Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

D’ALE POLIŢIEI (4)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Agentul principal-şef Furtună Samson era aşa de adânc preocupat de un gând ce nu-i dădea pace, încât nici nu observă că întregul echipaj se adunase lângă maşină. Fiecare om în parte salutase la sosire, dar nu răspunsese niciunuia dintre ei. Cam aşa procedase şi în sală, înainte de instructaj. Parcă era „plecat cu sorcova”, după cum se exprimase plutonierul Vijelie, după ce a tras uşa după el. Studentul Bolnavu Ion îl auzise, dar nu şi-a permis să scape nici un zâmbet. De altfel, nici jandarmul nu clipise şi nu zâmbise, de parcă ar fi vorbit în gând, precum se obişnuise de ceva timp. În schimb, agentul Brumă, ca de obicei, a exclamat încet, ca pentru sine: „Cu sorcova n-a plecat, dar a fost sorcovit şi nu i-a căzut bine, că abia ne apropiem de Crăciun, iar cu sorcova se vine de Anul Nou. O mai fi dat şi ceva bănuţi acolo!” Nimeni nu a comentat imediat. După vreo două minute, plutonierul Vijelie se apropie de agentul Brumă, îl privi cu seriozitate, chiar încruntat uşor, se uită grijuliu în jur şi îi vorbi aproape de urechea dreaptă :  
- Băi, băiatule! Nu uita că un om supărat poate reacţiona neaşteptat de surprinzător. Adică…, poate fi violent, am dorit să-ţi spun. Ai grijă! Şeful pare că este tare supărat şi, fără să mi-o iei în nume de rău, nu prea te vede bine…  
- Da, domnule plutonier! Aveţi dreptate. Mulţumesc!  
S-au mai scurs câteva minute, timp în care fiecare era plecat cu gândul, poate doar aparent, foarte departe, la alte probleme decât cele de serviciu.  
Neaşteptat, de parcă nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat, agentul principal-şef Furtună Samson le aruncă o privire ironică, oarecum batjocoritoare, persiflându-i:  
- Nu v-aţi plictisit cu atâta meditaţie, băi, fraţilor? Ori aţi uitat că trebuia să fim deja pe traseu? Hai! Îmbarcarea! dădu el ordin privindu-i cum se grăbesc să-şi ocupe locurile în maşină.  
După abia cinci-şase sute de metri, beneficiind de spaţiul larg destinat unei staţii pentru autobuze, a tras maşina pe dreapta, a oprit motorul, a acţionat frâna de mână şi i-a privit atent pe cei trei prin oglinda retrovizoare. Aceştia i-au răspuns curajos privirii, în tăcere deplină. Liniştea a cuprins interiorul maşinii, de parcă prevestea un ceva rău…  
- Băi, fraţilor! Ascultaţi aici, la mine! Băi! Vine Crăciunul, băi! Noi nu facem nimic pentru noi şi prietenii noştri? Pentru copiii noştri, băi, fraţilor! Suntem colegi de muncă sau nu?!  
Cei trei au ascultat, au ciulit mai atent urechile şi au meditat în tăcere. Au continuat să-l privească în oglindă.  
- Faceţi planuri? Hai să auzim ce propuneţi, băi, fraţilor! încercă domnul Furtună un compromis, deşi vocea sublinia un început de nemulţumire şi chiar de furie neputincioasă. Hai! În ordinea gradelor, vă rog!  
- Dacă veţi fi mai clar…, să înţelegem şi noi cam ce doriţi…, raportăm îndată, domnule agent principal-şef, răspunse plutonierul Vijelie cu voce egală, liniştitoare.  
- Chiar aşa, şefu'! Ce doriţi să…  
- Băi, agent Brumă! Băi, băiatule! Răspunde regulamentar, omule!  
- Am înţeles, să trăiţi! Ce doriţi să facem pentru copiii noştri, pentru prietenii noştri şi pentru noi, domnule… agent principal-şef?  
- Păi, vezi? Aşa se vorbeşte, domnule agent… Uite, mă gândeam eu, la… un pom de Crăciun, băi, băieţi. Să procurăm unul, să-l împodobim, să chemăm copiii şi părinţii… Chestiunea este că avem nevoie de un pom mai mare, că sala de festivităţi este înaltă şi… înţelegeţi voi că, la preţurile astea… nu prea ne cade bine…, nu?  
- Aşa este, domnule…,  
- Vorba, student! Pe tine nu te luăm în calcul. Nu te supăra, dar nu ai salariu, nu ai niciun venit, vreau să zic…, nici obligaţii…  
- Mergem la pădure, domnule? interveni imediat plutonierul de jandarmi.  
- Ba, pe dracu’! Noi suntem infractori, domnule plutonier?! sări imediat, vădit deranjat, şeful echipajului. Băi, fraţilor! Să procurăm de undeva, fără bani, dacă se poate, mai procurăm şi ceva din alea… de agăţat pe crengi, nişte becuri, băi! Apoi… şi alte chestii… de agăţat printre crengi pe acolo, să facem bradu’ frumos…  
- Adică, să mă scuzaţi, vă rog, să procurăm din banii noştri…, că altfel nu se poate…, îndrăzni plutonierul Vijelie, cu glas pierdut undeva pe canapeaua maşinii… Noi vom fi în misiune şi alţii se vor bucura de darul nostru…  
- Ptiu, drace! Nu aşa am gândit eu, îl întrerupse Furtună, total nemulţumit, fremătând de mânie şi de neputinţă. Poate vă vine vreo idee, că de aia am pus problema în discuţie…  
Linişte deplină. S-a dat ordinul de patrulare pe itinerariul prevăzut în planul de muncă al patrulei pentru ziua în curs şi maşina s-a pus în mişcare. Din nou, acea linişte apăsătoare, bună de tăiat cu cuţitul. Privirile se opreau în geamuri fără să vadă mai departe, împrăştiate pe sticla deloc prietenoasă, pe care primele semne ale gerului de afară desenau stranii figuri. Doar parbrizul era dezaburit cum se cuvine…  
 
După aproape două ore de patrulare, maşina urca anevoios pe un deal destul de înalt şi râpos, gâfâind, cum s-ar spune, în extrema stângă a municipiului. Au coborât toţi la semnul şefului, după ce acesta a asigurat maşina cu frâna de mână şi cu maneta schimbătorului de viteze în treapta a doua. S-au deplasat în linişte la marginea dealului, lăsând mănăstirea Cetăţuia în spatele lor, uşor lateral, după ce s-au asigurat că nimic deosebit nu deranjează zborul liniştit al fulgilor de nea, care apăruseră dănţuind pe când maşina se afla la jumătatea dealului. Nu era ţipenie de om în jurul mănăstirii ctitorită de voievodul Gheorghe Duca, cândva, prin anii 1670… Turnul impozant şi zidul de piatră împrejmuitor, cu răni adânci pricinuite de trecerea anilor, adânceau liniştea în care cei patru slujitori ai ordinii publice admirau frumoasa panoramă a oraşului…  
- Domnule agent principal-şef, eu am un plan…, dacă-l aprobaţi, sparse agentul Brumă liniştea nopţii şi liniştea interioară a colegilor de serviciu. Dacă mă învoiţi după ce coborâm în oraş…, mâine mă prezint cu bradul la… sediul organului ori… unde ordonaţi dumneavoastră…  
- Iată-te, bre, că se poate! izbucni şeful echipajului cu toată bucuria lumii în voce. Ia spune, băi, băiatule, care-i planul tău!  
- Domnu’ şef, nu-l spun, dar mă voi ţine de cuvânt şi…  
- Adică…, iar cu domnu’ şef? îl întrerupse Furtună, înfuriat.  
- Ce mai contează, şefu’, dacă rezolv?  
Linişte deplină. Vijelie şi studentul Bolnavu îşi ascundeau în întuneric zâmbetele pline de satisfacţie şi veselie. Nu intenţionau să intervină, dar se amuzau copios, ca de fiecare dată când agentul Brumă încălca regulile de adresare faţă de superiorii în grad sau funcţie. Ei nici nu s-ar fi putut supăra, dacă i-ar fi fost şefi. Era prea simpatic în atitudine şi expresii tânărul agent şi, mai cu seamă, nimic nu era, în vorba şi gândirea sa, cu rea intenţie...  
- De acord! Cu zece minute înainte de program, te prezinţi la mine cu bradul, să-l văd, să-l examinez, să-l aprob…  
- Am înţeles, şefu'! Să trăiţi!  
Nu i-a răspuns nimeni. Nici şeful în cauză. S-au privit încruntaţi prin întuneric, s-au îndreptat ca la comandă către spaţiul de parcare, s-au urcat în maşina de serviciu şi, până să coboare agentul şi să-i salute, nimeni nu a vorbit… Doar vântul şuiera uşor şi urmărea în joacă vârtejurile fulgilor de zăpadă ridicate în chip de stoluri de fluturi la lumina felinarelor…  
 
A doua zi, exact cu zece minute înainte de program, agentul Brumă de la Poliţia Locală bătea în uşa de stejar înapoia căruia agentul principal-şef îşi privea ceasornicul de pe biroul vechi, mâncat de molii.  
- Să trăiţi! Am executat dispoziţia dumneavoastră, domnu… şşş, domnule agent principal-şef!  
- Unde este, agent? Nu-l văd!  
- Este jos, domnule… Nu-l puteam urca aici, că este…, este cât clădirea…  
- Ce spui, băi? Îţi baţi joc de mine? Cu ce l-ai adus?  
- Mi-a aprobat şeful Poliţiei maşina de săltat autovehiculele parcate necorespunzător…  
- Cum ţi-ai permis, agent, să soliciţi…  
- Uşor, şefu', că v-aude domnul comandant…! E pe scară…  
După ce a ieşit afară, agentul principal-şef Furtună Samson şi-a rezugrăvit întreaga faţadă a chipului său în numai câteva fracţiuni de secundă. De la furie şi neîncredere, a trecut la surpriză de proporţii şi de aici la respect exagerat manifestat printr-o lovitură de călcâi a bocancilor săi cremuiţi proaspăt, ce nu s-a mai auzit de la revoluţia din decembrie şi până astăzi pe la vreun organ de miliţie sau poliţie… În faţa celor doi şefi de Poliţie, cu călcâiele lipite şi fără caschetă sau căciulă, cu vestonul desfăcut la nasturi, a luat poziţia „drepţi” şi a raportat sau… a dorit să raporteze regulamentar:  
- Domnule…, domnule comisar şef, în timpul serviciului meu, nu… nu…  
- Lasă, domnule, raportul! Nu-i nicio problemă, fireşte, l-a asigurat comisarul şef Vulpoi, şef al Poliţiei Municipiului… Te felicit pentru iniţiativă şi modul de lucru al grupei pe care o conduci! Agentul Brumă a raportat totul în legătură cu acţiunea de prindere în flagrant a acelor defrişatori de păduri de conifere… Am să vă citez prin Ordin de Zi pe Unitate… Bravo, domnilor! … Bradul va fi împodobit la sediul Poliţiei Municipiului şi împodobit de noi, prin contribuţia colegilor de muncă… Vă aştept pe toţi!  
- Servim patria! a mai reuşit să strige Furtună Samson printre loviturile de călcâi, privind halucinat undeva, imprecis, pe deasupra tuturor, la bradul uriaş culcat şi prins cu grijă pe platforma unei autoutilitare din dotarea Serviciului Circulaţie.  
După ce doi ofiţeri au dispărut din raza sa de observaţie, Furtună l-a ţintuit pe agentul Brumă secunde în şir, mut, admirativ. Într-un târziu, s-a încheiat la veston şi i-a întins mâna:  
- Bravo, agent! Felicitări! Nu ştiu ce dracului ai făcut şi nici nu mă interesează, dar… vreau să ştii că-mi retrag raportul. Te vreau în echipajul meu, te păstrez, băi, băiatule! Hm! Nu eşti aşa… cum am crezut eu…  
- Vă cred, domnu… şef! Nici dumneavoastră nu sunteţi cum am crezut eu… la început…!  
Din nou, linişte deplină, câteva secunde. Apoi, ropot de aplauze şi râs în hohote. Tot echipajul şi alţi colegi erau de faţă şi se bucurau…  
 
Referinţă Bibliografică:
D’ALE POLIŢIEI (4) / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!