Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

ALTE ŞTIRI...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Mergeam agale printre tarabe. Nu era mare aglomeraţie, nici agitaţie provocată de starea vremii ori de trăsnaia vreunui om dus cu pluta şi mă bucuram să pot examina produsele în voie. Fireşte, căutam produse româneşti. Ceva cartofi, mere, pere, ceapă, usturoi, ardei capia, varză verde, ţelină, mărar, pătrunjel şi multe altele, inclusiv lapte dulce de la mama lui - văcuţa sau oaia de la ţară, că nu mai putem vorbi acum despre saivanele şi grajdurile de la C.A.P. S-au topit acelea de mult timp, după cum s-a topit şi Combinatul de la Săcălaz şi furnalele şi metalurgia şi flota maritimă a ţării şi uzinele de maşini şi tractoare şi alte alea, cu sutele, cunoscute peste mări şi ţări, pe toate continentele, pe timpul blestematului comunism din România…  
Căutam, că mai dă fuga la oraş câte un gospodar din comunele ori satele învecinate, din când în când, cu produse din grădina lui, adică din locul pe care-l cultivă cu cele trebuincioase familiei sale, să scoată şi el nişte amărâţi de bani pentru pâine şi alte nevoi. Pe lângă piaţă vin ei, dar de unde bani pentru autorizaţie de producător de câteva fire din fiecare şi, mai ales, pentru plata chiriei la tarabă? Atâta doar că nu am avut noroc. Cei de afară fuseseră puşi pe fugă de către controlori cu chitanţiere de la primărie, dar, cu respect, vă rog să mă scuzaţi că plec cu vorba pe arătură şi uit de unde am început povestirea! Rămăseseră doar cei angajaţi să vândă marfa angrosiştilor, care aveau acte în regulă, deşi numai producători nu erau, dar se descurcau ei destul de bine… Oricum, am constatat mai târziu că cei rămaşi la tejghele aveau domiciliu stabil aici, în oraş.  
Când dau să ies din piaţa asta liniştită, acoperită, luminoasă, cu program strict de funcţionare, cu îngrijită „toaletă” sau, hai să-i zicem „w.c. public” ori „latrină publică” sau „water closet” , că, vorba aceea, suntem cunoscători de multe limbi şi … să revenim la subiect, că nu avem nevoie să sărim gardul, când să ies din piaţă, aud dinspre cealaltă intrare puţină larmă, ce mi s-a părut că ar creşte în intensitate, aşa că am făcut cale întoarsă şi am mers să-mi casc şi eu gura, curios din fire fiind.  
Pe măsură ce mă apropiam, interceptam, tot mai clar, tonuri înalte, ceva în gen de explicaţii oferite cu voce normală, nealterată de supărare, enervare ori îngâmfare, dar şi secvenţe de râs general şi parţial isteric, adică un ceva ce m-a provocat chiar să intru printre oameni. Taman în acel moment vocifera o femeie ce părea puţin enervată, după cum agita prazul din mâna dreaptă:  
- Nu sunt, dom’le, de acord şi nu semnez nici de’a dracu’, să ştii mata! Ce treabă am eu cu ăia?  
- Chiar aşa! se auzi imediat un bărbat de o şchioapă, mucalit, nevoie mare. Ei o fac cum ştiu ei, noi o facem cum ne place, preciză el dublând cu un gest atât de cunoscut, care imita, de fapt, o anumită poziţie şi mişcare raportată la subiecţi… normali, după cum aveam să constat imediat, după ce grupul râse cu poftă vreo trei minute.  
- De acord, fiecare cum… şi-a ales, răspunse un domn îmbrăcat mai orăşeneşte decât majoritatea celor prezenţi în grupul ce ajunsese să numere vreo 10-12 oameni, dintre care cinci erau femei. De acord, fraţilor, dar aici este vorba de cu totul altceva…  
- Ce altceva, dom’le? îl întrerupse aceeaşi femeie dovedită tare-n clonţ. Nu ai zis că şi ei se căsătoresc?  
- Da, aşa am zis. Este vorba de căsătorie, dar…, spune-mi dumneata, doamnă, de când te ştii pe pământ, ai auzit la bunici, la părinţi, la oamenii satului, că înţeleg, eşti de la ţară, ai auzit în biserică sau la ofiţerul stării civile spunându-se „se căsătoreşte robul sau numitul EL cu roaba sau numita EL”? Ai auzit dumneata despre căsătoria dintre o EA şi o… EA?  
- Doamne fereşte, dom'le! ... Ptiu! Bate-te peste gură, dom’le! Cum s-aud aşa ceva? întrebă ea, oarecum nelămurită, printre hohotele de râs ale grupului.  
- Păi, tocmai asta este problema, că aşa vor unii să facă şi chiar să ceară, mai ştii? să se căsătorească la biserică, cu preot, slujbă şi toate cele…  
- În biserică, domnule? întrebă un bărbat înalt, uscăţiv, sobru, cu privire vioaie, deschisă, deşi arăta cam la 60 de ani bătuţi pe muchie. Păi, nu-i ia mama lu’ proces verbal, că eu, dacă-i văd, îi arunc în stradă cu toate hainele lor frumoase de nuntă. Păi, ce? Să ne spurce nouă, biserica? Au dat ei bani s-o facem, f…e, mama lor de blestemaţi, azi şi mâine!  
- Ei, bine, vă rog! Nu aşa trebuie să înţelegem… Noi, precum v-am explicat, strângem semnături, cum că vă daţi acordul… să susţineţi o iniţiativă legislativă a cetăţenilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I…. cu numărul 883/25.XI.2015 pentru… în conformitate cu…  
- Hm! am exclamat eu destul de tare, ca să fiu bine auzit, observând că bietul om se încurcă într-o polologhie pe care, cu tot respectul, acei oameni nu o înţelegeau şi se iritau pe măsură ce omul vorbea. Daţi-mi voie, vă rog! Doamnelor şi domnilor, am început eu "prelegerea", după ce am văzut că-mi fac loc şi mă ascultă. Domnul intenţionează să vă spună că Biserica Ortodoxă Română doreşte o mică modificare într-un articol din Constituţia României. Nu noi o facem prin aceste semnături, nu vă fie teamă! Parlamentul o va face, propunerea venind, presupun, de la nişte mii de cetăţeni… până la urmă. Măi, fraţilor, acolo, în Constituţie, se spune aşa: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Sper că aţi reţinut: între soţi. Mă înţelegeţi?  
Murmurul general era o aprobare evidentă. Toţi acei oameni se strânseră aproape de mine şi mă priveau cu atenţie şi curiozitate. Am continuat liniştit.  
- Ei bine, anumiţi oameni, fără să intrăm în amănunte, de genul celor ce doresc căsătoria bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie…  
- Cum adică, dom’ şef? Aşa vor unii? Mă întrerupse aceeaşi femeie mai gureşă ca toate celelalte, roşie la faţă şi pusă pe rele. Păi, ăia nu ştiu cum se fac copiii, dom…  
- Băi, lasă omul să ne spună! Ce tot te bagi tu în faţă, Miţa lu’ Baston? o asaltă o altă femeie, care stătea mai retrasă de grosul grupului.  
- Uite, mă bag, că vreau s-auz, e bine?  
- Staţi, oameni buni! Vă rog! Doar câteva cuvinte vă mai spun, am intervenit eu. Că zise doamna despre copii… Ştiţi, cumva, că un copil se poate naşte în familia începută prin căsătoria a doi bărbaţi? Se naşte din două femei căsătorite?  
Un NU general se auzi, cu câteva înjurături scăpate printre dinţi, că mai adunară, toate la un loc, pe alături, alţi oameni încă pe câţi erau deja în jurul meu.  
- Bun este răspunsul dumneavoastră! Vă aduceţi aminte că Dumnezeu, după ce i-a făcut pe Adam şi Eva, i-a alungat din Rai pentru că au mâncat din pomul interzis?  
- DA! a răspuns în cor toată gloata adunată.  
- Vă amintiţi că le-a zis Domnul: „Mergeţi şi vă înmulţiţi!”  
- DA! a repetat mulţimea cu hotărâre.  
- Foarte corect! am zis eu, mai sigur pe mine. Dar, să nu uităm, era vorba de un bărbat şi o femeie, nu doi, bărbaţi şi nu două femei… Ei bine, în articolul cu pricina se spune sec: „Căsătoria între soţi”. Din acest motiv, homosexuali şi lesbiene, că aţi auzit cum li se spune acelora care…. Da, aşa este! am întărit eu, la auzul acordului general. Aceştia înţeleg că, dacă se numesc ei, de la a lor putere, SOŢI, pot încheia căsătoria…  
- Păi, de aia ne răpesc, bre copiii! De aia ne cumpără, pe motiv de înfiere, bre, copiii, izbucni bărbatul uscăţiv. La ei nu se mai fac copii cu perechile prăpădeniilor ăstora, că am auzit eu că…  
- Prin Norvegia, c-am auzit la radio, dar şi în alte state europene, prin America, fraţilor, se auzi o voce bărbătească din mulţime.  
- Şi ce este cu asta? Toată lumea are libertatea să-şi aleagă cum vrea să trăiască, îl întrerupse doamna ce-o pusese la punct pe Miţa lu’ Baston. Eu am fost dincolo şi se poartă…  
- Aha! Ţi-a convenit să intri cu curu-n Europa, cucoană! o întrerupse tare furios bărbatul uscăţiv. De aia ţi se rupe ţie-n paişpe, nu? Bărbatul tău ştie că…  
- Alo, domnule, te rog! L-am oprit eu, ridicând tonul… Hai să ne respectăm între noi, că în faţa lui Dumnezeu suntem egali cu toţii! Fraţilor, fiecare are cap şi gândeşte. Eu zic doar atâta: noi, românii, încreştinaţi de Sfântul Apostol Andrei, în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh, ştim că numai familia poate da copii, poate asigura continuitatea vieţii pe pământ, poate continua, cu alte cuvinte, actul Creaţiei divine, nu prin Cuvânt, precum a procedat Domnul, ci prin împerecherea dintre bărbat şi femeie, adică aşa cum au fost binecuvântaţi de Dumnezeu. Aşa este şi la animale şi la păsări, la peşti şi la plante, am continuat eu, încurajat de murmurele aprobatoare şi de privirile înţelegătoare. Că doar nu aţi văzut viţei fără taur sau căţel numai din doi câini ori miel din doi berbeci! … Numai prin familia tradiţională, cea concepută prin bărbat şi femeie, adică după rânduiala lui Dumnezeu, noi ne putem afirma întotdeauna identitatea, demnitatea şi continuitatea neamului nostru românesc. Nu-i destul că în baza aşa zisei egalităţi în drepturi ni s-au urcat în cap atâţia nebuni cu scopuri ascunse publicului, instituţii străine de noi şi aşa numita globalizare, care, toate la un loc, ne-au jefuit atâţia ani şi atât de rău, mult mai rău decât au făcut-o romanii şi turcii în vremurile de demult?  
- Ne-au furat ai noştri, mai rău, oameni buni! se auzi vocea hotărâtă a unui bărbat aflat între două vârste. Ne-au furat cu miliardele şi cu vagoanele, nu cu căruţa şi tot ei ne râd în nas şi nimeni nu le confiscă ce-au furat ori averea nejustificată şi nimeni nu-i bagă în puşcărie...  
- Ai şi dumneata dreptate, am ridicat eu vocea ca să fiu auzit. Fraţilor... să terminăm discuţia... Doriţi să ne intre diavolul în biserici prin aprobarea cununiilor la oameni de acelaşi sex?!  
- Nuuuuu! A rostit acea mulţime într-un glas. Daţi-ne să semnăm! Mama lor de diavoli! Spurcăciunile dracului!  
- Semnaţi, după conştiinţa fiecăruia, dar nu mai înjuraţi, vă rog! Fiecare îşi alege drumul, dar să nu stea împotriva noastră, a majorităţii. Noi nu avem nimic de împărţit cu nimeni. E treaba lor ce fac şi cum fac. Noi ne vedem de ale noastre. Noi suntem creştini ortodocşi, să nu uitaţi! Suntem toleranţi în toate împrejurările şi suntem majoritari în această ţară. Suntem români, cu peste 80 la sută de credincioşi ortodocşi… Nu or fi ei convinşi, nu prea au timp de biserică, dar sunt...  
- Eu…, ca să ştiţi, eu am alte principii şi nu semnez, s-a arătat în faţa mea acea femeie care muncise în Europa, foarte arţăgoasă, aproape ţipând aceste cuvinte.  
- Huuuuoooo! Mergi să te f… Europa! a fost răspunsul mulţimii, care a început s-o împingă şi să-i strige tot felul de cuvinte nu tocmai politicoase.  
Am ajutat-o pe femeie să scape de furia acelor oameni, care păreau hotărâţi să-i de o anumită lecţie. Am împins destul de greu vreo 4-5 persoane, am ţipat destul de tare, dar am reuşit să-i liniştesc. Am dat mâna cu omul ce scotea pe tarabe tabelele pentru semnături şi am plecat din piaţă cu un zâmbet destul de trist şi cu un gust amar în gură…  
Iartă-ne şi ajută-ne, Doamne!  
 
Referinţă Bibliografică:
ALTE ŞTIRI... / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!