Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

printre plăcute amintiri...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII  
 
Era cald, foarte cald, în ziua de sâmbătă, 16 iulie…  
Trebuia să iau o hotărâre, dar mi-a fost foarte greu şi încercam să alung, din minte şi stare sufletească, acea expresie arhicunoscută: „căldură mare, mon cher!”, care mă moleşea şi descuraja. Câteva mesaje pe un anumit spaţiu virtual m-au ambiţionat. M-am îmbrăcat grăbit, am aruncat într-o geantă strictul necesar pentru o călătorie de o zi sau două, am sărit într-un taxi şi am ajuns la gară cu două minute înainte ca trenul să fie anunţat.  
Cu biletul în mână, încercând să citesc în fugă locul repartizat, am intrat pe peronul inundat de căldură. Simţeam asfaltul moale sub picior, dar ochii, încă vioi, cercetau atent mulţimea. Oameni de toate felurile, vreo treizeci, printre care am remarcat câteva tinere cu ochi îngereşti ce mă priveau curioşi, întrebători, simţindu-mi agitaţia. Am urcat în „Săgeata albastră” şi am părăsit Slatina la 17,47…  
 
Două tinere frumoase s-au aşezat pe scaunele din faţa mea. Pe una am ajutat-o să-şi urce valiza în spaţiul special amenajat de deasupra noastră. Le-am privit fugar şi am urmărit mişcările precise prin care şi-au conectat telefoanele să asculte muzică. Foarte curând, privirile lor arătau o mare plictiseală. Soarele îşi arunca razele pe fereastra de lângă mine şi, cu tot aerul condiţionat, mă toropea vizibil. Ca să nu adorm, am intrat în vorbă cu fetele. Erau din Slatina. Irina mergea la prietene, în Bucureşti. Era fericită că trecuse în anul doi de facultate. Adriana, mai tăcută, era îngrijorată, precum s-a destăinuit. Urma să susţină examenul de admitere. Era hotărâtă să se înscrie la facultatea de Drept.  
- Se pare că sunteţi departe de literatură, amândouă… În sensul că aţi ales pentru viitor specialităţi care ţin de alt domeniu…  
- A, nu! Nici chiar aşa, a ripostat Irina. Am îndrăgit literatura, adevărat, abia în ultima clasă de liceu. Am avut un profesor extraordinar, la „Nicolae Titulescu”. Mi-a insuflat plăcerea de a citi şi am descoperit bogăţia cuvântului…  
- Şi eu iubesc literatura, a întrerupt-o Adriana. Pentru „drept” am fost nevoită să citesc mult, inclusiv expresii specifice, definiţii, maxime…  
- Da, înţeleg, am încurajat-o eu binevoitor. În timpul facultăţii vei avea mult de citit… „Istoria dreptului” este bogată, interesantă, plină de învăţăminte şi necesară pentru a pătrunde în materie mai uşor… Dacă vă plictisiţi, vă pot oferi câte o carte. Citind, dacă vă plac povestioarele de dragoste, timpul trece mai uşor.  
- Chiar aveţi ceva bun la dumneavoastră? a întrebat Irina, uşor jenată, îmbujorându-se toată.  
- Şi eu doresc, dacă se poate, a venit în întâmpinare şi Adriana.  
M-am ridicat şi am desfăcut geanta în care aruncasem câteva exemplare din prima mea carte, pe care le-am luat cu gândul să le dau copiilor mei pentru prietenii lor. Îmi ceruseră cu ceva timp înainte. Am oferit fiecăreia câte o carte. Au privit cu atenţie coperţile, m-au fixat apoi pe mine, cu un plus de curiozitate inocentă, după care s-au adâncit în lectură. Aşa s-a făcut că nu am mai avut cu cine dialoga până la Bucureşti! Le priveam feţele şi încercam să ghicesc ce gândesc.  
Zâmbeau din când în când, fără să se întrerupă din citit. Uneori, când eu întorceam capul spre fereastră, le ghiceam privirile furişe spre mine. Abia la Piteşti, în timpul staţionării trenului, Adriana m-a întrebat, timidă:  
- Din fotografia de pe copertă am înţeles că sunteţi autorul cărţii… Fetele din povestiri au fost prietenele dumneavoastră? Toate?  
Irina m-a învăluit cu priviri furişe şi curioase. Pe buze îi stătea aceeaşi întrebare. Erau amândouă curioase şi, în acelaşi timp, foarte frumoase. Oricine le privea, ghicea ori concluziona că sunt fete cuminţi. De la bun început eu am presupus la fel. Li se citea fecioria pe chip, în priviri, în zâmbetele timide şi curiozitatea manifestată pe tot timpul lecturării diferitelor povestioare.  
- Fetelor, să ştiţi că literatura, în general, este ficţiune. Presupune, în acest caz, multă imaginaţie… Adevărat este că autorul pleacă de la un sâmbure de adevăr pe care, pe parcurs, îl dezvoltă, visează ori pune în cuvinte o parte din ceea ce ar fi dorit să se întâmple, într-o situaţie ori alta… El intuieşte ori descoperă anumite trăiri sufleteşti ale oamenilor, în diverse împrejurări, ale personajelor, încercând să intre „în pielea” acestora…  
- Da, da! V-am înţeles, a intervenit Irina. Dumneavoastră aţi scris atât de frumos, încât cred că este adevărat totul… Aţi trăit toate momentele…  
- Eiiii! Cam aşa, am recunoscut eu, dar nu înseamnă că am scris despre mine…  
- Da, sigur, dar parcă nu-mi vine să cred! a exclamat Adriana.  
 
Au citit până la intrarea în Gara de Nord. Mi-au mulţumit şi au încercat să-mi înapoieze cărţile. Citiseră doar puţin mai mult de jumătate din pagini. Sinceritatea, drăgălăşenia şi plăcerea lor de a citi, m-au determinat să le scriu câte o dedicaţie şi să le ofer cărţile cu autograf. Ne-am despărţit prieteneşte. Pe peron au fost întâmpinate numai de fete. Pe mine mă aştepta fiul meu.  
- O, ce companie selectă ai avut! a exclamat el privind fetele care se îmbrăţişau cu cele ce aşteptaseră în vecinătatea lui, pe peronul fierbinte de sub copertină…  
 
A doua zi, duminică, 17 iulie, 2011, traversam Bucureştiul pentru a ajunge la Biserica adventistă de ziua a şaptea la care, cu câteva luni în urmă, s-a umplut de glorie „Cleopatra - casa gândului tău”, la prima ieşire publică, printr-o triplă lansare de carte…  
Am scăpat de temperatura caniculară de afară şi am intrat în „căldura” unui grup restrâns de prieteni, care sosiseră înaintea mea pentru acelaşi eveniment: lansare de carte, „Poeme pentru el”, Marinela Velicu din Tulcea.  
M-a întâmpinat autoarea versurilor, frumoasă, elegantă, exuberantă în manifestare. Era bucuroasă, fericită, de revedere. Curând am descoperit cauza undei de tristeţe, ce i-am citit-o în ochi, pe care cu greu încerca să o ascundă. Foarte puţine persoane din Bucureşti, prietene virtuale ori… reale, erau prezente. Au venit să-i împărtăşească bucuria prieteni din alte judeţe, îndepărtate: Tulcea, Suceava, Sibiu, Olt, Ialomiţa… Atâta doar că grupul acesta de oameni inimoşi, plini de dragoste prietenească, a ştiut să o încurajeze, să o aprecieze, să o aplaude la scenă deschisă şi să-i umple sufletul de fericire…  
Amfitrionul evenimentului, domnul Ion Buciuman, pastor şi poet cu suflet mare, cu zâmbetu-i sincer şi vorba-i dulce, a făcut o prezentare generală pe care orice autor de carte şi-ar dori-o la prima sa apariţie publică. Domnia sa a subliniat rolul iubirii în procesul de procreare, reuşind o paralelă magistrală între naşterea copilului şi naşterea cărţii. A descoperit „poezia naşterii” în creaţia Marilenei Velicu, a făcut cunoscută iubirea adâncă pentru un om: soţul autoarei!  
Aşa am aflat şi noi, grupul de prieteni admiratori, că Marilena a dedicat primul său volum de versuri soţului său, la aniversarea a 30 de ani de căsătorie, „cu multă iubire şi mulţumiri că mi-a suportat toate capriciile, m-a încurajat şi susţinut în realizarea acestui proiect”...  
Cum să nu te emoţioneze pe tine, cititorule, o asemenea declaraţie publică de iubire? Mi se pare, cu adevărat, magnifică, minunată!  
 
În intervenţia sa, domnul profesor Silviu Guga, prozator, eseist, director literar al revistei ”Cenaclul de la Păltiniş”, s-a declarat încântat de frumuseţea versului clasic abordat de autoarea volumului. A subliniat acurateţea şi linia melodică a versurilor, atenţia deosebită pentru rimă şi măsură metrică ce curg, liniştitoare, plăcute, pline de sensuri şi trăiri lăuntrice, de iubire. Domnia sa a recomandat asistenţei, cu bucurie şi satisfacţie evidentă, lecturarea unui volum de „poezie clasică autentică”, cum rar se mai scrie în zilele noastre…  
Ce alegere mai inspirată se putea face, pentru a ne convinge de tot ceea ce a exprimat domnul Buciuman şi domnul Guga, fără ca asistenţa să citească vreo poezie din acest volum? Ei bine, aţi ghicit!  
Prezenţa actriţei Doiniţa Ghiţescu, membră a Ansamblului artistic „Ciocârlia”, care ne-a încântat cu vocea şi nuanţele ei, cu accentele şi tonalitatea minunată, prin care versurile Marilenei Velicu s-au făcut auzite sub cupola elegantă a sfântului locaş de cult. Actriţa a recitat în trei rânduri, minunat, printre intervenţiile celor ce au vorbit despre autoare şi poezia ei. Priveam, ascultam şi nu mă săturam. Mi se păreau prea scurte poeziile. Aş fi dorit să nu se termine. Am căutat ochii autoarei. Erau plini de uimire. Nu-i venea să creadă că propriile-i versuri sunt atât de frumoase! Da, rostite de artistă, erau sublime…  
Încărcată de emoţie, Carmen Marcean nu a putut rosti cele pregătite pentru acest eveniment, dar le-a citit cu vocea-i caldă prin care a cucerit asistenţa, transmiţându-i întreaga sa trăire sufletească. Venită special de la Suceava, a fotografiat şi a filmat tot timpul, îmbrăţişându-şi permanent prietena cu privirea-i plină de dragoste. Ea a ţinut să precizeze, dacă mai era nevoie, că Marilena Velicu „a scris poezii desprinse din viaţă” şi din dragostea faţă de soţ şi copii, de familie, îmi permit eu să adaug…  
Cu aceeaşi încărcătură emoţională a vorbit, adică a citit cuvântul pregătit, Mălina Romiţa Constantin, singura „Cleopatră” prezentă la eveniment, alături de soţul său. Plină de dragoste şi preţuire, a evidenţiat talentul autoarei şi râvna sa deosebită în a scrie şi publica. În final, a recitat, cu multă candoare, una din poeziile cuprinse în volum.  
Nu cred că putea să se prezinte, în alt fel, Delia Stăniloiu, autoare de prefaţă la carte, după ce, nu cu mult timp în urmă, tremura de emoţie la prima sa apariţie publică, în postura de autor, în acelaşi edificiu de cult. Aproape că a citit de pe carte deşi, în mod sigur, îşi pregătise cuvântul! Îi tremura vocea şi tremura cartea în mâini, iar ochii aproape că-i lăcrimau când exprima, convingându-ne: "Marilena Velicu este o femeie frumoasă, exuberantă şi tonică, pe care o îndrăgeşti la prima vedere… Iubirile ei tind să atingă absolutul. De aici şi uşoara notă de tristeţe şi zădărnicie ce se desprinde uneori, din versul ei delicat"...  
Cu aceleaşi sentimente în suflet şi cuvânt, s-au exprimat Andrei Pavel şi Liliana Lungu. Căldura din cuvintele lor intra, binevoitoare, spre inima tuturor celor prezenţi, inclusiv şi, poate mai mult, a autoarei.  
 
Autoarea volumului de versuri în cauză - doamna Marilena Velicu, s-a ridicat emoţionată pentru a ne vorbi. A rostit câteva cuvinte clare, de mulţumire, apoi, tot mai vizibil, cele ce au urmat păreau a fi strangulate. Nu a putut spune până la capăt ceea ce își pregătise ori ceea ce gândurile o îndemnau să vorbească în acel moment special pentru ea...  
 
Sunt umbra unui zâmbet stins,  
Sunt un apus fără culori,  
Sunt în clepsidră fir prelins  
Las ţie timpul să-l măsori…  
 
… Când a rostit „… şi fiilor mei, Marius şi Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi…”, lacrimile i-au rătăcit pe obraz şi vocea i s-a pierdut în aplauzele de încurajare ale asistenţei…  
 
Obligatoriu pentru asemenea evenimente, a urmat momentul dedicaţiilor şi autografelor pe cărţile oferite de Marilena Velicu. Nu ştiu ce să cred şi cum să înţeleg oferta autoarei, dacă trec alături cu privirea la „bufetul rece” de alături, în spaţiosul „pronaos” al lăcaşului. Multe specialităţi de peşte, de tot atâtea soiuri, prăjituri, salate, icre proaspete, sucuri, apă, cafea… Doamne, câtă pricepere şi muncă! Toate, procurate de el, fericitul soţ, dar preparate de ea, fericita soţie. Calificativ maxim! Au fost delicioase, fără excepţie…  
După ce s-au făcut multe fotografii, inclusiv de grup, a venit momentul inevitabil şi nesuferit, al despărţirilor, al îmbrăţişărilor de rămas bun. Primele au fost doamna Marioara - Mara Toader şi fiica sa cea mare. Aveau drum lung de întoarcere, spre judeţul Olt. O prietenie sinceră iniţiată pe „Netlog”, i-a dat curaj Marioarei să înfrunte canicula şi să fie prezentă la eveniment. Bucuria se citea pe feţele lor. Era sinceră şi molipsitoare…  
Un grup restrâns, format din persoane aparţinând de diferite ţinuturi, a plecat cu metroul către Casa Centrală a Armatei, pentru a vizita, în „sala rondă", expoziţia de pictură şi grafică a pictorului Mihai Cătrună, prietenul tuturor şi autorul coperţii volumului de poezii al Marilenei Velicu. Se putea altfel? Cred că nu! El a fost în sală, s-a bucurat împreună cu autoarea şi toţi ceilalţi. A plecat printre primii, să ne aştepte acolo, desigur…  
Lacrimile s-au uscat pe obraz ori au fost şterse, subtil, cu batista şi veselia s-a ridicat pe tronul ce i se cuvenea într-o asemenea împrejurare. Vorbeam toţi şi… nu asculta nimeni!  
 
Glume, amintiri hazoase şi traseul s-a parcurs parcă într-o clipită. Am fost întâmpinaţi de artist şi s-au făcut câteva fotografii la intrare, mai apoi în interior, printre tablouri.  
S-au scris multe impresii în cartea de vizită şi, pentru că toată capitala gemea surd de căldura necruţătoare, am hotărât să ne retragem undeva, la răcoare. Unde era mai aproape şi bine? În Cişmigiu, desigur!  
Cafea şi bere. Nu era nevoie de ceva în plus. Nici apa nu se recomanda în acele clipe. Amintiri se derulau cu repeziciune. Glumele de tot felul, bancurile ori anecdotele, curgeau în fluvii. Nu am avut loc la prea multe pentru că, domnul Mihai Cătrună şi doamna Lili Albu, au pus stăpânire pe acest capitol.  
Adevărat, a fost puţin loc şi pentru ceilalţi, dar… parcă prea puţin, mai ales pentru "DorDANAELA", prietena noastră de pe Netlog, care asculta tot şi tăcea mult! Pe Mihai nu-l întrecea nimeni. Poate, doar aparatele de fotografiat. Atunci făcea pauză, să pozeze mai frumos. Deh! Artistul e artist în orice împrejurare…  
 
Curând, pătrunşi de nostalgie, ne-am luat rămas bun şi am făcut cale întoarsă, de la căldura poeziei, în arşiţa verii…  
Dar, parcă în mod special, pentru a nu ne întrista şi a ieşi total din farmecul poeziei, pe una din aleile Parcului Cişmigiu, doi miri erau fotografiaţi de o armată de nuntaşi. M-am "înrolat" imediat pentru a vă oferi un moment din bucuria acestora...  
Casă de piatră!  
 
Să fiţi fericiţi şi voi, dragi cititori!  
 
A consemnat pentru dumneavoastră,  
 
Marian MALCIU  
 
Referinţă Bibliografică:
printre plăcute amintiri... / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!