Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



Măicuţa mea, amintire vie a jertfei sale
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă simt tare tristă şi nepuntincioasă, poate şi pentru că încă mai am câteva zile din concediul pe care-l mai am, şi simt tristeţea mai aprig ca nicicând.  
Parcă, tare m-am mai săturat de această singurătate şi de aceşti pereţi reci şi goi ... N-apuc bine să-mi definesc acest gând lăuntric, că deodată, ca prin minune, simt că-n el îmi pătrunde chipul măicuţei dragi.  
 
Demult plecată în lumea celor drepţi şi-o pace cu aripi moi care-şi face loc în străfundurile fiinţei mele mă cuprinde, şi parcă prezenţa unui înger scoborât din înalt îl simt aproape dăruindu-mi acea linişte care treptat, treptat mă învăluie şi mă astâmpără ...  
Aşa cum soarele este nedespărţit de copilele sale, razele, tot la fel am simţit şi eu că, măicuţa mea, mă ocroteşte neîncetat cu braţele-i sale calde, pentru că ...orice mamă rămâne mamă pentru veşnicie, nu se desparte de copilul ei, nici după ce trece în nefiinţă. Ea-l păstrează adânc, acolo în inima ei.  
 
Chipul blând al mamei îmi răsare mai mereu, tainic ca o lumină lină, din codrii de nădejde, atunci când simte că m-aş putea pierde prin ungherele adânci ale întunericului, şi-mi dă putere să pot merge mai departe.  
Ochii săi, topiţi în căldura blândeţii sunt pentru mine, izvorul unei iubiri tămăduitoare, care parcă mijloceşte pururea pentru copii ei, este măicuţa, cu buzele frumos conturate şi sărutate de focul macilor, care, de acolo, din înalt, se roagă cu lacrimi de pocăinţă pentru binele meu, şi al fratelui meu.  
 
Parcă-i văd năframa cusută cu suspine, de unde i se zăreşte părul aspru, în care clipa s-a rătăcit şi a uitat să mai plece. Zâmbetu-i este senin, şi parcă este scăldat în roua zorilor, răspândind o bucurie mai presus de fire, de parc-ar vrea să-mi mai risipească din întristarea ce m-a cuprins din senin.  
 
Alteori când în gândurile mele îi zăresc ai ei chip, mi se pare că este aidoma unei flori pe care zăboveşte dragostea fără de margini, este dragostea coplilăriei... La fel cum un crin îşi ridică potirul spre cer, revărsându-se în el toată frumuseţea universului, armonia şi căldura răsăritului, tot la fel şi pe măicuţa mea o simt inundată de mila-i nemăsurată şi de iubirea lui Dumnezeu.  
 
Ea mi-a fost balsamul care mi-a vindecat suferinţele, ea s-a jertfit necontenit pentru mine şi pentru frăţiorul meu. Păstrez încă vie în minte curajul ei, şi tot devotamentul de care a dat dovadă atunci când , am rămaşi singuri după moartea tatălui nostru, doar cu ea.  
Port în sufletul meu, amintirea vie a femeii, mamei, care a ştiut să rămână demnă în orice situaţie, iar cuvintele ei pentru noi, întotdeauna au fost straşnice gărzi ale adevărului, în spiritul căruia ne-a crescut şi ne-a educat şi ea şi tatăl nostru.  
 
Mereu a fost blândă ca un bob de rouă, ce niciodată nu îndoaie nici o petală, şi sensibilă precum un câmp cu mii de fire de iarbă ce vibrează la atingerea unui fluture, dar mai cu seamă a fost răbdătoare precum o sămânţă care aşteaptă să devină arbore.  
 
Măicuţa mea ştia să-şi împodobească sufletul cu milostenie, întotdeauna găsea pe câte cineva căruia să-i acorde sprijinul şi ajutorul ei necondiţionat, şi astfel ea a devenit o candelă vie a sufletului meu, şi tot ceea ce-a reprezentat ea pentru noi. De aceea, această legătură spirituală rămâne valabilă şi peste veacuri, pentru că măicuţa mea, ştie, simte când trebuie să mă învelească cu aripile sale protectoare, asemenea unei sălcii ce veghează şi-şi îmbrăţişează râul, atunci când simte că se învolburează şi iese din albia lui.  
 
Cu sufletul preaplin de amintirea ei şi cu multe greutăţi ale vieţii, pe care încă mai trebuie s-o înfrunt, în genunchi mă rog la icoana Maicii Domnului, mulţumindu-i pentru fiecare clipă binecuvântată, în care-i permite să mă vadă, şi să-mi fie alături ...Măicuţa mea s-a sacrificat pentru noi, precum lebăda, pasărea ce nu murmură nicicând, ci doar se sacrifică muribundă pentru a lăsa ca testament câteva note de glas inefabil. Tot la fel şi măicuţa mea s-a jertfeit pentru noi, împlinindu-şi deopotrivă, şi cu ajutorul lui Dumnezeu, atât datoriile de femeie creştină, cât şi de soţie şi de mamă devotată misiunii îce i-a fost încredinţată în trecerea ei pe acest sfânt pământ.  
 
Când sufletul îmi este prins în cătuşe de tristeţe, la uşa inimii mele bate iubirea mângâietoare a măicuţei dragi, iar această dragoste vibrează în mine ca un cânt sfânt ce mă-nsoţeste tainic şi mă păzeşte, trimiţându-mi parcă, rodul rugăciunilor sale, împletit cu rugile mele fierbinţi, atunci, când simt că sunt mai singură ca oricând, şi când nu mai am putere să merg mai departe.  
 
Atunci, mă înclin în faţa chipului ce-mi apare-n faţă, şi o privesc cu drag, ca pe o icoană sfântă, şi-i mulţumesc din suflet, că m-a învăţat să fiu Om! Fie ca imensa mea dragoste faţă de Dumnezeu, ce mi-a fost insuflată de ea şi bunicile mele, fie ca ea să devină calea spre dreptate şi lumină, în drumul vieţii mele, iar bucuriile imense ale învăţărurilor primite de mică copiliţă, să-mi lumineze calea spre mântuire!  
 
Eşti eternă în sufletul meu, şi de aceea vreau ...  
ca Bunul Dumnezeu şi Măicuţa Cea Preacurată să-ţi apere sufletul, şi să ţi-l odihnească în pace, măicuţă bună!  
 
Bucureşti, 02.09.2014  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Măicuţa mea, amintire vie a jertfei sale / Mariana Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1352, Anul IV, 13 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!