Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Marian Nuţu Cârpaci         Publicat în: Ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Țiganii au vândut Turnul Eiffel la fier vechi, sau cum m-am visat un (H)erostratus modern
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Al treilea război mondial se terminase. Parisul se reorganiza încet, oamenii încercând să pună pe un făgaș normal viețile lor dezorientate. Doar țiganii din România păreau că nu au probleme, pentru ei viața fiind un război continuu de secole. Se dovedeau a fi un ajutor de neprețuit pentru parizieni, pentru prima dată în viața lor. Ajutau la ridicarea dărâmăturilor, sperând că vor găsi vreun obiect util. Dar ca de obicei, doar fierul vechi era aurul pe care îl mai puteau vinde la rematurile franțuzești. Centrele de colectare înfloreau datorită reconstrucției Parisului, țiganii fiind muncitorii neobosiți, colectând aluminiu, fire de cupru, fier vechi și orice altceva mai puteau găsi printre dărâmături. Însă dorințele tuturor țiganilor magnetizau cea mai semeață construcție care supraviețuise proaspătului război, Turnul Eiffel. Era de fier! Fierul pentru romi este sacru, încărcat cu puteri magice. Doar primii fierari ai Indiei au fost strămoșii lor! Țiganii aveau gustul metalului nobil în sânge. Hemoglobina țigănească avea se pare, mai multă concentrație de fier decât la alte națiuni. E drept că Turnul Eiffel nu scăpase complet neatins de dronele inamice. Era lovit în mai multe locuri pentru că toate telecomunicațiile se serveau de turn ca de o imensă antenă. Conștiința colectivă a țiganilor tânjea către o faptă măreață care să le aducă glorie internațională. Să poți vinde la fier vechi Turnul Eiffel era într-adevăr o faptă epică, o adevărată saga care ar fi imortalizat pentru totdeauna numele țiganilor. Demult doreau să taie Turnul Eiffel, dar nu din lăcomie, trecuseră demult de stadiul ăsta, se rafinară, doar erau parizieni. Aveau nevoie de faimă herostratică (1). Dar ei nu aveau baza doctrinară care să le ofere motive istorice, filosofice și morale pentru o atare temerară întreprindere. Dar eu, eu aveam. Eram singurul dintre ei care știam că turnul fusese construit cu fier românesc de la topitoria Reșița, odinioară cea mai mare topitorie de fier din Europa. Doar eu știam că în topitorie lucraseră și țigani, și după legea țigănească, avem dreptul să vindem Turnul Eiffel, pentru că strămoșii noștrii au muncit și ei la turnarea elementelor turnului. Doar se știe că există o legendă că pe fiecare element al turnului scrie că a fost făcut în Reșița. Țiganii din Reșița dacă ar fi aflat, imediat ar fi avut pretenții de dărâmare, pe ei nu i-ar fi interesat dacă legendele sunt adevărate. Și apoi dacă este adevărat că inginerul Eiffel ar fi construit turnul cu ajutorul tehnologiei inventate de Gheorghe Pănculescu, un inginer român, pentru romi ar fi fost de ajuns. Doar suntem romi din România, nu? Suntem cetățeni rromâni, și U.E. Dacă un român a făcut Eiffel-ul, apoi tot rromânii ar avea dreptul să-l dărâme! Toate aceste gânduri îmi sfredeleau creierul în timp ce treceam chiar pe sub celebra măgăoaie, care din când scârțâia pentru că avea o imensă cocoașă, semn al eroicei rezistențe contra unei ghiulele otomane. Vârful turnului înclina amenințător către clădirea Parlamentului. Avusesem o zi bună, căci găsisem o statuie de cupru a zeului Hefaistos. Lui Lepenis, directorul rematului la care vindeam de obicei, îi sticliră ochii văzând-o. Era ce-i drept frumoasă. Zeului îi lipsea un testicol, fapt pentru care directorul mă taxă cu o reducere din prețul cerut de mine. De mult mă întrebam cine i-o fi pus numele ăsta? Probabil că lipsa unui testicol l-a făcut să plătească mai puțin? Multe statuete din astea i-am adus eu... omul era un profitor, dar puteai face afaceri bune cu el. Îmi amintea de un personaj asemănător din Videle, Coșoi pe nume, patron de centru de colectare de fier vechi. Am intrat în tabăra țigănească unde se părea că se desfășura un kris- judecată țigănească. Judecătorul principal, Kar(2) pe nume, se străduia să le vorbească românește țiganilor de diverse caste, pentru că este știut că fiecare grai țigănesc are particularități specifice, și e mai ușor să vorbim românește. Vocea lui Kar răsuna:  
 
-Fraților țigani și romi, pentru ca să reușim să tăiem turnul Eiffel, ne trăbă un om din interiorul puliticii franțuzești. Doar știm cu toții că așa merge treaba. Nu vă mai chinuiți degeaba...Știu că sunt 10.000 de tone dă fer, șî la 1 euro chilu, ajung banii păntru tot neamul țîgănesc și păntru puliticienii francezi...  
 
Deodată ochii lui Kar se fixară asupra mea:  
 
-Mo Ulise, ia zî că știu că tu ai citit mult șî-l cunoști pă patronul ăla francez dă ai zîs că-l cheamă ca pă mine, ai putea să-l întrebi dacă ne poate ajuta? Mai îl vrăjești tu cu cărțâle care le-ai citit.  
 
- Kara Bareia, eu pot să vorbesc cu el, și m-am gândit și ce motiv să invocăm ca să putem vinde Turnul Eiffel. Dar trebuie să îmi dați și mie ceva bani, că va fi greu. ONGurile vor fi contra proiectului nostru, opinia publică va inflama opinia politicienilor...trebuie să brodăm o adevărată capodoperă, trebuie să-i convingem pe toți ăștia că ar fi bine să dărâmăm turnul.  
 
-Mishto mo, îți dăm. Da vorbești cu Lepenis să ne angajeze pă noi, dacă câștigă contractul.  
 
-Dacă câștigă contractul de dezafectare a turnului Eiffel, echipa țiganilor din Videle va tăia turnul, te asigur.  
 
-Da, dar să știi că după ce-l tăiem, șî-l vom vinde la remat, îl vom fura de la acel remat șî-l vom vinde la altul. Noi vrem firele de cupru de la instalația electrică a Turnului Eiffel, că din cauza lor nu putem opera operele noastre la buzunarele turiștilor care vin să viziteze turnul.  
 
Știam că așa procedează țiganii în Paris! Fură fier sau cupru, îl vând la un remat și noaptea îl fură și-l vând la alt centru de colectare. Prin metoda asta, e de ajuns să furi doar de vreo 3 ori pe an, și după aia rulezi metalul de la un centru de colectare la altul. Era la urma urmei, o afacere. Ce parcă românii nu rulează marfa și banii? Așa fac și țiganii, doar că ei au dus contabilitatea la noi culmi. Aceeași marfă vândută o fură și iarăși o vând la nesfârșit. Uneori uită țiganii la care centru au fost și ajung să vândă fierul de două ori la același centru de colectare! Dar cine se sinchisește, la câte centre de colectare sunt în Paris! Am luat 500 de euro de la Kar, și m-am dus la bordel. Vorba aia, ce a venit pe kar se duce pe miji (4).  
 
Planul  
 
Trupa lui Vili, fiul lui Rita, nepotul lui Damian, era mai ceva decât armata de samurai a Japoniei medievale. Tăiau țiganii țevile cele mai groase de la sonde cu pânza de bomfaier, fără cadru! Am văzut eu asta în anul 2012 când i-am chemat la mine acasă că aveam de tăiat un imens pătul de fier care mă deranja că ocupa prea mult spațiu. Băieții tăiau cu o pânză de bomfaier, țeava groasă de 8 mm cu diametru de 10 cm, în vreo 10 minute. Tăiau sonde țiganii de 20 de ani, se specializaseră la locul de muncă. Își întrețineau familiile din furtul fierului de la sondele dezafectate. Dacă se adunau 500 de țigani, Turnul Eiffel ar fi fost tăiat într-o noapte! Tăiat și vândut! Zece mii de tone de fier la 1 euro kilu ar fi zece milioane de euro. Ar lua Lepenis 1 milion, tovarășii lui sus-puși vreo 5 și ar rămâne două milioane pentru mine și Kar, omologul lui Lepenis. Celelalte două milione ar fi împărțite între samuraii țigănești. Calculul părea foarte bun. Dar pe cine ar trebui să gâdile Lepenis? Păi, pe ministrul Culturii, pe cel al Apărării, pe Primul Ministru obligatoriu și pe ...Președinte?! Da,și pă ăsta! Avea un nume predestinat, adică Lefer. Nu, Lefter personajul lui Caragiale, nu! Îl chema Lefer- fierul. Mai fusese una, poreclită Doamna de Fier. Se pare că fierul are un destin politic...Poate să creeze mitologic o națiune. Da, națiunea țigănească și-ar putea dobândi faima internațională de Națiunea de Fier. Parcă Guța avea o melodie numită „Noi sîntem garda de fier”(3). Ăsta ar putea fi imnul trupei lui Vili în timp ce vor tăia turnul, și de ce nu, chiar imnul țiganilor. A doua zi m-am dus chitit la Lepenis. I-am zis:  
 
-Lepenis, trebuie să tăiem turnul Eiffel. Ochii francezului se inundară de emoție, ochelarii prinseră a sclipi de parcă vedea deja fierul topit al turnului Eiffel. Trebuie, am continuat eu, să te duci la Ministrul Apărării și să-i spui că dacă nu tăiem turnul Eiffel într-o săptămână, va fi cu siguranță bombardat de inamici, doar este cunoscut world-wide apetitul lor pentru turnuri. Ministrului Culturii trebuie să-i spui că noua lume ar trebui construită fără simboluri culturale care denotă fierul din care sunt construite armele, și fără să provocăm sensibilitatea și labilitatea psihică a teroriștilor. Primul Ministru ar fi convins ușor de argumentele Miniștrilor Culturii și Apărării. Președintele ar supune la vot cetățenesc planul, dar asta ar duce la inflamarea opiniei mondiale. Inamicii ar afla din presă și ne-ar lua-o înainte oricum. Dacă îi spui asta Președintelui, el va renunța la a supune la vot public dezafectarea Turnului Eiffel, și ne va da nouă contractul de tăiere cu bomfaierul a turnului. Nu ar trebui făcută publică licitația, ca să nu vină și alte grupuri țigănești, că doar eu sunt arhitectul planului, și îi reprezint pe țiganii din Videle. Într-o singură noapte țiganii din Videle ar tăia Turnul Eiffel, l-ar transporta și l-ar vinde! Partea ta ar fi de câteva miloane de euro. Gândește-te numai la meritul de a fi inițiatorul dezafectării a ceea ce ar putea fi un pericol major pentru parizieni. Lepenis, întărit cu argumentele mele, spuse:  
 
-Mon ami, je vou promets. Voi merge chiar acum la Ministrul Apărării. Te anunț telefonic când putem începe.  
 
Timp de două zile cei 500 de samurai ai lui Vili s-au aprovizionat cu pânze de bomfaier, jugăre, polizoare diamantate și alte unelte de tăiat eficient fierul din Turnul Eiffel. Telefonul mult așteptat sosi, aveam confirmarea, însuși Președintele Franței dăduse ordin oficial de dezafectare a măgăoaiei lui Eiffel. Am adunat echipa denumită acum „Gardu De Fier” în onoarea manelei lui Guță, și am plecat înarmați să tăiem temeliile faimosului Turn Eiffel. Ne așteptau o armată de TIR-uri. Băieții începură titanica muncă. Țiganii începură să taie turnul din vârf. Pilitura de fier se aduna grămezi, grămezi. Însă cumva, informațiile s-au scurs, și parizienii fascinați se adunaseră să admire opera romilor, care înfăptuiau o Nouă Țiganiadă. De ar fi fost aici Ion Budai Deleanu! Ce admirabil ar fi descris el încordarea mușchilor țigănești pentru a supune și mărunți fierul încăpățânat al Turnului Eiffel. Încet-încet, Turnul se micșora văzând cu ochii. O ploaie fină de pilitură se revărsa peste mulțimea de parizieni obișnuită deja cu ororile războului. Francezii erau programați neuro-lingvistic pe surse, că ar fi bine ca Turnul Eiffel să fie tăiat, pilit, și topit. Că teroriștii ar ataca și ultima redută încăpățânată a culturii europene, stârnind astfel un nou război...Cu scripeți țiganii coborau mii de bare de fier, ce fuseseră mândria ingineriei franceze doar cu câteva zile mai înainte. Ceea ce vremea nu a învins, a învins echipa de Herostrați moderni! Între timp, eu fiind puțin amețit, căci sărbătorisem cum se cuvine evenimentul dând slavă lui Bacchus, m-am așezat sub Turnul Eiffel, să ațipesc puțin. Visul era de fapt un coșmar! Se făcea că Președintele Lefer nu a probase dezafectarea Turnului Eiffel! Mă zvârcoleam revoltat împotriva deciziei nimicitoare a planului al noului Herostratus, care eram eu, firește. Președintele Lefer nu putea să distrugă elementul căruia îi purta numele. Deodată, razele soarelui mă treziră. Cu ochii holbați de uimire, am văzut Măgăoaia lui Eiffel întreagă și neatinsă. Parizienii treceau liniștiți la muncă pe sub turn. Romii nu erau nicăieri. Atunci am înțeles că totul fusese un vis în alt vis. Un vis frumos în care eu fusesem un Herostratus modern. Trist, am plecat spre autocar, căci aveam bilet de înapoiere în România. Nu, nu îmi dădură francezii „explodare”(5), doar mă săturasem de atâta amor francez. Mă săturasem și de faima țiganilor. Îmi amintesc cum în prima mea zi în Paris, s-a oprit brusc metroul. Și pe întuneric am întrebat în engleză:  
 
-Ce se întâmplă? Cine a făcut asta?  
 
-Țiganii din România au tăiat cablurile de cupru ale metroului.  
 
Noroc că întuneric fiind, nimeni nu a văzut că un țigan întreabă cine a furat cablurile de metrou. Ajuns în tabăra țigănească, am văzut o suspectă și imensă grămadă de cauciucuri arse care înveleau doar cu câteva ore mai înainte niște cabluri de cupru. Țiganii mi-au zis că au ars cauciucul care proteja cablurile de cupru. Nu am îndrăznit să-i întreb de unde aveau ei atâta cupru. Dar ei mi-au spus că urmează să-l vândă prin rulaj timp de un an de la un remat la altul. Ziua vânzîndu-l unui remat și noaptea următoare furându-l, ca ziua cealaltă să-l vândă la alt remat, care remat urma să fie jefuit, totul într-un ciclu karmic și samsaric (6) nesfârșit. Doar suntem indieni, nu?  
 
Biblio-manelografie:  
 
1-https://en.wikipedia.org/wiki/Herostratus  
 
2- kar: penis în țigănește.  
 
3-https://www.youtube.com/watch?v=JqJgCGNxv-0  
 
4- miji= vagin în țigănește.  
 
5- explodare: așa pronunță țiganii cuvântul „expulzare”.  
 
6-https://en.wikipedia.org/wiki/Sa%E1%B9%83s%C4%81ra  
 
Referinţă Bibliografică:
Țiganii au vândut Turnul Eiffel la fier vechi, sau cum m-am visat un (H)erostratus modern / Marian Nuţu Cârpaci : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2011, Anul VI, 03 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Nuţu Cârpaci : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Nuţu Cârpaci
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!