Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Mariana Didu         Publicat în: Ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

romanul,,Femeia în spatele oglinzii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mariana Didu 
  
Romanul ,,Femeia în spatele oglinzii" 
  
Totdeauna îndrăgostită, inundată de o tristeţe niciodată mărturisită, trecea lent ca o fantomă deghizată, aproape plutind, ca o flacără albă la miezul nopţii, descriind cu părul ei cascade de fum şi linii nesfârşite . 
  
Nimeni n-o mai văzuse până acum şi toţi vorbeau întruna despre necunoscuta misterioasă, despre misterioasa ei biografie, despre obiceiurile ei de a-i ocoli pe ceilalţi şi despre darul ei (scrisul) care o vindeca de toate patimile sufletului său. Ea însăşi părea plină de contradicţii, iar drumul său prin viaţă era o răspântie infinită. 
  
Cei care reuşiseră să vorbească cu ea, spuneau că are o mare erudiţie şi că-i încântase prin cinstea şi omenia faţă de ei. Respiră dragoste-spuneau alţii mai maturi -care, ziceau ei-ştia să aprindă focul şi să trăiască altcumva decât ceilalţi şi şi-ar fi dorit să intre în spaţiul trăirilor şi transparenţelor sale. Chipul ei avea o transparenţă infinită, semăna cu un trandafir care-şi schimbă necontenit culorile. Avea ochii încărcaţi cu sfieli şi visa tot timpul, surprinsă de evenimente, că ea era corabia făcută din lemn de cedru care plutea tot timpul în derivă, arborând permanent în larg. Iubea natura pentru neobositul ei mister, pentru că o simţea descătuşată din braţele suferinţei umane.Uneori era dezgustată de lume şi iubea cu ardoare singurătatea,viaţa solitară,nepotolită de o sete de cunoaştere ,de o râvnă uimitoare care o ţinea ceasuri întregi în biblioteci.Studia disperată,compunând fără răgaz proză şi versuri, precum şi eseuri filozofice şi religoase în care îl proslăvea pe Dumnezeu.Trăise lipsită de căldura unui cămin adevărat,apăsată de greutăţi şi neajunsuri. 
  
Aşadar, mediul în care petrecuse copilăria şi adolescenţa, era unul bazat pe curiozitate spirituală şi pe acumulări succesive-mijloace de refugiu, de smulgere din smârcurile acelui mediu ,cărţile rămânând singurele fascicule de lumină într-un noian de întuneric.Părinţi sobri, neinstruiţi şi fără lumina cărţii, cu judecăţi statornice dealtfel, şi cu mentalităţi poliţieneşti în educarea copiilor, o determinaseră să se adâncească în scris.Avea însă nevoie de dragoste, de dragostea-flacără ca să poată îndura viaţa. 
  
Dar mărginirea, egoismul şi şovăielile bărbaţilor o transformaseră într-o melancolică, care respira compasiune şi dragoste pentru oameni,pentru umilirile şi bolile neîndurătoare ale acestora. 
  
Iubirile înşelate şi prăbuşite explicau tristeţea aceasta care-i înflorea ochii şi făcea să inrupă înlăuntrul ei poezia, ca un extract de apă vorbitoare, de o inefabilă armonie interioară.Acum , când fanteziile şi iluziile plecaseră, învăluind ochii în celeşti şi solitare frumuseţi, nici acum destinul nu-i îngăduia să ajungă necondiţionat până la esenţe. 
  
În mijlocul lumii acesteia acrită şi larvară, nestatornică în credinţă, era silită să se unicizeze, să-şi particularizeze stările, singură cu ea însăşi, în nopţile ce vorbeau între ele în şoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină şi gânduri.Şoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii şi coline, având agăţaţi în plete bănuţi vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neştiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. 
  
Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de cărţi, cerneluri, tablouri şi flori în ghivece uriaşe.În acest microcosmos ea îşi desăvârşea meditaţia din timpul zilei, în acest rai avea toate viziunile şi presimţirile în nopţi, aici tremura iernile de frig şi agoniza tot restul anului.Abia acum, dupa douazecişicinci de ani ştia că viaţa este un cancer al clipei de care nimeni nu avea scăpare, că cei cu sufletul de artist, plutitori în subconştient, se vor salva doar dacă vor scăpa în lumea transparenţelor şi transcendenţei. 
  
Dormea cu capul pe cărţi şi aştepta un timp mai bun în care să-şi vindece bubele sufletului şi să iasă din tăcerea aceasta sinucigaşă.Visa că face dragoste pe un deal, sub o religioasă ploaie, trezită din somn de un suflet de porumbel ca al ei, în care să-l invoce pe Hristos să-i binecuvânteze pântecul născător şi să plângă apoi cu un potop de lacrimi, între sunete magice, experienţa aceasta barbară şi sfântă dată de Dumnezeu. 
  
Sub flacăra de la lumânare, rugăciunea se prelingea şi se împrăştia şi însămânţa în duh coapsele ei dulci, iar nurii pieptului sălbatici străluceau rodind şi hrănind un prunc din inimă.Lângă ea străjuia o carte cu rugăciuni şi un ceas cu limbile rupte.Ea sta în cercurile timpului, în braţe cu un copil cu stea şi respira profund aerul proaspăt din grădină.Îşi defăcuse părul şi marcase locul în care să laude infinit pe Dumnezeu, în timpul acesta considerat sacru.Auzi un fâlfâit ca de pasăre în întunericul ce nu mai contenea şi îşi afundă faţa în lira braţelor unui bărbat, a cărui carne aprinsă îi aţâţa sângele rămas orfan de setea celuilalt sânge.Brăţări cu pietre magice şi lanţuri biblice îi jucau peste sâni şi peste coapse ,îmbrăţişându-le tandru.Şi-n unul şi-n altul, odihnea Dumnezeu şi un câmp electric în secret îi electriza şi scurcircuita din tălpi până la occipital.Bărbatul infuzase femeia întoarsă cu faţa spre Dumnezeu, mirosindu-i carnea muzicală şi cuprinzându-i abdomenul ameţit de atingeri şi de cuvinte scrise cu salive semantice.Făpturi ivite dintr-o altă realitate, trupuri magnetice, încleştate în acest ritual laic şi totodată sacru, avide de dragoste se ridicau la înălţimea secundei acesteia, scăldându-se într-o imaginaţie lichidă. 
  
Făcându-i-se frică de peisajele acestea,începu să plângă ca din senin şi căzu din visul ce o aruncase înfiorată şi înecată de atâta frumuseţe, în realitatea noului său apartament de la parter, un fel de mânăstire în care îngerii vorbeau între ei.Nu îşi dorea să trăiască timpul acesta în care nefericirile se succedau,în ciuda faptului că el purta amprenta acestui sânge de tineri eroi care căzuseră la aşa-zisa revoluţie ca o ploaie de stele căzătoare.Timpul ei de acum era orb, înmuiat doar în cerneluri lirice şi comuniuni sacre cu Dumnezeu.În oraşul acesta provincial, cu un singur şi unic parc nemărginit, cu oameni care-şi trăiau propriile lor morţi lăuntrice, trecea împleticindu-se pe străzi invizibile. 
  
Trăia într-un infern-îi plăcea să spună-în acest mediu iraţional,în timpul acesta care nu semăna cu nimic, unde trebuia să vorbească cu lucrurile ei şi să crească cuvinte şi să aibă viziuni.Cu ceilalţi nu putea rezona întru totul,vorbea ca în pustiu,pentru că ea se afla totdeauna pe alt pământ şi în alt rai.Raiul ei fecunda totul,el o îmbrăţişa cu pieptul plin de cuvinte poetice.Îi mângâia pe cei cu sufletele necredinciose care se căiau în această lume care numai bună nu era,filtrându-le durerea prin durerea sa,pentru că nu avea inima împietrită.În scris, ea avea o liberate semantică,o libertate de idei,era preocupată de supleţea zborului ideatic,de puritatea stilului.Dar acum nu vroia să se gâdească la arta scrisului, căci îi sângerau penele şi o usturau visele. 
  
Dădea timpul înapoi-în perioada liceului-şi intra într-un spaţiu tulburător şi pur,singurul care era nemuritor şi o înălţase până la cer,dar care o ţinuse şi încordată ca un arc.Era perioada când se îndragostise pentru prima dată, când totul era decarnalizat,lipsit de sex,când sufletele vibrau în trupuri de liceeni şi liceene,fascinaţi de miresmele care explodau pe câmpurile aurii ca în timpul unei hierofanii.Şi unul şi altul se atingeau cu sufletele mânate de poezia propriilor lor fermenţi astrali.În carnea lor, cuvintele curgeau prin artere lăsând mirosuri de măr verde şi de coajă de mesteacăn.Erau îndrăgostiţi şi consoanele pluteau grele peste ape,cuvintele, toate erau ca un grâu semantic şi ei citeau nişte exerciţii spirituale, dorindu-şi să moară de atâta frumuseţe sfântă.Atunci descifraseră sensul buzelor devenite pe dată respiraţie,sărut,vorbă,sensul şi valoarea cuvintelor care se prăvăleau pe limbi ca nişte boabe de mărgăritar,atunci conştientizaseră de ce oamenii mor în numele unor idei,de atunci nu mai orbecăiau ca-ntr-un somn de bufniţă. 
  
Referinţă Bibliografică:
romanul,,Femeia în spatele oglinzii -fragment / Mariana Didu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1505, Anul V, 13 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Didu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Didu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!