care l-au încurajat să-şi continue visul târziu.  
 
Sunt avuţiile sale, tezaurizate o viaţă, pe care acum, în amurg, s-a hotărât să le încredinţeze omenirii.  
 
Prin alchimii moştenite din străbuni, substanţa şi esenţa cuvintelor, trecute prin retortele sale sufleteşti, devine poezie, creaţie, artă.  
 
Şlefuite cu migală, precum lentilele lui Baruch Spinoza, poemele (aproape 300) cuprinse în cele trei volumaşe care pot fi ţinute într-un buzunar sau în căuşii de palme, i-au conturat autorului un profil literar care nu mai are nevoie de recomandări: o sensibilitate aparte, o predilecţie către temele iubirii, o anumită eleganţă în exprimare şi o acurateţe stilistică, născută din sufletul încă neatins de zgura orgoliului, a trufiei sterile care-ţi atrag mai mulţi duşmani decât prieteni, printre condeierii zilei.  
 
Poemele sunt modelate după propriile principii de viaţă. Se poate spune că ele sunt oglinda lui sufletească. Şi dincolo de toate acele mijloace artistice, descoperim o fiinţă caldă, sensibilă, aplecată spre meditaţie şi spre visare, spre contemplarea acelor adevăruri şi rosturi ale fiinţei.  
 
Cărţile lui Marin Bunget pot fi întrebuinţate drept vitamine sufleteşti, balsamuri de pus pe inimă, întăritoare în lupta existenţială, aducătoare de linişte şi lumină. Dar au şi acea doză de înţelepciune necesară îndepărtării, dezlipirii de lucruri banale, facile, inutile, care nu pot aduce folos sufletesc celor care aleargă după false valori, într-o lume din ce în ce mai confuză. Încă de când le ţii în palme, aceste cărticele îţi smulg un strigăt de surpriză plăcută, prin aspectul îngrijit, prin culorile vesele şi prin întreagă alcătuirea lor delicată. Cine are curiozitatea să le parcurgă, va rămâne la fel de plăcut impresionat de conţinut ca şi de aspectul exterior.  
 
Cele trei cărticele poartă acelaşi titlu: „În numele iubirii”, versuri editate cu mijloace proprii, după menţiunea autorului de pe coperta 4 şi pentru fiecare exemplar, un autograf pe inimă.  
 
Poeme balsam, poeme-pansament, vitamine sufleteşti pe care, modestul autor le încredinţează ochilor celor puţini, care mai preţuiesc astăzi cărţile. Dar Marin Bunget nu se descurajează şi mărturiseşte în scurtul text care ţine loc de prefaţă: „Dacă unui singur cititor îi place versul meu, merită să scriu pentru el”, începându-şi exordiul în chip testamentar: „Am scris pentru voi... Nu sunt nici scriitor şi nici poet, sunt doar un om al cărui suflet simte nevoia să râdă sau să plângă...şi cum altfel l-aţi putea auzi, dacă nu ar face-o cu ajutorul cuvântului!?”  
 
Chiar din primul poem, emblematic, Marin Bunget îşi exprimă crezul artistic, motivându-şi demersul astfel:  
 
„Eu m-am născut aici a doua oară”, încheiându-şi poemul cu următoarele versuri: „Mi-am rătăcit destinul în cuvinte / Şi le-am întors cuvânt după cuvânt; / Îmi răscolesc aducerile-aminte, / Dar n-am să ştiu vreodată cine sunt” (Autobiografie).  
 
Tonul testamentar se menţine şi în al doilea poem, de data aceasta, adresându-se, nu omenirii întregi, nu virtualilor cititori, ci propriilor copii:  
 
„Am pus în voi iubirea şi grija de părinte. / Am ocolit tot răul, scoţându-l din cuvinte / Să nu vă-ntine viaţa, să nu-i simţiţi durerea / În voi mi-a fost speranţa şi voi mi-aţi fost averea. // (...) // V-am împărţit averea ce bob cu bob am strâns / Şi v-am zâmbit şi-atuncea când sufletul mi-a plâns. // Am pus în voi speranţa că singur n-o să fiu, / Dar aţi plecat...şi-n juru-mi s-a adunat pustiu. // Să nu uitaţi de mine...atâta cât mai sunt. / Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt / Să ştiu ce e cu voi, să ştiu că sunteţi bine..../ Şi bucuria voastră mă ţine şi pe mine” (Să nu uitaţi de mine).  
 
Poemele lui Marin Bunget sunt imnuri dedicate femeii, iubirii, frumuseţii, de un suflet „întemniţat în nefiresc” – aşa cum se consideră autorul însuşi. Rătăcitor „prin gânduri necălcate cu piciorul”, autorul încropeşte o „Poveste de iubire”, care „N-a fost nici basm, nici filă de poveste”, ci a rămas „Un vis frumos, o umbră fără glas” (Poveste de iubire).  
 
Tot ce a adunat între file poetul sunt „Doar sentimente fireşti”, imagini diafane, delicate: „Prin trupul tău...firav, subţire, / Se curg miresmele de tei”. Şi totuşi, poetul preferă imaginea concretă, palpabilă a iubirii: „Nu mi-am dorit să fii un vis / Pe care-n noapte să-l visez, / Sau eu vreun colţ de paradis / Pe care-n vise să te-aşez”.  
 
Contrar firii poetice, însă, poetul doreşte sfânta realitate: „Nu vreau să fiu o adiere.../ Să-ţi mângâi buzele c-un zbor, / Ci un sărut să pun pe ele / De câte ori îmi este dor. // Şi nici vreo stea ce stă la geam / Să-ţi vadă tainele din nopţi, / Eu vreau în braţe să te am / Să sorb pe rând din nurii copţi” (Simplă tăcere...)  
 
Ecouri din Eminescu, Topârceanu, Coşbuc, Al. Vlahuţă, Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel, într-un cuvânt, clasicii noştri, răzbat în pagini nostalgice, elegiace, în catrene în care cuvântul de ordine este iubirea.  
 
Un poet, un om care nu se mistifică. Şi care simte poezia în fiecare fibră. Şi toate acestea cu sinceritate şi cu „Respectul sfânt de-a-ncepe o nouă zi” (Te caut).  
 
E aproape de mirare cum reuşeşte să alcătuiască atâtea imagini frumoase, cu atât de puţine mijloace stilistice. Doar cu simplitatea şi firescul care ţâşnesc, aşa cum spune, la fiecare subsol de pagină, „Din suflet pentru suflet” – aceasta sunând ca o deviză a autorului. Poate de aceea, că se adresează direct sufletului omenesc.  
 
Tristeţe, nostalgie, alinare, lacrimă, dor, chemare, şoapte, durere, drum şi vis. Sunt trepte de străbătut pe tărâmul poeziei. O legătură tainică între aceste stări, care toate au aceeaşi sorginte: sufletul de poet, o comoară inefabilă.  
 
În demersul său liric, persoana nu contează, esenţialul e cuvântul. De aceea, el îl oferă ca pe tot ce are mai de preţ: „Primeşte-n dar cuvântul, aşa cum ţi-l dau eu, / El este strop tăcut...al sufletului meu” (Am să vă las şi ultimul cuvânt).  
 
Multe poeme au în centru icoana scumpă a mamei şi degajă o sensibilitate şi o căldură aparte.  
 
Iubirea – sentimentul primordial, cea dintâi virtute pusă înaintea Credinţei şi Speranţei, se află în centrul creaţiei poetice a lui Marin Bunget. El a cunoscut-o: „În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig”, în cântul ciocârliei, în floarea de alun, în foşnetul câmpiei, „În primul fie de iarbă şi-n greierul cel mic”. Pe scurt, în orice lucru şi fiinţă din lumea înconjurătoare. Dacă ar fi cu luare aminte, omul ar afla-o peste tot, dar, din păcate, noi oamenii „orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi, / Împovăraţi de griji sau gând de-navuţire, / Nu ne mai pasă Doamne...călcăm peste iubire” (Nu căutaţi iubirea prea departe).  
 
În vâltoarea atâtor condeieri, mai mult sau mai puţin înzestraţi, mărturia lui Marin Bunget stă dreaptă: „am scris pentru drumul umblat pe pământ / am scris să rămână cuvânt...” (Am scris să rămână cuvânt).  
 
Trei coordonate susţin atelajul vieţii, în viziunea autorului: „Trăieşte”; „Iubeşte”; „Iartă”. De aceea, el îi povăţuieşte pe semenii lui: „Pune gândul să-ţi caute calea, / Rostul tău ce ţi-e dat pe pământ. / Ocoleşte şi ura şi jalea.../ Rostul meu l-am găsit în cuvânt” (Am sădit între vorbe, lumină!)  
 
Credinţa în cuvânt îl face să rămână ferm, orice s-ar întâmpla: „Nu-mi pasă ce vor crede acei ce vor citi / Pun versul să mă ierte; eu sunt al lui stăpân / De-oi trece peste moarte...eu tot aici voi fi / Căci n-am să plec vreodată dar nici n-am să rămân” (Aş vrea să fiu nebunul ce semănă iubire).  
 
Interesantă această atitudine de smerenie în faţa versului (cuvântului), al cărui stăpân e, dar căruia îi cere iertare.  
 
Altădată, poetul spune; „Am să mă-mbrac în tine, poezie” – pentru ca mai apoi să se identifice cu ea: „Când am să plec, nici timpul n-o să ştie./ Căci eu sunt tu...şi tu ca mine eşti, / Ai să rămâi aici să povesteşti.../ Iar eu, ascuns în tine, poezie” (Când am să plec, nici timpul n-o să ştie).  
 
O poezie a trăirii, o rugă, o mărturie, un crez, un legământ: „M-am aplecat cu grijă asupra de cuvânt / Făcând cu poezia un fel de legământ” (Şi cum să mă mai tem?)  
 
A pune cuvintele-n vers, „şi versu-n poezie” – este pentru Marin Bunget – „în primul rând un har, şi-apoi o datorie” (Să pui cuvinte-n vers).  
 
Poetul a adunat între coperte şi poezie socială şi poezie de înaltă vibraţie patriotică şi poezie protestatară şi satirică. Toate speciile se logodesc în cărţile lui şi simţul satiric este foarte ascuţit.  
 
Cu toate acestea, poetul încheie primul volum în numele Adevărului şi al Luminii, spunând că el mai crede în numele de români, în omenie şi-n cuvânt. Dar, mai cu seamă, în speranţă.  
 
Şi câtă vreme românul mai crede în toate acestea, nu e totul pierdut.  
 
Şi volumul 2 începe cu o declaraţie care nu lasă loc echivocului şi poate fi socotită profesiune de credinţă literară: „Eu m-am născut aici, între cuvinte / Şi am să mor cuvântului slujind. / E hrana mea de suflet şi de minte, / E hrană pentru florile de gând” (Eu m-am născut aici, între cuvinte).  
 
Cele aproximativ 300 de poeme din cărţile lui Marin Bunget sunt cât se poate de cinstite, fără vicleşug, fără mistificări şi podoabe, curate ca ţâşnetul de apă din izvorul de munte.  
 
Tema mamei apare frecvent şi evlavia către ea este ca o floare adusă drept omagiu vredniciei şi iubirii ei. Iubirea e omniprezentă şi ea e nuanţată în funcţie de adresabilitate: copii, părinţi, nepoţi şi celelalte vietăţi din natură, dar mai presus de toate, se situează iubirea pentru Dumnezeu.  
 
Poetul spune: „Iubirea...mi-a fost mamă şi soră şi soţie/ Iubirea mi-a fost fiică şi dor...ori bucurie” (Şi tu, femeie, tu).  
 
Iată şi un catren perfect despre femeie: „Am să te scriu în versul de iubire, / Să fii tu Ana versului zidit. / Poemul meu să fie mănăstire / În Edenul în care ne-am iubit” (Am să te scriu în versul de iubire).  
 
Adevăruri dureroase ţâşnesc uneori din versurile sale: „mai grea-i singurătatea / când singur eşti în doi” (Singur).  
 
Per ansamblu, anul 2014 i-a adus poetului Marin Bunget, încununarea creaţiei sale prin aceste 300 de poezii delicate, cuprinse în 3 cărţi plăcute, ţesute în fir de aur sufletesc.  
 
CEZARINA ADAMESCU  
 
17 August 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Cezarina Adamescu-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR / Marin Bunget : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2063, Anul VI, 24 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marin Bunget
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!