Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

ÎN TON CU NEA MĂRIN DE LA BĂILEŞTI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Volumul de faţă îşi merită cu prisosinţă titlul: CRÂMPEIE DE VIAŢĂ CU TÂLC. Autoarea – doamna ELENA TĂNASE – a adunat şi a prelucrat în paginile sale nu mai puţin de 27 de poveşti, adevărate crâmpeie de viaţă reală, culese din propriile-i amintiri ori ascultate de la diverse persoane care au fost implicate direct în acţiune ori au avut doar calitatea de martori. Se pare că a fost puternic inspirată din unele scrieri ale poetei Magda Isanoş, care, în graiul poeziei, sublinia că tot zbuciumul din viaţa noastră nu este o călătorie a iubirii, atâta vreme cât nu privim spre cer şi că existenţa noastră este redusă, ca perspectivă, doar le sentimentul că suntem muritori. De altfel, la prima povestire - Profund omagiu poetei Magda Isanoş – doamna Elena Tănase foloseşte drept motto două strofe din „Cântare munţilor” (Magda Isanoş, Bucureşti, 1985), chiar dacă proza sa scurtă va reuşi să cuprindă doar ideea, în general, „de bine, generozitate şi frumuseţe”, precum era exprimată de Magda Isanoş într-o scrisoare adresată lui Eusebiu Camilar: „Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţe, nicio operă literară nu poate trăi fără ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură şi mai iraţionale, cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral şi să se opună curentului”.  
Comuna Vădăstriţa din judeţul Olt este localitatea în care s-au petrecut majoritatea întâmplărilor pline de haz. Nici nu puteau să pară a fi altfel, atâta timp cât, în acea vreme, autoarea trăia, poate, cea mai frumoasă şi mai bogată parte a vieţii sale: copilăria. În acei ani, cu ochii-i larg deschişi şi cu atenţia încordată pe tot ce vedea şi auzea, dornică să înţeleagă şi să pătrundă totul cu mintea-i de copil, încerca să cunoască oamenii aşa cum erau şi se manifestau ei în realitate. Erau parcă altfel, mai zâmbitori şi veseli, cu bucuria întipărită pe chipurile lor asprite de muncă şi griji, atunci când se manifestau liber, neîncorsetaţi de legi şi percepte morale, religioase ori de altă natură. Anumite întâmplări şi momente de viaţă au pus-o în dificultate, în sensul că expresiile ori anumite cuvinte aveau sensuri diferite, izvorâte din experienţa de viaţă a oamenilor, pe care micuţa nu le cunoscuse şi încă nu ştia cât de bogată este limba română în cuvinte cu mai multe înţelesuri.  
Asemenea experienţe de viaţă i-au prins bine, chiar dacă a fost pusă, uneori, în situaţii delicate, poate chiar ţintă a ironiilor fiind, pentru că acum, iată, amintindu-şi de toate acestea, scrie şi publică proză scurtă pe placul cititorului. Acesta este prins în şuvoiul povestirilor pline de haz, este trimis înspre răscolirea propriilor amintiri, savurează tot ce este scris şi încearcă să surprindă tâlcul povestirii, pildele ori sfaturile oferite de autoare ca din întâmplare. În plus, se bucură că descoperă atât de multe similitudini cu crâmpeie de viaţă trăite ori povestite, cândva, de ai săi bunici sau părinţi.  
Autoarea acestui volum de proză scurtă ştie să-şi ţină cititorul aproape. Mai întâi, prin relatarea curgătoare a acţiunii la care este raportată povestirea, dar şi prin folosirea unui vocabular bogat în expresii populare, specifice zonei în care s-a născut şi a crescut, îndeobşte cunoscut de toţi lectorii localităţilor învecinate.  
De aici, îmi pleacă gândul la regretatul „Nea Mărin” de la Băileşti, care rămâne veşnic în amintirea românilor de pretutindeni prin şarmul său neasemuit din vremea în care ne povestea despre oamenii localităţii în care s-a născut el, marele actor, Amza Pellea. În acest sens, apreciez că doamna Elena Tănase, în intenţia sa stilistică, foloseşte expresii populare cu lejeritate, dar şi cu mare atenţie în a le adapta la situaţia de fapt, în a oferi o autentică tentă umoristică, ironică, fără a depăşi limita ce ar putea permite trecerea către vulgaritate. În felul acesta, stârneşte hazul cititorului cu „mingea spartă” a miresei, cu aluzia la felul în care „cântă cucul”, cu „ţapa intrată în deşte” sau cu „burta umflată” din pricina cocenilor mulţi, care au necesitat mai multe zile pentru a fi tăiaţi. Cam aşa stau lucrurile şi în povestirea „Miezul verii”, în care, cu o singură frază, iată, dezvăluie secretul problemei: „Nu stau nea Petrică, zău, mă doare, zău, zău mi-e frică, dacă află nea Ionică?” Nici nu este singura situaţie de acest fel. Bunăoară, în „Voia”, este o altă frază ce nu putea fi înţeleasă de copila care a auzit-o, dar pe care a interpretat-o corect abia când era adolescentă: „Fă, Leană, da barem eşti, fă, cu voia?  
Şi, tot aşa, abundă expresiile populare şi în celelalte povestiri, riscul de a nu fi înţelese de toată lumea ori de a produce confuzii fiind anulat printr-o transparenţă limpede asigurată de autoare prin mânuirea sigură a condeiului. Domnia sa cunoaşte bine originea metaforică a multor expresii populare sau familiare, astfel că le asigură o anumită stabilitate în text. În acest fel, dar şi în baza cunoaşterii şi folosirii corecte a limbii române, reuşeşte să treacă în revistă şi alte întâmplări, dar cu alt gen de umor, care să-i permită a înfăţişa sentimente diverse, atitudini şi mentalităţi. În alte povestiri strecoară la final pilde ori sfaturi, care se încadrează organic în textul propriu-zis, în reuşita ori în ratarea acţiunii prezentate. Evidenţiez, sub acest aspect, povestirea „Bravo! Foarte bine!”, finalizată cu o pildă ce merită a fi însuşită şi aplicată de oricare dintre noi, cititorii: „Dacă nu poţi împărtăşi durerea cuiva, măcar abţine-te şi nu-i arăta că te bucuri.” Pe de altă parte, nu evită întâmplările ori momentele specifice nunţii sau înmormântării, bâlciului ori tămâierii, bisericii, şcolii, filmului, iubirii de copii, familiei ori desfăşurării unor sărbători sau a unor obiceiuri moştenite din generaţie în generaţie. Plăcute şi impresionante sunt povestirile cu mai mare întindere decât cele amintite anterior, care poartă următoarele titluri: „Povestea unei familii”, „De curând în biserică”, „Păcate, păcate, păcate” sau „Întoarcerea de pe front a soldatului Bălan Gheorghe”.  
Prozatoarea Elena Tănase nu se teme de critica celor ce se regăsesc - ca personaje negative - în acest gen de povestiri. Îşi asumă întreaga răspundere, fiind victima anumitor gesturi, atitudini ori cuvinte jignitoare, fie că se petrec în chiar locaşul bisericii ori la Sfântul Mormânt al Mântuitorului lumii. Este, potrivit opiniei mele, nu neapărat un gest de curaj, ci o atitudine corectă în raport cu aspectele de încălcare a legii, în general, a normelor specifice organizării şi funcţionării unor instituţii publice. Este firesc să semnalezi cititorului, în calitate de scriitor, poet ori dramaturg, conduita total necorespunzătoare ori greşelile sau abuzurile celor ce conduc societatea de pe o anumită poziţie politică ori socială.  
De altfel, doamna Elena Tănase nu se află la prima sa scriere. Din câte îmi amintesc, a publicat în anii anteriori romanul „Tragedia unei vieţi”, în patru volume, apoi „Lupta cu moartea” şi „Să nu ne punem în calea destinului”. În afară de proză, a publicat „Poezii de dragoste” în două volume şi o carte de bancuri cu titlul „600 de bancuri de tot râsul”. Fireşte, toate aceste cărţi ne conduc la convingerea că ne aflăm în faţa unei persoane mature, cunoscătoare a mersului timpului şi a amprentei acestuia nu numai pe viaţa oamenilor în mijlocul cărora trăim, ci şi pe a societăţii al cărei produs suntem, cel puţin în parte. În plus, demn de semnalat este faptul că autoarea scrie din suflet şi pentru suflet, pe înţelesul tuturor categoriilor de vârstă, indiferent de pregătirea generală ori profesională.  
Iată, sunt suficiente argumente ce mă îndreptăţesc să recomand cititorilor să citească şi aceste CRÂMPEIE DE VIAŢĂ CU TÂLC, asigurându-i că nu vor regreta!  
Drum bun şi soare luminos pe ogorul literaturii române, doamna Elena Tănase!  
 
Autor:  
Marian Malciu  
- vicepreşedinte Filiala Olt a L.S.R. -  
 
Referinţă Bibliografică:
ÎN TON CU NEA MĂRIN DE LA BĂILEŞTI / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1746, Anul V, 12 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!