Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   



CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1. Cel ce iubeşte animalele nu poate fi un om rău. 
  
2. Orice părinte îşi are copiii pe care şi-i merită. 
  
3. Dacă uiţi răul pe care l-ai făcut, rişti să-l repeţi. 
  
4. Dacă uiţi binele ce ţi s-a făcut, rişti să nu-l faci şi tu. 
  
5. Dacă uiţi răul ce ţi s-a făcut, poţi face din nou binele. 
  
6. Dacă nu poţi face bine(le), străduieşte-te măcar să nu faci rău(l). 
  
7. Răzbună-te, dar fă-o inteligent, nu prosteşte: la rău, nu răspunde cu şi mai rău, ci cu mai bine, căci nimic nu descumpăneşte mai mult pe duşmanul tău decât binele pe care i-l faci ca răspuns la răul pe care ţi l-a făcut. Asta înţeleg eu prin îndemnul christic: "Întoarce şi celălalt obraz!". 
  
8. Prostul preferă întotdeauna lucrurile pe care nu le poate înţelege cu mintea. 
  
9. Prostia trebuie purtată ca o cruce, nu vânturată ca o secure. 
  
10. Când nu eşti capabil să inspiri respect, atunci încerci să inspiri teamă sau îţi faci acoliţi. 
  
11. Nu munca înnobilează pe om, ci, eventual, rezultatele ei. 
  
12. Până şi fericirea este relativă din moment ce fiecare om înţelege altceva prin acest termen. 
  
13. Când vrei să cunoşti cam "ce hram poartă" un semen de-al tău, este suficient să afli ce înseamnă pentru el fericirea. 
  
14. Primul meu prieten a fost un câine. Când am început să fiu prieten cu oameni, au început dezamăgirile. 
  
15. Prietenia animalelor nu este niciodată dezamăgitoare. În schimb, prietenia oamenilor este de cele mai multe ori dezamăgitoare. 
  
16. Omul este condamnat să trăiască înainte de a judeca viaţa şi să meargă înainte de a-şi alege drumul. 
  
17. De multe ori soarta împovărează oameni mici cu cu destine mari şi invers; primii s-au născut prea devreme, ceilalţi - prea târziu. 
  
18. Dacă omul şi-ar folosi puterea numai pentru a face binele, răbdarea - numai pentru a suporta răul şi inteligenţa - numai pentru a face diferenţa între bine şi rău, atunci lumea ar fi aproape perfectă (parafrază la „Rugăciunea abatelui Oettinger”). 
  
19. Indiferent de domeniu, între matematica pură şi experiment, se află frumuseţea ştiinţei: demonstraţia! 
  
20. Omul este condamnat să existe fără să fie alegerea lui, dar toată existenţa sa este condiţionată de alegerile pe care în permanenţă le face şi care pot fi bune sau rele. Faptul că nu el a ales să existe este circumstanţa atenuantă a fiecărui om în faţa supremei judecăţi. 
  
21. Viaţa omului depinde exclusiv de alegerile pe care le face de-a lungul existenţei sale. Numai că el, omul, nu poate alege dacă, unde, când şi în ce fel de familie se va naşte. Această "condamnare la viaţă" este singura lui "circumstanţă atenuantă" în faţa supremei judecăţi. 
  
22. Nimic din viaţa omului nu este absolut! De aceea omul este condamnat să trăiască în mod convenţional şi să judece (evalueze) comparativ. 
  
23. România este paradisul formelor fără fond: terorism fără terorişti, corupţie fără corupţi, privatizare prin falimentare. 
  
24. După şapte ani de regim Iliescu (1990-1996), am realizat cu groază că în România nu exista autoritate decât în stare de mituire, în stare de şantaj sau în stare de impotenţă. Nici astăzi lucrurile nu stau mai bine, ba, dimpotrivă! 
  
25. Ce popor ar alege să fie condus de către un criminal? Românii au făcut-o şi, culmea, nu doar o dată! Hitler a fost ales cancelar când încă nu devenise un criminal şi, în doar câţiva ani a făcut din Germania cea mai mare putere economică şi militară din lume! Ce a făcut Ion Iliescu? Vedem astăzi! 
  
26. M-am convins demult că idealul de existenţă al celor mai mulţi dintre români este să fii beţiv, curvar şi hoţ. Altfel de ce ar fi zis despre Traian Băsescu, înaintea turului al doilea de scrutin, care ni l-a adus iarăşi „pleaşcă” la Cotroceni: „Îl votăm, ne place, e de-al nostru!”. 
  
27. Suntem un popor cel puţin paradoxal, dacă nu chiar neisprăvit ca naţiune, în ciuda vechimii noastre milenare pe aceste locuri. Altfel nu-mi pot explica alegerea în fruntea sa a unui criminal (Ion Iliescu), a unuia căruia i-a fost scârbă de poporul său (declaraţie la Viena referindu-se la ultima mineriadă) și care s-a declarat “învins de sistem” (Emil Constantinescu) şi a unui bembeluc beţiv, curvar şi hoţ (Traian Băsescu). Culmea încă: primul şi ultimul - de câte două ori și toţi trei evrei! În 2014 am ales un sas, care deja a cam “călcat în străchini” – a se vedea Legea 217/2015 (antilegionară) şi decretul prin care se instituie “ziua limbii maghiare”. Se pare că, într-adevăr, suntem un popor care nu se poate conduce singur! 
  
28. În politica de care se ocupă o mare parte a poporului român, neştiinţa serveşte drept dovadă, ignoranţa - drept argument. 
  
29. România este singura ţară din lume în care legile nu se fac pentru a fi respectate, ci pentru a putea fi eludate. 
  
30. Tot ceea ce ni se întâmplă în prezent este efectul alegerilor făcute în trecut şi, în acelaşi timp, cauză a ceea ce ni se va întâmpla în viitor. 
  
31. Unii semeni de-ai noştri au aerul că sunt atât de merituoşi încât se miră atunci când, întâlnindu-i, nu le cazi în genunchi pentru a le săruta picioarele. 
  
32. Omul este condamnat să-şi ducă viaţa între două găuri: una - din care a ieşit şi nu mai intră niciodată, cealaltă - în care intră şi din care nu mai iese niciodată. 
  
33. Nu este adevărat că "vorba i-a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile", dimpotrivă! Este trist însă că noi, oamenii, am pervertit acest dar preţios şi, ca urmare, arareori ceea ce spunem exprimă şi ceea ce gândim. Căci, aşa cum nu putem spune orice, tot aşa ar trebui să nu putem gândi orice. De aceea, cel mai puternic om este acela care poate să pună frâu gândurilor rele, fiindcă atunci el va putea să pună capăt vorbelor rele şi faptelor aşijderea. 
  
34. Deşteptul are puţină inteligenţă, şi aceea needucată, dublată însă de mult tupeu, şmecherie, îngâmfare şi dispreţ faţă de semeni. El nu poate gândi pe termen lung, poate câştiga multe bătălii, dar niciodată războaie. Poporul român are prea mulţi oameni deştepţi; avem o nevoie cronică de oameni inteligenţi. 
  
35. În orice ierarhie, un angajat poate evolua până la atingerea nivelului său de incompetenţă (Principiul lui Peter); dezastrul începe atunci când acest nivel este atins venind la putere! 
  
36. Este obositor să ai permanent grijă să pari mai inteligent şi mai cult decât eşti în realitate, deşi tot este bine că-ţi dai seama de insuficienţa inteligenţei şi culturii tale. Este obositor, de asemenea să pari prost, nefiind astfel, dar în acest caz nu simţi oboseala. În plus, când vrei să pari prost, contează şi scopul pentru care o faci. 
  
37. Singurul mesaj logic şi, din păcate, nu prea departe de adevăr, al baladei "Mioriţa" este acela că două treimi din poporul român sunt formate din hoţi şi criminali şi o treime din proşti/victime. Excepţiile nu fac decât să întărească regula. 
  
38. Nu plaiurile noastre sunt mioritice, ci cei care le populează şi care ştiu ca nimeni alţii "a-şi da cu stângu'-n dreptu' ": cât de idiot trebuie să fii pentru ca, aflând că în noaptea următoare vei fi ucis, tu să nu faci altceva decât să începi a te văicări? Uite, at\t de idiot! Da... suntem mioritici... Din păcate! 
  
39. Poporul român are multe calităţi, dar cu mult mai multe defecte. Cel mai detestat defect al său cred că este prostia fudulă. Şi asta în ciuda faptului că tot el este creatorul superbei zicale: "Prostu' până nu-i fudul, parcă nu e prost destul!". 
  
40. Cei care nu sunt în stare să performeze într-o profesie, se apucă de politică. Excepţiile, dacă există, provin dintre cei care sunt lipsiţi de moralitate, oportunişti şi dornici de îmbogăţire peste noapte. 
  
41. Ne tot mândrim cu strămoşii noştri, fără să realizăm că, de fapt, confirmăm iar şi iar crudul adevăr exprimat prin zicala: "Ce-am fost şi ce-am ajuns?!". 
  
42. Noi, românii, nu realizăm că, tot apelând în mod inflaţionist la a clama măreţia trecutului nostru istoric, nu facem altceva decât să evidenţiem şi mai pregnant decăderea existenţei noastre prezente. 
  
43. Cei mai mulţi dintre români sunt convinşi că noi suntem frumoşi, harnici şi deştepţi, nu! - cei mai frumoşi, cei mai harnici şi cei mai deştepţi de pe faţa Pământului, ce să facem însă dacă tot restul omenirii nu există decât pentru a ne face nouă rău! Nu i-ar trece prin cap niciunuia dintre aceștia că, dacă cineva îşi bate joc de el, o face pentru că poate şi pentru că are de cine-şi bate joc, iar pentru asta singurul vinovat este el! 
  
44. Complexul de inferioritate al celor mai mulţi dintre conaţionalii noştri se relevă cel mai pregnant prin protocronismul lor exacerbat, grevat masiv de ignoranţă şi infantilism, prin care ei caută să se convingă şi să convingă pe şi pe alţii (cei pe care nu reuşesc să-i convingă sunt, desigur, trădători de neam şi ţară), că strămoşii noştri s-au aflat la originea civilizaţiei planetare, dar, în acelaşi timp, şi că, la nivel mondial, există o conspiraţie care încearcă să ascundă acest lucru, ce mai - că restul omenirii nu există decât pentru a ne oculta nouă întâietatea în orice domeniu. Această beţie colectivă cu amăgiri oculte a devenit în mod clar un caz de patologie psihiatrică! Şi ne mai mirăm că suntem trataţi în consecinţă... Mai grav este însă faptul că tocmai această patologie psihiatrică naţională s-ar putea să ducă la dispariţia noastră ca naţiune. 
  
45. Noi, românii, nu am progresat decât împinşi de la spate, dar şi atunci - doar în două cazuri: când am avut parte de nişte conducători geniali sau când am fost conduşi de străini. Faptul că prima universitate din spaţiul românesc a apărut (1860, Iaşi) la mai mult de o jumătate de mileniu după Universitatea din Praga (1348), este, probabil, primul argument care susţine această tristă constatare. Un alt argument ar fi acela că a trebuit ca Oltenia să fie ocupată de austrieci (1717-1739) şi Ţara Românească şi Moldova – de ruşi (1828-1851) pentru a afla şi noi ce înseamnă un recensământ al populației și al animalelor. 
  
46. Nenorocirea acestei ţări este aceea că nu are politicieni de doctrină, ci, cu foarte rare excepţii, doar politicieni de interes. În plus, la noi, cei care se apucă de politică sunt, în marea lor majoritate, indivizi care nu sunt în stare de altceva. Prin urmare, nu trebuie să ne mire faptul că ajung miniştri foşti tractorişti şi chelneri, ori foşti căpitani, care împărţeau izmene şi bocanci soldaţilor, şi care au ajuns peste noapte generali de cele mai multe stele, preşedinţi de camere parlamentare - foşti lăcătuşi mecanici de CFR, secretari de stat şi parlamentari - foste educatoare, foşti şoferi, fierari-betonişti, vânzători de butelii, aprozarişti, felceri etc. 
  
47. Politicianul român este o specie umană degenerată care a înlocuit fapta cu vorba. 
  
48. Diferenţa între şantaj şi economia de piaţă este aceea că, în şantaj, atât cererea cât şi oferta au aceeaşi sursă, oferta determină cererea şi fiecare se referă la lucruri total diferite; în economia de piaţă lucrurile stau tocmai invers. 
  
49. Economiştii sunt ca vrăjitoarele: când se nimereşte să se întâmple ceea ce au prezis, lumea dă năvală la ei şi-i umple de bani. Dar, spre deosebire de vrăjitoare, unii dintre ei s-ar putea să primească chiar şi Premiul Nobel, cică - "pentru economie", o "invenţie" aiuristică şi pentru care fondatorul său se răsuceşte în mormânt de fiecare dată când este atribuit, pentru bunul motiv că el a lăsat doar cinci domenii care să fie premiate: medicină, chimie, fizică, literatură și pace. De altfel, economia nu este nici ştiinţă - a se vedea crizele financiare care, periodic, bântuie lumea - şi nici artă (literatură). Arareori se întâlnesc economişti bogaţi şi vrăjitoare bogate ca urmare a practicării cinstite a "meseriei" lor, de obicei înşelătoria şi furtul sunt mijloacele lor de îmbogăţire. 
  
50. Calea cea mai sigură pentru a ajunge la divorţ/despărţire, este împărţirea egală a treburilor domestice în cadrul unui cuplu: în mod inevitabil el va scădea în ochii ei, fiindcă este umilitor ca el să facă treburi pe care ea le face, prin natura sa, de zece ori mai bine; această umilinţă din partea lui nu va face altceva decât să accelereze "chimia" dispreţului ei la adresa lui. 
  
51. Dincolo de toate aserţiunile, mai mult sau mai puţin naţionalist-sentimentale, limba oricărui popor este în primul rând o convenţie. Ne tot plângem noi, românii, în ultimul timp, că ni se strică pe zi ce trece limba ce-o vorbim, dar nu facem nimic pentru lichidarea principalei cauze a acestei situaţii: lipsa de educaţie, calitatea înspăimântător de slabă a învăţământului românesc actual. 
  
Referinţă Bibliografică:
CITATE, CUGETĂRI ŞI AFORISME / Marian Pătrașcu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Pătrașcu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!