AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Literatura > Eseuri >  



Ploaia din sufletul meu…
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Încă de ieri dimineaţă am alergat şi chiar am încercat să mă strecor printre stropii de ploaie ca să pot ajunge mai devreme la birou, ştiut fiind, că vor fi oameni care mă vor aştepta chiar de la prima oră. Undeva între alergatul spre tramvai, apoi spre o altă maşină, abia după ce m-am urcat în ea, am observat pe geam ploaia liniștită, o ploaie de sfârşit de Martie. Orașul se umpluse de umbrele, unele mai vechi, altele mai noi… Ploaia devenise din nou o artă şi încearca în felul ei să deseneze la geamuri picturi triste de oraș pustiit, iar în sufletele oamenilor, să răscolească amintiri… Spre deosebire de cei care spun că ploaia îi deprimă, mie îmi dă o stare de bine, de calm. E ca şi cum Cerul ar avea nevoie de linişte să-şi pună în ordine gândurile, şi trimite stropii de ploaie să stingă vacarmul străzilor.  
 
Toată lumea e agitată, parcă prea iritată. Oare ce au acești oameni de sunt atât de supăraţi? De ce complică tot ce au în viaţa lor! Eu mai tot timpul zâmbesc, iar cei din jurul meu, cei care mă privesc, au certitudinea fermă, că sunt o femeie fericită și parcă prea indiferentă faţă de ceea ce se petrece în jurul ei, iar acest lucru se întâmplă doar pentru că lumea s-a deprins să citească exteriorul oamenilor și nicidecum dincolo de ochi.  
 
Ar fi un efort mult prea mare pentru ei… când este atât de simplu să fim doar superficiali, nu-i aşa? Ploile mă determină să reflectez la viaţă, să privesc mai adânc în interiorul sufletului meu. Ploaia de ieri nu a apărut din senin, undeva a fost ca un mesaj pentru mine. Toţi, dar toţi, se agită mai mult decât e cazul, din cauza ploii. Unii că nu și-au luat umbrela şi că poate vor răci, alţii pentru că pur şi simplu nu suportă ploaia, dar știu şi eu, de ploaie nu te ascunzi.  
 
Dacă e o ploaie puternică, ea poate străbate chiar și umbrela! Ploaia e ca dragostea; te poţi încuia undeva, dar o picătură de amintire, oricum, cândva tot va străbate…Să fie oare un sentiment care-mi străbate prin masca de om, care atât de mult a suferit în viaţă? Niciodată n-aș putea da un răspuns sigur.  
 
Cunosc o mulţime de oameni care trec s-au au trecut prin viaţa mea, oameni care m-au supărat și nu știu cum să-și repare greșelile, şi care mă roagă să nu mai fiu supărată şi să le zâmbesc la fel ca odinioară. Din păcate ei nu ştiu, şi nici n-ar avea cum şti că eu, nu pot fi supărată decât pe mine.  
 
De aceea, acestor oameni le răspund cu mult calm să mai aștepte doar o clipă și nu mă vor mai vedea deloc prin preajma s-au prin viaţa lor. Astfel de oameni sunt doar niște probleme, iar eu în ultimul timp îmi doresc să evadez din astfel de probleme. Pentru că problemele sunt ca ploaia: ele străbat oriunde-ai încerca să te ascunzi.  
 
Gândindu-mă, mă întreb în sinea mea, oare care a fost ultima strângere de mână, ultima încercare de a mă săruta cineva, ultima îmbrăţişare?  
 
Nu știu răspunsul la astfel de întrebări și observ că indiferenţa s-a aşternut peste sufletul meu… şi de aceea, astăzi nu am vrut să fiu un simplu privitor al ploii din spatele geamului, şi mi-am dorit să ies în plină ploaie. Am făcut un gest copilăresc: mi-am luat haina pe umeri, am lăsat telefonul acasă şi am pornit într-o scurtă plimbare, prin ploaie. După vreo 10 minute de mers agale pe străzile semi-luminate zăresc în faţa mea, cumva spre dreapta, doi tineri care se îmbrăţişau nesătui, şi zâmbesc. Nici ei nu fug de ploaie, din contra. Trec pe lângă ei şi-mi amintesc, deodată, de versurile lui Nechita Stănescu:  
 
“Ploua infernal,  
 
şi noi ne iubeam prin mansarde.  
 
Prin cerul ferestrei, oval,  
 
norii curgeau în luna lui Marte.”  
 
Adierea uşoară a vântului aduce până la mine parfum de frezii. Nu prea mi-am dat seama de unde, aşa că mi-am continuat drumul. O maşină trece în goană pe lângă mine, şi brusc pantalonii nu-mi mai erau ceea ce-ar fi trebuit să fie şi din nou zâmbesc. În fond… ploua şi ploua frumos, iar prin umbrela transparentă picăturile păreau bucăţi de smarald; nu mă puteam sătura să privesc această ploaie dătătoare de viaţă nouă.  
 
Și totuși, stropii de ploaie erau atât de reci, atât de duri încât aveam impresia că nu voi găsi un loc unde aș putea să mă încălzesc, sau braţe care să îmi ţină de căldură…dar am ajuns acasă şi mi-am îmbrăţişat din nou aceşti pereţi reci şi goi, care mă aşteptă mereu să mă întorc la ei…  
 
Ascult ploaia ce bate cu picuri trişti în geam de parc-ar vrea să danseze încet pe cerul sufletului meu…Privesc sper cer, dar cerul plânge în tăcere odată cu mine sărutând pământul cu lacrimi. Luna şi ea s-a ascuns în noapte după un nor, vrea să vegheze în tăcere şi să asculte poveştile îndrăgostiţilor.  
 
Caut în tăcere stelele, dar dansul ploii pe cerul sufletului meu mi-a zburat praful stelelor din ochi, şi-atunci încerc să privesc în oglinda sufletului care este şi ea prăfuită, şi ciobită toată de zbuciumul vieţii. Închid ochii şi-i spun gândului să zburde pe cărările vieţii, pe unde mi-am pierdut zâmbetul, şi-i spun sufletului să tacă, iar lacrimilor să nu mai curgă. Ploaia asta…cine îmi va aduce umbrela când stropii mă vor invada şi mai ales, cine mă va proteja de răceala ei?  
 
Dar chiar şi aşa, m-am plimbat prin ploaie, mi-am dorit să simt căderea stropilor ei pe fiecare particică a corpului meu, şi de-aceea mi-am dorit să mă arunc în braţele ei. În cana caldă a rămas doar mirosul unei dimineţi de weekend și privind pe geam, mi-am dat seama că urmărind stropii de ploaie, de fapt eu am analizat ploaia din sufletul meu şi nicidecum ploaia de afară, deși azi dimineaţă ploaia de afară a alergat să mă prindă…  
 
Lasăţi să ploaie, să cureţe praful și colbul răutăţii ce s-a așezat pe sufletele oamenilor, lasaţi să ploaie, să se linișteasă lumea în case și să se bucure din plin de weekend. Lasaţi să ploaie, să plângă cerul pentru cei ce nu pot plânge…  
 
Pentru că într-un fel...cerul, sărută pământul prin ploaie…  
 
Bucureşti, 29.03.2015  
 
Referinţă Bibliografică:
Ploaia din sufletul meu… / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!