Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

RUGINOASA - ISTORIE, CREDINȚĂ ȘI CULTURĂ – OPINII III - prof. ANICA TĂNASĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Abordând Capitolul III/1 – „Religie şi credinţă”, Capitolul III/2 – „Biserica Parohiei Ruginoasa” şi Capitolul III/3 – „Biserica Parohiei Dumbrăviţa”, mă simt obligată să recunosc, stimaţi cititori, că mă aflu în mare impas încercând să tratez un subiect care depăşeşte cu mult formarea mea spirituală atât de modestă şi lacunară prin comparaţie cu ceea ce autorul dezvăluie în această carte. Am încredere că mi se va ierta îndrăzneala şi că dumneavoastră veţi completa cu pertinenţă ceea ce mie îmi lipseşte. Nu întâmplător, autorul consideră acest capitol ca principal fiind el în cartea aceasta, „constituindu-se într-o cheie de boltă care deschide şi uneşte sensurile explicite şi implicite ale întregii lucrări.” Căci „Religia a avut şi are contribuţii importante în dezvoltarea culturii şi civilizaţiei universale prin numeroasele sale conexiuni cu limba, literatura, arta şi civilizaţia ”, iar credinţa este o „angajare existenţială, adică este însăşi temelia vieţii noastre” – meditează autorul Marian Malciu nu o dată pe parcursul cărţii sale.  
Demersul istoric nu s-a încheiat cu Capitolul II – „Ruginoasa, ieri”, ci va continua în Capitolul III – „Ruginoasa, azi” sub semnul ideii de continuitate, căci ceea ce cuprinde el este istorie în devenire, istorie contemporană. Sub aspectul religiei şi credinţei este de asemenea de remarcat linia continuă pe care o urmăreşte autorul şi aici, în ceea ce priveşte spiritualitatea înaltă moştenită şi păstrată de-a lungul timpului de populaţia acestor locuri. Credinţa monoteistă a strămoşilor daci în Zalmoxes, zeul suprem care a propovăduit nemurirea, a facilitat ulterior „asimilarea creştinismului, datorită asemănărilor de esenţă existente”, fiind clar că misiunea de propovăduire a cuvântului Evangheliei înfăptuită de Sfântul Apostol Andrei a întâlnit pe aceste locuri o populaţie pregătită (sub raportul moştenirii spirituale, dar şi din punctul de vedere al unităţii de comunitate etnică) să adopte credinţa în Dumnezeu. „… Religia a fost un factor de primă importanţă în asigurarea continuităţii neamului şi limbii pe aceste pământuri declarate sacre adeseori. Credinţa în Zamolxes şi apoi în Dumnezeu i-a determinat să fie uniţi, să-şi apere vatra strămoşească, limba în care şi-au învăţat copiii să vorbească şi în care au formulat ruga lor către Divinitate de când se ştiu şi pe care au lăsat-o moştenire tuturor neamurilor lumii, după cum demonstrează ultimele descoperiri arheologice.” - spune autorul cu acelaşi profund spirit patriotic pe care i-l cunoaştem din toată lucrarea, dar şi din alte scrieri ale domniei sale.  
 
Incursiunea în spiritualitatea Muntelui Athos „aceasă Meca a ortodoxiei” îi dă prilejul autorului să-şi desfăşoare cu siguranţă, dar şi cu modestie, cultura sa religioasă, dăruind cititorului adevărate nestemate ale meditaţiei sale pe această temă. Ea conţine informaţii, bazate din nou pe o documentare fără reproş, despre istoria acestui colţ sfânt de pământ ortodox, despre schituri, mănăstiri, icoane, viaţă monahală, recluziune în rugăciune, aşa încât se constituie într-o lectură de adâncă învăţătură, o lectură de adevărată sărbătoare creştină prin care sufletul se poate înălţa în zone de cunoaştere şi revelaţie rareori atinse. La Ruginoasa, cu cei 95,15% credincioşi de confesiune ortodoxă, „…religia a fost şi continuă să fie în prim-planul preocupărilor locuitorilor, ea fiind în permanenţă una dintre pietrele de temelie în toate formele de organizare şi desfăşurare a întregii comunităţi.” - scrie autorul Marian Malciu. Înainte însă de a trece la prezentarea bisericilor parohiale din Ruginoasa, autorul ţine să elucideze, pentru cititorul credincios, dar şi pentru cel aflat la un stadiu de credinţă bazat pe practica cotidiană neadâncită prin meditaţie, o serie de concepte care ţin de dogma creştin-ortodoxă şi chiar de istoria şi filozofia religiei. Este lămurit astfel termenul de „biserică” în dubla sa accepţiune ca „locaş de comuniune şi închinare a credincioşilor în Dumnezeu”, dar şi ca întreaga „comunitate de credincioşi ai lui Dumnezeu în Biserica-locaş”, apreciind că Biserica-comunitate este cea care determină şi explică necesitatea ridicării şi funcţionării Bisericii-locaş de închinare”.  
Teme de bază ale învăţăturii creştine de adâncime puse în discuţie de autor spre edificarea cititorului sunt: cea a Sfintei Treimi (cu un impresionant istoric în mitologia etruscă, mitologia romană, religia hindusă, religia asiro-babiloniană, mitologia nordică, mitologia egipteană), cea a Întrupării Fiului lui Dumnuezeu (cu atentă aplecare asupra Crezului dar şi cu trimitere la credinţele vechilor daci, la cultul lui Apolo hiperboreanul şi la similitudinile acestuia cu elemente ale creştinismului), cea a Răstignirii, Învierii şi Înălţării precum şi cea privitoare la cele 7 taine, care stau la baza ortodoxiei, însoţite de explicarea conţinutului acestora. Nu sunt omise nici „izvoarele din care îşi scoate Biserica creştin-ortodoxă principiile sale morale şi adevărurile sale religioase” (Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, Hotărârile celor 7 Sinoade Ecumenice).  
Imi cer iertare dacă nici spaţiul şi nici cultura mea religioasă nu-mi permit să intru în detalii asupra celor întâlnite în paginile cărţii. Îl las pe cititor să aprofundeze prin lectura personală a cărţii (care, după părerea mea ar trebui reeditată) toate aceste aspecte. Eu, personal, am învăţat multe din paginile acestei cărţi şi îndemnul meu la lectura ei nu este gratuit sau izvorât din convenienţă. De altfel, autorul îşi continuă instructivul expozeu cu interesante consideraţii asupra Bisericii – locaş de rugăciune, asupra diferitelor tipuri de biserici şi asupra istoriei Bisericii Ortodoxe Române, consideraţii menite să completeze cunoştinţele cititorului de rând despre acest subiect pe care grijile cotidiene de tot felul îl lasă deseori în umbră. Concluzia este clară: aşa cum poporul român şi limba română s-au format într-o strânsă interdependenţă, tot astfel credinţa este o componentă permanentă şi de neînlăturat a istoriei acestui neam.  
Şi, după această incursiune în istorie şi dogmatică ortodoxă, autorul îşi opreşte pana asupra concretului cotidian prezentând cititorului bisericile din comuna Ruginoasa: biserica „Adormirea Maicii Domnului” sau Biserica Domnească, din Ruginoasa, biserica „Sfinţii Constantin şi Elena”, din Rediu, biserica „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril”, din Vascani şi biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Dumbrăviţa. Pagini cu parfum de istorie veche îi sunt inspirate autorului de Biserica Domnească ce străjuieşte Ruginoasa de 200 de ani.  
 
Dar, capitolul cel mai important - pe această temă - îl constituie cel închinat Bisericii Parohiei Dumbrăviţa, care apare ca o emblemă a tot ce poate fi istorie şi prezent, credinţă şi faptă, creaţie şi sacrificiu, comunitate şi conducător. Intrat în lectura acestui capitol, cititorul intră de fapt într-o lume în care miracolul se îmbină cu cotidianul; nu mai ştii dacă cititorul îl însoţeşte pe autor captivat de fluxul povestirii sau, pur şi simplu, acesta din urmă se lasă condus de aripa nevăzută a inspiraţiei divine aşa cum „eroii” înşişi ai povestirii sunt purtaţi, în actele lor de aceeaşi inspiraţie şi binecuvântare de sorginte divină. Introducerea în atmosferă o face autorul prezentând, memorialistic, drumul de intrare în Dumbrăviţa (dacă localitatea n-ar avea exact acelaşi nume l-aş suspecta pe autor că a ales intenţionat un nume simbolic pentru ceea ce va urma: rezonanţă muzicală, sugestia de lumină şi adăpost, de pace şi frumos, de pădure tânără care vibrează şi creşte pentru viitor, iubită de Dumnezeu, înconjurată de oameni cu duioşie şi afecţiune). „Am venit să cunosc un anumit om, care nu putea fi un oarecare din mulţime, ci un om deosebit, pentru că altfel nu putea fi, cel puţin în concepţia mea, un om care s-a învrednicit să construiască o biserica nouă” - mărturiseşte scriitorul, aflat în dubla ipostază de martor dar şi de participant la cele povestite.  
Ca cititor, îmi vin sugestii de legendă dinspre Meşterul Manole şi creaţia sa. Doar că aici nu e o legendă, ci un fapt autentic, certificat de documente, persoane cu stare civilă precisă, date de început şi sfârşit… (De parcă legendele n-ar fi plecat şi ele de la fapte reale!) Autorul este prezent aici pentru a participa la sfinţirea ”unui nou locaş de închinăciune” ridicat în satul Dumbrăviţa la iniţiativa şi cu efortul neprecupeţit al acelui Om, de-a lungul a douăzeci de ani de vis, muncă, frământări, nădejde şi deznădejde. Portretul preotului Pavel Pavel se conturează pagină cu pagină sub pana unui scriitor deplin stăpân al genului. Ni se relevă mai întâi printr-o prezentare directă făcută de autorul însuşi: „Preotul Pavel Pavel, al doilea copil din cei trei ai lui Gheorghe şi Maria Pavel, s-a născut în casa bătrânească din Mădârjac…”. Intrăm apoi în ambianţa de familie în care trăieşte preotul înconjurat de rudele sale. Ochiul de fin observator al scriitorului surprinde imagini revelatorii pentru completarea portretului: ”Observasem viţa de vie în lungul casei, din grădină până la poartă, legată bine de sârmele întinse pe spaliere puternice bine înfipte în pământ…”. Exclamaţia ”bun gospodar este preotul!” introdusă în stilul indirect liber, poartă cu gândul spre binecunoscutul Popa Tanda a lui Slavici. Este momentul să intre în scenă dialogul (pe care prozatorul Marian Malciu îl stăpâneşte cu virtuozitatea unui romancier cu experienţă), dialog menit să pună în lumină alte trăsături ale preotului Pavel Pavel: bucuria de a-şi vedea împlinit visul, capacitatea de împărtăşi această bucurie cu cei din jur, spiritul organizatoric, calitatea de bună gazdă, blândeţea şi starea sufletească de sfinţenie relevate din cuvintele sale: ”… te anunţ că mâine este cea mai mare sărbătoare a acestei biserici. Mâine vei vedea biserica în interior, pentru că acum este pregătită pentru sfinţire…”.  
Dialogul preotului cu autorul pune în lumină calităţile acestuia de cunoscător profund al semnificaţiei bisericii ca locaş al Domnului precum şi a tuturor actelor ce se vor săvârşi într-însa, începând cu slujba de sfinţire ce avea să se desfăşoare în ziua următoare. Prietenia caldă şi sinceră care se leagă între cei doi, ambianţa de comunicare de la suflet la suflet contribuie şi ele la realizarea portretului acelui om de excepţie pe care scriitorul venit de pe alte meleaguri îl căuta în acest colţ al Moldovei. Folosind tehnica interviului, Marian Malciu scoate în evidenţă diversele episoade din cei douăzeci de ani consumaţi pentru realizarea acelei biserici asemănătoare unei catedrale impresionante. Îl vedem astfel pe preotul Pavel Pavel în acţiune: convingându-şi enoriaşii, făcând schiţe şi planuri, obţinând aprobări, aducând materiale de construcţie, supraveghind lucrările pe şantier. O muncă titanică la care preoteasa Maria Pavel era sprijinul din umbră, locţiitorului părintelui în diriguirea treburilor casnice şi în creşterea şi educarea copiilor. Este, de fapt, aici un mod de viaţă patriarhal românesc, aşezat de veacuri şi confirmat de tradiţie până în zilele noastre. Portretele preotului Pavel Pavel şi al prezbiterei Mariana Pavel se desprind din amintirile acestora depănate cu nostalgie dar şi cu mulţumirea depăşirii greutăţilor şi atingerii ţelului propus. Intervenţiile enoriaşilor, ale superiorilor, ale vecinilor, ale colaboratorilor, întregesc portretul părintelui. Uneori, o trăsătură sufletească este susţinută printr-o descriere de natură menită să arunce reflexe edificatoare asupra chipului: „Era cald şi senin, iar soarele îşi trimitea cu generozitate razele, ca într-o joacă, printre coroanele verzi şi bogate ale copacilor. Se părea că nu mai are sfârşit pădurea…”  
 
Dar paginile cu cea mai mare încărcătură emoţională sunt cele închinate ritualului de sfinţire a bisericii din Dumbrăviţa. Voi prefera citatul din carte în locul propriilor cuvine: „După ce a coborât din maşina Mitropoliei (Înaltpresfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei n.a.), în drum spre poartă, a fost flancat şi însoţit de patru călăreţi tineri îmbrăcaţi în costume populare, care mai de care mai fălos şi frumos pe calul său curat, focos şi bine hrănit. Mai aproape de poartă, a fost întâmpinat de epitropul bisericii, care purta un colac frumos plămădit şi rumenit, alături de sare, închipuind curăţia sufletelor şi hărnicia celor care au trudit şi trudesc aici: cler şi popor, după care au urmat întru întâmpinare acei copii frumoşi îmbrăcaţi în la fel de frumoase costume populare, care i-au oferit bogate buchete de flori, şi de o suită numeroasă de preoţi şi diaconi. Potrivit tipicului religios, a intrat pe acea poartă, preoţi şi copii fiindu-i în faţă, de-a stânga şi de-a dreapta culoarului format, calea prin mulţime fiindu-i deschisă, conform rânduielii bisericeşti, de Preacucernicul Părinte Protopop Pavel Postolachi, purtând Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, urmat de părintele Pavel Pavel. Păreau ca fiind rupţi dintr-o poveste şi aduşi în faţa ochilor prin tablouri ce se perindau secvenţial prin faţa ochilor. Veşmintele preoţeşti, de culoarea paiului de grâu copt, străluceau în lumina soarelui ce-şi revărsa cu dărnicie razele, transformându-le culoarea în alb-auriu.” Dacă pasajul în care sunt prezentate, într-un amestec de descriere-povestire, această slujbă de sfinţire, acel puhoi de lume adunat în faţa bisericii, într-o stare de aşteptare plină de evlavie, ascultând ritualul săvârşit într-o comuniune deplină cu toţi si cu toate, precum şi descrierea acestei minunate biserici şi starea sufletească de speranţă şi încredere ce pluteşte parcă peste tot, mi-au readus în memorie paginile lui Henryk Sienkiewicz din romanul „Potopul”, pagini referitoare la Iasna Gora (fortăreaţa sanctuar generatoare de miracol a Poloniei în timpul invaziei suedeze), acesta s-a întâmplat involuntar, fără intenţia de aduce laude ditirambice autorului cărţii de faţă. Se ştie că, în mintea cititorului, nu o dată, o carte atrage o altă carte şi doar ceea ce emoţionează cu adevărat rămâne în memorie peste ani şi ani şi reapare la suprafaţă când reîntâlneşti o emoţie asemănătoare. La fel s-a întâmplat şi cu prezentarea slujbei propriu-zise, care mi-a evocat alte pagini similare din „Învierea” marelui şi evlaviosului Tolstoi. M-a impresionat profund aceeaşi mişcare fizică dar şi emoţională dinspre exterior spre interior, aceeaşi artă de a surprinde mulţimea la unisonul stării de sărbătoare, a stării de graţie, aceeaşi atenţie acordată detaliilor de vestimentaţie, şi, mai ales, aceeaşi stare de beatitudine înălţătoare, de curăţie sufletească şi bunătate de care este capabilă fiinţa omenească la întâlnirea ei cu divinitatea. Îmi permit, în final, să aduc în pagină un nou citat edificator pe care l-a remarcat şi prefaţatoarea volumului, doamna profesoară Gheorghiţa Durlan: „Când s-a auzit în difuzoare vocea caldă şi limpede a Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, ca un freamăt de codru verde s-a făcut auzit fiorul ce a cuprins mulţimea, după care s-a statornicit o linişte deplină, nefirească pentru un aşa mare număr de oameni…”  
 
Autor,  
Profesor, Anica Tănasă  
 
14 aprilie 2016  
 
(Va continua)  
 
Referinţă Bibliografică:
RUGINOASA - ISTORIE, CREDINȚĂ ȘI CULTURĂ – OPINII III - prof. ANICA TĂNASĂ / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!