Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ca întotdeauna, la citirea unor versuri care îmi plac și mă sensibilizează, simt o dorință de nestăvilit, o puternică pornire înspre a-mi expune opinia cu privire la calitatea poeziilor în cauză. De data aceasta, am în față aproape două sute de pagini pe suport electronic. Sunt multe poezii, foarte bine organizate pe capitole, plăcut evidențiate de către domnul profesor Paulian Buicescu în a sa inspirată introducere versificată, în care a picurat și unele impresii personale despre conținutul și calitatea versurilor. Este, dacă vreți, o prefață la carte, sub titlul ”Să trăim spiritual TRĂIRI prin pana Ecaterinei Coca Soare”, material publicat în Revista ”Confluențe Literare” – ediția 2045 din 6 august 2016.  
Autoarea acestui volum de versuri este, iată, doamna Coca Ecaterina Soare. Nu o cunosc, deci nu pot prezenta date din biografia domniei sale. În urmă cu două luni a participat la o ședință de lucru a Filialei Olt a L.S.R. Am înțeles că este slătineancă. Vârsta nu mă interesa. Se află la doar trei toamne în urma mea (ca vârstă, firește) și a decis să publice toate poeziile sale create în lungul multor ani, pe care îi notează cu grijă la final de poezie. Nu consider că este un ”fenomen”, atâta timp cât și eu am trecut ”pragul de foc” al literaturii abia la 63 de ani...  
Se pare că domeniile din care s-a inspirat, la care adaug propriile sale trăiri, au condiționat organizarea propriu zisă a cărții, pornind de la ”Orașul Slatina”, primul capitol, până la ”Celebrități”, ultimul capitol, respectiv cel de al 12-lea. Dar, am reținut că, mai înainte de toate, doamna Coca Ecaterina Soare a ținut să explice, în ”Argument”, când, cum și de ce a scris versuri. Nu voi dezvălui aici mărturisile sale. Vă ofer posibilitatea de a le citi singuri, dar adaug la acestea și alte izvoare de inspirație, alte resorturi de sorginte morală, spirituală și sentimentală, pe care poezia în sine le va dezvălui pe parcurs.  
Mi-au atras atenția versuri de acest fel:  
Privesc frunzele îngălbenite de toamnă, /Ce-nlăcrimata natură le dăruie prinos. /De-acum ştiu că acest anotimp mă condamnă /La deznădejde şi lungă tristeţe fărʹ de folos.” (”Privesc în toamnă”) La mică distanță de acestea, în capitolul ”Durere și indignare”, dialogând cu sinele său, autoarea se demască în poezia Dezamăgire: ”Peste tine-o viaţă-ntreagă /A tot curs deşertăciune, /Când plouând cu stropi de apă, /Când cu lacrimi şi suspine, /În hainele-ţi ponosite, /Strâmbate de anchiloză, /Cam subţiri şi petecite /Şi cu miros de artroză.” Lăsată de societate în voia sorții, în afara membrilor familiei sale și a puținilor prieteni pe care-i are, autoarea apelează la iubirea creștină, resortul speranțelor sale de viață, invocând, firește, divinitatea: ”Mă rog la cer şi Sfinţii lui de Sus, /La Sfântul tuturor, la Tatăl Nostru, /Să-mi mângâie durerea ce-o mai am de dus, /Pricinuită de ce-i rău şi răul vostru, /Iar crucea-mi ce o port o ştie-acest stilou, /Ce greul vieţii-a oblojit, când l-am condus, /Tot eu..., doar eu... /Și numai eu...” (Durere). Rugăciunea ei este modestă, nu cere mult, ci doar atât cât îi este necesar să reziste până la împlinirea finală a destinului său:  
Ascultă-mi te rog, natură divină, /Rugăciunea ce vreau să îţi trimit acum, /Cerându-ţi atâta: un strop de lumină, /Ca hrană să-mi fie pe greul meu drum.” (Natură divină)  
 
Destinul celei care a creat asemenea versuri a fost și este marcat de existența suferințelor cauzate de o boală greu de suportat, care se manifestă în toate planurile vieții personale. În asemenea condiții, a apelat la poezie, singura preocupare, singura activitate și, foarte important, singura terapie eficientă, precum încearcă să exprime și aici: ”Revărsându-mi alene şi tăcut amintirile, /Îmi e ceva mai bine, când încerc să scriu /Despre visurile şi neîmplinirile ce le ştiu, /Singurele prietene ce-mi luminează zilele...” (Destine). Sub același titlu și nu numai, autoarea este cu gândul la aproapele său și încurajează pe cei aflați în aceleași nevoi greu de depășit: ”Oricine-ai fi, încearcă să scrii, necăjitule! /Şi-ai să vezi că lacrimile-ndată seacă /Şi-ţi vei aminti de „Fetiţa cu chibriturile”, /Chiar dacă sabia n-a reintrat în teacă! / Dar, nu fetiţa din nordica ţară, /Ci fetiţa noastră zgribulită în stradă, /Fără ca un cineva să o vadă /Cât e de singură şi-n neatenţia noastră. /Uitată de lume, de soartă, de oricine, /Ar mai trece pe stradă, când viscolul izbeşte /Obrajii supţi de vremea care vremuieşte, /În colţ de stradă, să o miluiască, n-are cine... /Şi se cufundă-nfrigurată, mai departe, /Până la ultimul chibrit, până la moarte...”  
În general, poezia doamnei Coca Ecaterina Soare are un caracter realist-existențial. Pare a fi o permanentă meditație asupra relației sale cu divinitatea și, mai ales, cu societatea în care trăiește – nu cu mult în afara planului local, cu obiceiurile și tradițiile acesteia, cu familia și rudele sale, cu prietenele, dar și cu natura în multele ei forme de manifestare: anotimpuri, floră, faună, fenomene și așa mai departe. În acest fel ne atrage atenția și ne convinge de faptul că există un echilibru în univers, pe care trebuie să-l păstrăm și să-l respectăm cu sfințenie. Domnia sa alătură sentimentului religios, întîmplător sau nu, sentimentul măreției naturii, căreia îi dedică numeroase poezii organizate pe anotimpuri și sărbători religioase ori tradiționale: ”O floare, altă floare, tot mai multe flori /Cu ochi albaştri, verzi..., cu sunet de viori, /Spre boltă fruntea lor măreţ şi-o-nalţă, /Urzind culori de primăvară şi speranţă...” (Iz de primăvară).  
Și dacă vara-i oropsită, vitregită de poezii dedicate ei, să trecem la anotimpul următor, prin câteva versuri reprezentative: ”Copacii se răsfrâng în zare, /Ducând povara vântului în spate /Şi fiecare pată de culoare /Păleşte-n adierea frunzelor udate.” (E toamnă), precum și aici: ”Cum să cred că nu e toamnă,/ Când în pomi nu mai e poamă, /Iară florile-ofilite /Plâg, de frunze părăsite?” (Cum să cred că nu e toamnă?”). Trecând prin timp, descoperim un ”Ajun de zăpadă” în care se arată că ”E iarnă şi natura plânge. /Când plâng şi ţurţurii pe ram, /Prin lacrimile lor se scurge / Durerea -ngemănată an cu an”, dar, să nu uităm, asemenea Ajun presupune și prezența lui ”Moș Crăciun”, în fața căruia doamna Coca Soare te îndeamnă ”Să-i spui şi tu povestea-ţi, chiar acum, / El te va asculta cu mare drag, /Iar dacă ai nevoi şi ai căzut în drum, /Moşu-ţi întinde mâna, trecându-te de prag.”  
Coca Ecaterina Soare nu este indiferentă la nimic din ceea ce presupune obârșia și existența sa. O vom descoperi meditând la starea națiunii, la istoria românilor și a orașului natal - Slatina, la evenimentele culturale ale societății al cărei produs și membră este. Pe de altă parte, citindu-i paginile din volumul intitulat sugestiv TRĂIRI, îi veți observa grija și atenția acordate familiei – mamă, tată, soră - și rudelor, prietenilor și evenimentelor în care toți aceștia au fost angrenați, fie ele zile onomastice ori aniversări, fie căsătorii sau concerte. Tuturor le dedică cel puțin câte o poezie, notând cu grijă data la care a fost creată și destinatarul.  
Cu același respect, autoarea dedică și copiilor lumii poezii, dar și unor personalități locale ori din afara Slatinei, care au lăsat în urma lor creații literare ori muzicale ce i-au marcat viața și au rămas în amintirea ei. Dintre toate acestea și din cele anterior amintite aș putea veni cu multe versuri pentru a vă edifica și convinge, dar nu doresc să vă răpesc plăcerea de a le citi în liniște, acasă, așa cum și eu am lecturat atent toate paginile. Eu nu am crezut că voi fi captivat, că voi deveni prizonierul acestor versuri. Nu, nu sunt de o calitate de invidiat, demnă de poeții consacrați, dar nici lipsite de valoare, precum multe creații literare se observă în invazia de lucrări și autori din spațiile virtuale și nu numai. Doamna Coca Ecaterina Soare se exprimă, cu totală convingere și certă siguranță, în dulcele grai românesc atât de drag nouă, pe care-l stăpânește sub aspect gramatical, și pe care-l respectă prin folosirea corectă a regulior de punctuație. Vocabularul domniei sale este bogat, iar figurile de stil, plăcute și variate, sunt folosite cu atenție, deși domnia sa nu are studii în domeniu și nici nu a urmat secția umanistică din liceu, ci pe cea de real...  
 
Sentimentul erotic al autoarei se manifestă în toate ipostazele iubirii, de la divinitate și până la aproapele său, de la univers și până la localitatea în care trăiește și de la micuțul ghiocel până la cele mai delicate și frumoase flori sau păsărele. Lipsește din acest uriaș cadru de manifestare doar bărbatul, omul iubit. În fapt, el nu există. Doamna Coca Ecaterina Soare nu este și nu a fost căsătorită, iar versurile sale nu demască existența vreunui iubit, nici chiar în perioada idilelor din adolescență..  
Demn de remarcat este faptul că domnia sa se exprimă liber, fără să creeze impresia că aleargă cu mare dorință ori cu disperare pe câmpia metaforei ori a altor figuri de stil. Poeziile prezentate în acest volum sunt organizate potrivit stilului clasic, dar și în pas cu puținele reguli ale versului liber. Adevărat, sunt și neîmpliniri printre multele reușite, în sensul că nu întotdeauna este atentă la măsura metrică a versului și la rimă. Nu sunt scăpări, ci așa a dorit să scrie. Puțina experiență în domeniu este evidentă la o citire atentă, critică, dar cred că este firesc să se întâmple așa la oricare debut literar, la aproape toate persoanele în cauză.  
În schimb, doamna Coca Ecaterina Soare este tipul de autor care scrie cu sufletul și pentru suflet. Simte ori știe cum să-și aleagă subiectele, multiple și variate, de altfel, dar și cum să le trateze. Nicio idee nu este abandonată până la ultimul vers și niciun subiect nu este lăsat în plata Domnului. A fost dăruită cu harul poeziei. Bunul Dumnezeu i l-a oferit la naștere ori chiar mai înainte, când a destinat-o unei anumite vieți pe acest pământ. Este doar unul dintre alte multe daruri, viața și iubirea fiind primele, prin care putem presupune ori admite că înălțarea ei spirituală este asigurată...  
Concluzionând, pot afirma că această carte poate lumina vitrina oricărei mici biblioteci personale. Nimeni nu se poate plânge de plictiseală ori de oboseală la citirea paginilor ei. Din contra, își va îmbogăți avuția spirituală. Tocmai de aceea o recomand tuturor.  
Publicarea acestei cărți, fi-va o bucurie uriașă, capitală pentru doamna Coca Ecaterina Soare, pentru familie și prieteni, pentru toate persoanele cărora le-a fost dedicată cel puțin o poezie. Va fi împlinirea unui vis de multă vreme înfiripat. Va fi o mare victorie a vieții asupra morții!  
Felicitări din suflet și succes deplin pe ogorul literaturii, Coca Ecaterina Soare. Doamne ajută!  
 
Marian Malciu  
Vicepreședinte al Filialei Olt a L.S.R.  
 
Referinţă Bibliografică:
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!