Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Nuntă cu încurcături și tămbălău
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nicolaie Dincă nu este un anonim rătăcit pe tărâmul literaturii. De ceva vreme a obișnuit iubitorii acestei arte, cel puțin în Slatina și Craiova, să apară cu publicaţii care să cheme de două ori pe an simpatizanţi la ale sale lansări de carte. Cu alte cuvinte este recidivist în materie, mai ales în domeniul dramaturgiei, atât prin evoluţiile sale savuroase de pe scena teatrului slătinean şi nu numai, cât şi prin piesele create.  
De remarcat, în primul rând, este faptul că domnia sa nu renunţă la obiceiul pământului pe care s-a născut şi în leagănul căruia a fost crescut, pe care l-a muncit şi doinit încă din vremea copilăriei. Firesc, nu renunţă nici la graiul strămoşilor săi, la dulcele grai al ţăranului român de pe meleagurile olteneşti şi nici la vorbele cu tâlc, pe care le-a însuşit şi din care a învăţat să trăiască în pace şi respect cu aproapele său. Este limbajul deosebit de plăcut, pe care l-a auzit și l-a însușit încă din vremea în care se afla la sânul mamei sale, mai apoi pe câmp, la muncă, seara la poartă sau prin crânguri, la joacă, la şcoală ori în neuitatele idile trăite încă din timpul în care bătea la uşa adolescenţei. Este un cumul de cuvinte şi expresii care au o anume poezie a lor, aparte, unică, precum sunt și multe altele ce se întâlnesc în fiecare zonă a acestei Românii străvechi, despre care autorul afirmă că ar fi „un sacrilegiu să le lăsăm să moară”.  
După ce ne-a încântat cu „Scenetele” jucate la Podul Olt, cu ocazia Festivalului „Oltenii şi restul lumii”, în anii 2014 şi 2015, domnul Nicolaie Dincă (Tony) a intrat puternic în sufletul spectatorilor, cucerindu-i cu reuşita comedie „Despre oameni şi câini” (2014), pusă în scenă şi regizată chiar de autor în anul 2015, pentru ca acum, în 2016, să ne delecteze cu o comedie realistă, plină de sens şi tâlc: „Nuntă încurcată”. Este mult ori este puţin, rămâne la aprecierea fiecărui cititor al acestor rânduri.  
 
Obişnuit să „boteze” personajele în stil caracteristic, deosebit de sugestiv, portretizându-le astfel încât spectatorul ori cititorul să înţeleagă fondul caracterial al acestora, autorul înfăţişează dotarea în amănunt a fiecărei scene şi locul pe care trebuie să-l ocupe fiecare obiect de mobilier, neuitând să descrie articolele de vestimentaţie. Este, dacă vreţi, într-un fel sau altul, un „defect profesional”, autorul având mare grijă ca spaţiul şi oamenii să apară întocmai cum le-a gândit şi creionat în textul său.  
Această „Nuntă încurcată” este o operă dramatică ce adună suficiente ingrediente prin care autorul reuşeşte să ridiculizeze o bună parte a relaţiilor sociale şi etice, năravuri şi o serie întreagă de vicii ale societăţii de azi, ale unor oameni situaţi pe anumite trepte ierarhice ale autorităţii publice locale. Este un tablou general, de proporții, pictat de autor potrivit propriei sale percepţii şi analize a raporturilor interumane şi a realităţii înconjurătoare, din care nu lipseşte tenta permanentă de lăcomie, de îmbogăţire peste noapte şi prin modalităţi ilicite ale unor oameni, care, prin prisma atribuţiilor de serviciu, ar trebui să fie modele de conduită.  
Nefiind izolat de societate şi problematica acesteia, înzestrat fiind cu darul finei observaţii, Nicolaie Dincă foloseşte cu lejeritate comicul situaţiilor, dându-i amploare prin folosirea acelui vocabular semi-vulgar pe care, adeseori, ne facem că nu-l luăm în seamă ori că nu l-am auzit în atât de multe împrejurări. Iar publicul râde, râde în hohote şi aplaudă. Ceea ce înseamnă că autorul a reuşit ceea ce şi-a propus. Mesajul său este clar, iar arsenalul său de mijloace artistice este bogat, aşa cum a dovedit, de altfel, în volumul „Fabule şi pamfletării”, publicat în anul 2012, Editura Casa Ciurea, Slatina.  
Iată un foarte scurt dialog purtat în prima parte a piesei – actul I, din care veţi înţelege şi despre ce este vorba şi cum anume se pune problema:  
 
- Costică: Domn’ prefect, eu sunt gadină bătrână și am văzut multe la viața mea, așa că nu mă sperii ușor. Spuneți-mi direct cum stau lucrurile și, indiferent ce problemă ar fi, îi găsim noi o rezolvare, chiar de-ar fi, ca pentru asta, să-l prindem pe dracu și să-l jugănim, ca să-i vindem momiţele!  
- Max: Bravo, Costică! Uite, asta e atitudinea pe care o aşteptam de la tine. Fii atent! Azi trebuie să ajungă la noi în judeţ o delegaţie americană, pentru baza de la Deveselu. Ăştia vin cu bani. Cu mulţi bani ... Depinde, însă, de preşedintele delegaţiei câţi bani dă, de aşa natură încât să rămână nişte sume importante şi la cheremul nostru. Dacă facem o figură frumoasă ne poate rămâne aici o sumă frumuşică, din care pot să-ţi dau şi ţie dup-aia, să faci ce vrei cu ei prin comună ... Auzi, ne-a transmis că vrea să vadă pe viu o nuntă românească tradițională, cum îi povestea lui bunică-sa, românca. Cu costume naționale cu bucate și cu cântece românești și cu tot ceea ce presupune asta. Am aflat eu, Costică, dragul meu, că fiu-tău se căsătorește și ia uite-mă în fața ta, cerându-ți să facem ce trebuie, că altminteri ne-a luat Sarsailă. Eu te știu de om serios, gospodar, destoinic și hotărât. Nu degeaba ai ieșit primar de cinci ori la rând. Așa că, zii repede și fără să o dai în dorul lelii, cum procedăm ca s-o scoatem la capăt cu znamenia asta!  
- Costică: Se rezolvă domnu’ prefect. Dacă e ordin... cu plăcere! Dar sper să nu vă luați vorba-napoi, cu bănuții ăia, pentru amărâta asta de localitate.  
- Max: Nu, Costică! Vorba-i vorbă. Tu mă știi: unde scuip, nu mai ling!  
- Costică: Asta cam așa e, domn’ prefect. Ce mai?... facem treaba...  
- Max: Bine, Costică! Acum, eu am să plec. (către Mimi, fără să se-ntoarcă spre ea) Mimișor, pregătește-te!  
- Mimi: Gata dom prefect. O rezolvăm! (începe să se dezbrace lasciv și pășește provocator spre biroul primarului. Acesta o vede și o privește cu ochii cât farfuriiile)  
- Max: (continuând să se adreseze primarului): Merg până la județ, îmi schimb hainele și vin cam în trei-patru ore înapoi să văd în ce stadiu ne aflăm . E bine așa?!  
- Costică: (pierdut) Oricum vrea ea, domn’ prefect?  
- Max: (îi urmărește privirile și o observă pe Mimi) Mimișor!!! Nu asta ți-am cerut. Pregătește-te, că plecăm! Costică, închide ochii!  
- Costică: Dacă e ordin!?...  
- Mimi: A!... am crezut că.... Imediat, domn’ prefect! (se întoarce cu spatele și se îmbracă)  
- Max: Așa, vezi?! Gata, Costică!  
- Costică: Pot să deschid ochii?  
- Max: Acum poți să te și uiți. Gata. Am plecat. Vezi să faci ce-am vorbit, că eu nu-mi permit să mă fac de râs, așa, cu una cu două.  
- Costică: Domn’ prefect, vorba e vorbă!  
- Max: Bravo! Așa te vreau. La revedere și mișcă-te repede, că timpul e scurt.  
- Mimi: (ștrengărește) La revedere, domnul Costică!  
- Costică: La revedere, sărut mâna, sărut mâna mult. Vă pup, vă...  
- Max: (ieșind și înainte de a închide ușa) Lasă, n-o mai pupa! Vezi ce faci! (închide ușa)  
- Costică: Să-mi bag... de seamă ce vorbesc, că ... Doamne, cum arată asta! Halal să-ți fie domn’ prefect, fir-ar mă-ta a dracului de bagabont și de curvar! Auzi, vin americanii! ... Ce mă fac eu acum? Cum o scot la capăt? (se așează la birou și sună la telefon...) Alo? Doamnă, Marian e pe-aci? ... Nu?!... Trimite după el, să vină imediat la mine! ... Nu mă interesează dacă nu-l găsești...  
 
În aceeași manieră ne introduce autorul în fiecare act și scenă, reușind să prezinte prin dialogul și ținuta personajelor, alte împrejurări și acțiuni pline de umor menite să ofere, spre deliciul spectatorilor, noi și condamnabile tare de caracter ale anumitor oameni cu răspundere, cunoscute de altfel, dar nesancționate.  
Bunăoară, în actul doi aflăm că această nuntă va fi mijlocul ”legal” prin care se pot obține mari sume de bani în folos personal și nu în al comunității. Organizată în foarte scurt timp, cu mari eforturi, pentru a fi pe placul oaspeților americani, se descoperă că oficierea căsătoriei este imposibilă, dat fiind că mirele și mireasa ar fi frați. Vrând-nevrând, mamele lor recunosc că fiecare dintre ei avea drept tată real pe cel declarat oficial al celuilalt! De aici plecând, pentru a nu pierde banii pe care prefectul îi promisese din partea americanilor, preotul, întâmplător sau nu, fiind nașul mirilor, se angajează să treacă peste acest aspect, dar cere nașei să se lepede de satana, situație care scoate la iveală mai multe păcate ale acesteia.  
În alt act se ivesc alte ”probleme„ ce vor fi rezolvate nu numai cu încălcarea unor percepte religioase. Dat fiind faptul că prefectului nu-i place mireasa, urâțenia ei fiind de natură a nu satisface gustul americanilor și, în consecință, a închide punga acestora, se hotărește ca în timpul răpirii miresei, potrivit obiceiului locului, să se înlocuiască aceasta cu o alta mult mai frumosă. Mirii încearcă să se opună, dar vor accepta până la urmă pentru că era ”sarcină de partid”. Mimi, consilier personal și amanta prefectului, unsă cu toate alifiile, descurcăreață și cu mult șarm, din ”rațiuni politice și de stat” propune și acceptă să îmbrace rochia de mireasă, obținând în acest fel și alte mari privilegii din partea iubitului. Pe de altă parte, va descoperi că este fata italianului - iubitul mamei miresei, ce venise la nuntă ca invitat.  
Actul patru ne îndreaptă atenția asupra fratelui miresei, tare nemulțumit că era ținut deoparte pentru a nu face impresie proastă americanilor. Se gândește la răzbunare, mizând pe un atu ce va fi pe placul spectatorilor presupun: ”știu pe unde și cu cine toacă banii Marian, directorul de cămin cultural, pe la câte muieri se duce nea Costică, primarul, cum cheltuie Cosmin, fiu-său banii la păcănele, cum se duce tanti Rozi la asistentul ăla mare de la dipesnsar să-i facă masaj oriental, că o dor oasele de la reumatism și dup-aia iese de acolo mai vioaie ca o zvârlugă, știu câte enoriașe a blagoslovit taica popa de la începutul anului și până acum, știu cu cine o arde preoteasa când e popa plecat la spovedanie... și multe altele.” Și chiar reușește să facă el ceva, dar cam anapoda, dând în vileag mireasa nemulțumită că este înlocuită la momentul răpirii, care tocmai plănuise să fugă în Italia cu Marian - directorul căminului cultural din comună, pentru a scăpa de răzbunarea primarului.  
Și, dacă toată această nuntă a fost marcată de încurcături și tămbălău, aflați că nici planul acesta nu va fi viabil, doarece Marian era frate, după tată, cu mireasa, Claudia! Colac peste pupăză, americanii au anunțat că nu mai pot participa la nuntă și, drept urmare, s-a trecut la o sârbă săltăreață ca la Romanați, pentru dezmorțirea oaselor, căci vorba ceea... ce-a hotărât Dumnezeu nici dracu nu mai desface!  
 
Sunt convins că sala de la Centrul Cultural Slatina – Teatrul ”Eugen Ionescu” – va fi neîncăpătoare în a doua jumătate a lunii septembrie 2016, când domnul Nicolaie Dincă va interpreta rolul principal din piesa de teatru ”Nuntă încurcată”, pe care, cu modestele mele posibilități, v-am prezentat-o aici. Îi doresc succes deplin!  
 
Marian Malciu  
- Vicepreședinte al Filialei Olt a L.S.R. -  
 
Referinţă Bibliografică:
Nuntă cu încurcături și tămbălău / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2037, Anul VI, 29 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!