Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

Vorbe şi verbe, de pe ici-de colo ori de dincolo, cu respect!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Zilele trecute, mai ieri ori alaltăieri, am fost apostrofat ori… atenţionat - cum doriţi să interpretaţi - că fac o mare confuzie între verbul „a citi” şi verbul „a lectura”. Poate că persoana în cauză a avut dreptate, dar… poate că nu a avut. Deh! Fiecare, cu nivelul său de cunoştinţe acumulate în timpul vieţii, cu experienţa sa în ale citirii. Este o dilemă ori, dacă doriţi, chiar o trilemă, precum am socotit-o eu, motiv pentru care am încercat să elimin „limba de lemn” pe care o folosesc, potrivit expresiei folosite de aceeaşi persoană. Nu ascund că aceasta ar proveni, zice-se, din limba folosită în perioada comunistă, la conferinţele de partid ori la simpozioanele U.S.R., adică…, în trilemă fiind, cum să vă explic, dacă nu ştiu, acea U.S.R. din aceeaşi perioadă sau cea din timpul prezent al acestei prestigioase asociaţii naţionale a scriitorilor.  
Da, este posibil, mai ales că această Uniune încă nu a reuşit reforma propusă prin martie 2015, aşa cum am auzit şi eu, de ici-de acolo, frânturi de gânduri, idei ori, pur şi simplu nemulţumiri aduse la cunoştinţă printr-o „limbă de lemn” despre care credeam că-mi este proprie doar mie. Ce anume nu aţi înţeles?! Era vorba despre „o reformare temeinică şi o resetare a statutului Uniunii Scriitorilor din România". Recunosc, nu am înţeles ce ar trebui resetat! Poate, de ce nu, să fie vorba despre resetarea telefonului din dotarea personală a fiecărui onorabil scriitor (cu pericolul de a pierde garanţia, la resetarea setărilor din fabrică!) ori, poate, resetarea hardului personal, că, nu-i aşa? fiecare om are hardul său (creierul!) la laptopul personal. Da, am auzit şi eu, că tot culeg informaţii de ici-de colo ori de dincolo, se poate reseta imprimanta laser ori browserul Chrome (că tot mă ameninţă el că nu-mi va recunoaşte, curând, acel Windows XP învechit al meu) sau, pur şi simplu, se poate reseta parola folosită la crearea unui cont pe Facebook (şi… numai acolo?), de parcă ar mai fi vreun secret şi cu chestiile astea copilăreşti…  
Dar, pentru că simt cât de mult vă plictisesc, să mă întorc la oile mele, acelea două vopsite într-o anumită culoare atunci cât sunt „citite” pe tăpşanul verde (a se înţelege numărate) şi în altă culoare atunci când sunt „lecturate” (adică inventariate) pe dealuri uscate, dar luminate de lămpile tip neon (foarte economice, periculos de scumpe şi cu durată în funcţionare extrem de redusă). Ca atare, sunt nevoit să precizez că „a citi” este un verb, care înseamnă a parcurge un text cu ochii, pe litere, cuvinte, propoziţii, fraze şi cu respectarea semnelor de punctuaţie, în scopul luării la cunoştinţă de cele scrise (nu contează de către cine!). Parcurgerea textului, nu a unei porţiuni de drum (Doamne fereşte, să nu fie vreo porţiune din numeroasele autostrăzi neterminate ori puse în folosinţă fără a se face recepţia lucrărilor, dar bogate în gropi şi surpări de teren!), poate fi făcută cu voce tare (ceea ce presupune că nu-l poţi înţelege dacă-l citeşti în şoaptă ori în gând), dacă doreşti să comunici cuiva conţinutul textului citit.  
Ei bine, tot aşa, lacom în a înţelege şi a învăţa cât mai multe noţiuni şi alte chestii aducătoare de necazuri, tot aşa – de ici-de acolo ori de dincolo (adică din Europa şi mai mult decât atâta, că nu aiurea tot implementăm de toate peste tot fără să înţelegem unde, de ce şi cum), am aflat că verbul „a citi” înseamnă ori este sinonim sau se traduce în „limba de lemn” la fel ca verbul „a lectura”. Cu alte cuvinte, „a lectura” înseamnă a „citi, citire”! Adică… se poate citi o carte sau mai multe, o revistă-două (că sunt mai alambicate şi au fotografii, deh!), a citi chiar şi informaţiile înregistrate în computere sau, mai simplu, a citi mesajele de pe telefonul mobil, că nu se ştie ce mare noroc afli că a dat peste tine, cum că s-a mutat soacra la bloc şi ai scăpat de ea din ţară sau, uf, limbă de lemn! de la ţară, de unde stăteai cu ea împărţind curtea moştenită de la bunici… Hm! Bunicii soţiei, fireşte!  
 
Şi, doar pentru că vorbeam de regimul comunist, nu din altă cauză, vă amintesc cum că, în acele vremuri, „în scopul stimulării interesului şi gustului pentru lectură al oamenilor muncii, activiştii culturali au început să organizeze numeroase recenzii asupra unor cărţi”, adică, traduc eu pentru cei ce vorbesc elevat, modern (hi!), nu prin folosirea „limbii de lemn”, se putea şi chiar se impunea a se citi, a se lectura, suplimentar, alte cărţi în afara celor devenite obligatorii prin programa de învăţământ. Unde? Acasă, pe tăpşan cu oile, la cabana din munţi - pe timpul vacanţelor de vară, în sala de lectură - dacă exista pe undeva, la gura sobei şi aşa mai departe.  
Ei bine, dacă sunteţi nedumeriţi din cele oferite lecturii (doar până aici!) ori citirii, aflaţi că nu-i nimic nou deocamdată. Nici chiar dacă se adevereşte că înspre susţinerea „reformării şi resetării” Statului U.S.R., se susţinea vehement că "Avem de-a face cu un fel de a construi care nu mai are legătură cu lumea actuală. Uniunea Scriitorilor din România nu funcţionează într-o lume capitalistă, într-o lume în mişcare cum este aceasta. Ea şi-a păstrat, ce-i drept, un anumit capital simbolic, dar este pe cale să şi-l piardă şi pe acesta". N-ar fi mare pierdere, deoarece lumea se află în permanentă mişcare, oricum, de rotaţie şi de revoluţie, odată cu pământul, fie ea capitalistă, colonialistă, primitivă, feudală, comunistă ori democrată. Punct! Ei, nici chiar aşa, că un punct final m-ar lipsi de o explicaţie absolut necesară! Gândesc eu, deci exist (!), că reformarea amintită ar trebui pornită de la modificarea majoră ori înlocuirea totală a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. Că doar el este vinovat de existenţa acelei similitudini în înţelegerea şi folosirea celor două verbe: a citi şi a lectura…  
Oricum, dumiriţi-vă şi ajutaţi-mă să pricep şi eu cum se pune problema cu cele două verbe! Nu din alt motiv solicit eu să vă supuneţi efortului de a citi ori de a lectura materiale informative în domeniul de referinţă al acestor verbe năstruşnice, dar… gândesc eu (iar exist, trăiesc, deci!), este posibil ca, data viitoare (sic!) să vă prezint spre citire ori lectură alte materiale ceva mai sobre, de interes general, în care „limba de lemn” să fie înţeleasă cu uşurinţă, adică fără prea mare efort intelectual…  
 
Vă mulţumesc cu recunoştinţă şi consideraţiune!  
 
Pentru conformitate,  
Marian Malciu  
 
Referinţă Bibliografică:
Vorbe şi verbe, de pe ici-de colo ori de dincolo, cu respect! / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!