Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Despre DORUL DE-ACASĂ, antologie coordonată de Ion N. Oprea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am reuşit să termin de citit, zilele acestea, volumul antologic intitulat DORUL DE-ACASĂ”, care însumează aproape 450 de pagini. A fost organizat de domnul Ion N. Oprea, sprijinit permanent de doamna profesoară Ana Dumitrescu, tipărit la Editura PIM din Iaşi, în partea a doua a anului 2014. Îmi propusesem cândva, la primirea cărţii expediată de domnul Oprea, să scriu despre acest volum, să scriu un fel de cronică sau o recenzie, dar multitudinea de obligaţii de altă natură şi, mai ales, bogăţia în conţinut a lucrărilor cuprinse între copertele acestei antologii, mi-au schimbat hotărârea. Mă consider prea mic sub o atât de mare pălărie! Nu mă încumet să recenzez creaţiile pline de valoare literară şi sufletească a celor cincizeci de autori prezenţi aici! Nu doresc să reduc strălucirea unor texte, valoarea unor idei şi adânci trăiri sufleteşti, prin scrisul meu neatent! Sunt onorat că mă număr printre aceşti oameni, dar… atât! Drept urmare, am hotărât să vă prezint, integral, prefaţa la carte, semnată de publicistul Ion N. Oprea, care este mult mai cuprinzătoare, directă, edificatoare, decât ar fi fost intervenţia mea. În plus, vă informez că această carte a fost publicată şi se găseşte în librăriile din Iaşi... Am văzut-o, frumoasă, elegantă, lângă o altă surată de-a ei, în marea librărie din centrul municipiului, al cărei nume nu l-am reţinut ori nu mi-l amintesc în acest moment, unde se găsesc multe, multe cărţi bisericeşti..., aproape de biserica Trei Ierarhi...  
 
Aşa cum se menţionează în postfaţa semnată de domnul Constantin Huşanu, „După apariţia în ultimii ani a patru lucrări colective intitulate: Românii aşa cum sunt, Cu prietenii despre prietenie, Singurătate şi Darul Vieţii – Dragostea, neobositul publicist ieşean Ion N. Oprea, lansează o nouă carte: Dorul de-acasă. Ideea demersului său este de a pune în discuţie teme fundamentale ale existenţei umane într-un moment când valorile spirituale ale poporului român riscă a se pierde sub presiunea economică şi mediatică a globalizării.”  
 
Şi, tot domnia sa, consemnează un ceva demn de reţinut, un ceva care se aseamănă foarte mult cu un semnal de alarmă: „Sincer să fiu, nu cred că iniţiatorul acestei teme s-a gândit să facă un fel de politică pro şi contra drumului pe care, se pare,se îndreaptă omenirea, globalizare, deşi, în paralel, ia amploare şi o mişcare de fărâmiţare a statelor, de desprindere a unor întregi regiuni de ţara mamă multinaţională, cu graniţe hotărâte de marile puteri ale lumii victorioase în cele două războaie mondiale ce-au zguduit lumea prin atrocitatea lor şi uciderea zecilor de milioane de oameni. Şi tocmai aici este pericolul ce-l sugerează dezbaterea din carte. O ţară fără dor de moşie, de casa părintească moştenită din moşi-strămoşi şi vândută capitalului străin, în ce măsură va mai fi izvorul liantului sentimental ce ne leagă de locul naşterii? Răspunsuri sumbre se ivesc la orizont!”  
 
Prefaţă  
 
Despre Dor de-acasă se poate scrie în fel şi chip, cum ar spune mama cu vorbele ei, adică divers, după mintea şi inima naratorului, după dorinţă. Cartea de faţă, a şasea din seria de antologie de proză şi poezie, este rodul muncii independente a unor autori din întreaga ţară, care, precum într-o orchestră, fac din fiecare instrument o voce distinctă care creează ansamblul pe care îl lăsăm să-şi păstreze individualitatea.  
Domnul profesor Gheorghe Clapa, în cartea de faţă, realizează o mare şi antrenantă lecţie doctorală, un curs pentru cei ce vor să se iniţieze în geneza cuvântului dor, adesea cu note de a înţelege esenţa patriotismului românesc, care constă şi în faptul că numai la noi se întâlneşte nu numai expresia.  
Profesorul Vasile Filip, poetul, în folcloristica sa, cu „Dorul dorurilor toate”, culege şi şterge simţăminte şi lacrimi, nu numai de doamne, convingând că Acasa ta poate fi oriunde, ca în cazul când devine Călător cu Ţara în suflet. Mândru de ea, dar şi pretenţios, că ar fi putut şi poate fi mai bine. Şi despre Iaşi, oraşul nostru, la fel…  
Profesorul Mihai Bejenaru nu-şi propune o prelegere pe o temă dată, Tema de acasă dată de INO, ci deconspiră paragrafe dintr-o compunere mai veche, împrospătată, care poate proba dacă i-a fost şi-i mai este dor sau nu… Dor de-acasă.  
Dar cu nimic ficţiune, cum îmi place şi mie, ci totul despre fapte de viaţă care nu-l ruşinează, legate de copilărie, casa părintească, cu nostimade care, povestite, unele dramatice, devin drumuri de străbătut… Mai ales că unele se referă la bunici şi părinţi, vecini şi cunoscuţi, într-o portretistică, nu prea întâlnită de mine la scriitori cu pretenţii… Şi, după cum spune însuşi povestitorul, amintirile, ici-colea, îi rămân, totuşi sărace, până la umilinţă, nedemne să fie luate în seamă, încât singur se întreabă, oare merită povestite, la care, asigur cititorii că îndoiala exprimată nu poate fi decât o chemare cu modestie la lectură…  
Chiar dacă, aflăm mai jos, că în casa copilăriei referentului, trăirile pline de duioşie, afecţiune, distracţie şi confort spiritual familial nu prea a existat, ca la majoritatea caselor de la ţară, unde şcoala este muncă în primul rând Dorul de-acasă aparţinând doamnei Teona Scopos este trăirea care în casa bunicilor devine imn de aducere aminte pe care nu oricine poate să-l spună, imnul pe care fiecare ni l-am dori închinat satului copilăriei, cu care niciodată nu ne vom mai reîntâlni oricât l-am cânta…  
Lecţie de istorie sunt versurile lui Radu Pietrescu, acuzatoare, demascatoare, dar scrise pentru vindecarea rănilor celor care, ca şi poetul, ne simţim furaţi până şi în ceea ce ne este istoria patriei de oameni care până şi şcoala au făcut-o tot din furate; „Acasă”, din „Toamnă la Copou” şi „Din casă”, la o altă vârstă în „Chemarea amintirilor”, şi una şi alta scrise de profesorul Vasile Fetescu sunt un alt mod de a ne păstra atitudinea că orice ar fi şi orice s-ar întâmpla rămânem acasă; şi e bine să fie aşa că altfel nu am reuşi să ştim cât de important este „Dorul de casă”, care este „puterea cuvântului”, starea aceea ce înseamnă acasă pentru minte, dar mai cu seamă pentru inimă, în proză şi versuri, cum, ca şi următorii, Cosmina Marcela Oltean, ne alintă, cu mare seriozitate, totuşi, în ceea ce priveşte foaia de scris…  
Pentru Constantin Niţu, „acest „acasă” are, ca profesor universitar geodez, ca general al armiei române, atât sensul local şi sensul naţional, dar şi sensurile european şi global terestru sau sensul de sistem solar în Univers”, dar oriunde ne-am îndrepta, primul „acasă local”, cel al naşterii şi copilăriei, are şi rămâne cu semnificaţii aparte, deoarece „dacă-ţi porţi copilăria cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată”…  
În satul cu bunici, Marinela Belu-Capşa se simţea bine şi pentru că ei ştiau să împace pe mama cu tata, doamna Ana Dumitrescu, şi ea, rezolva problemele de singurătate, profund explicate de dr. Valeriu Tudor care, de profesie ambasador al României, în exodul competenţelor sale ne încredinţează că mâine va fi mai bine, ceea ce ne sugerează şi doamna Adriana Andreiaş-Micu, nonagenară, şi dumneaei prietena noastră.  
Ion Grigoroiu, în „Pădurea de Patimi” face ca fiul satului, rătăcind către casa părintească, unde ajunge rar, să-şi revadă în gânduri şi aievea pe mama, care îl aşteaptă cu pâinea caldă, aburindă, pe cei mai adormiţi, fratele mai mare care i-a luat din proprietate, şi pe cei de la cimitir, unde în „Chemarea de dincolo”, la plecare, promite că o să mai vină, să ciocnească cu tata un pahar de vin…  
Doina Dobreanu, într-o sinteză profesională, realizează mai tot ceea ce este Dorul de acasă, ca stare de spirit, reprezentare identitară, bogăţia de sentimente, imagini de referinţă, dorul de termen şi trăire filosofică şi concept de vorbire…, în timp ce Camelia Grigoroiu, iubitoare şi ea a drumurilor prin pădurea locurilor, îşi petrece eroul viitorului său roman, „Acasă”, pe o vreme care lasă cale liberă gândurilor de tot felul.  
În timp ce în revista „Formula As” (1124 din iulie 2014), Marius Preda, jazzman exploziv, virtuoz al talentului, stabilit de 16 ani în Olanda, declară: „acasă e locul unde deschid uşa şi mă întâmpină soţia şi copiii”; Vasile Maftei, un pensionar din învăţământul românesc, de loc din Zăpodeni-Vaslui, Vasluiul lui Ştefan cel Mare, care a bătut turcii şi la Podul Înalt, ne reaminteşte expresia latinească „Ubi bene – ibi Patria”, care înseamnă „unde mi-e bine – acolo îmi este Ţara”, dar precizează, nu doar sentimental, ci româneşte: „la români expresia nu are substanţă”. Şi spune şi de ce: „fără Ţară, eu al cui aş fi? Şi dacă nimic nu ar fi al meu, aş mai avea amintiri? Sentimental, de cine mi-ar fi dor? Spre cine aş alerga cu sufletul la gură şi cu braţele deschise larg? Pentru cine aş fi în stare să-mi vărs sângele, sau să-mi dau viaţa?” Întrebări cu distanţă lungă, să ajungă la urechile oricui, dar, mai ales, al celor câte puteri vor mai fi fiind în Statul român, dar spre meritul său şi răspunde: dacă cineva, oricare ar fi el, m-ar determina să diminuez integritatea cuvântului acasă, m-aş simţi ca un încartiruit în arestul sentimentelor limitate”.  
Prof. dr. ing. Avram D Tudosie este prezent în „Dor de-acasă” cu multe versuri, o poezie pe care şi domnia sa nu doar o iubeşte, ci o şi scrie, iar prof. Serghei Coloşenco, după cum singur se spovedeşte, îi este dor de casă, dar casa în care s-a născut nu mai este pentru că, alungaţi din Basarabia românească, pe locul ei, în lipsa proprietarilor, altcineva şi-a clădit casă! Stabilit la Bârlad,oraş pe care-l consideră adevărata sa casă, cu alta pe valea Oituzului, numită „Casa rebusiştilor” unde chiar în iunie 2014 a mai organizat o Consfătuire rebusistică, cu tema „Mihai Eminescu”, este prezent şi în curtea noastră tot cu enigme aşezate pe orizontal şi pe vertical, tocmai bune de… aflat.  
De-am spune doar atât: „îmi este dor”, cum îşi intitulează prof. Aurel Gheorghiţă eseul, care, s-ar putea altfel? Ne plimbă şi pe la casa părintească, ar fi suficient pentru oricare dintre noi, nostalgicii anilor pe care nu-i vom mai întâlni. Doar dorul ne poartă la legendarele plaiuri natale şi pentru că acolo e şcoala, sunt prietenii şi lumea pe care am cunoscut-o, susţine prof. Silvestru Pânzariu de la Siret; este locul unde aştepţi să ţi se deschidă o poartă, a profesorului plecat din sat şi revenit acasă, chemat de grija întreţinerii mormintelor înaintaşilor, spune învăţătorul Roman Scumpu din Priponeşti - Galaţi; locul unde te aşteaptă lecturile şi realizările de până acum, cum susţine economistul Ioan Grămadă, proprietarul şi autorul, împreună cu doamna Didina, a Muzeului etnografic de la Câmpulung-Moldovenesc, mereu în completare şi reînnoire…  
Dorul de-acasă, parcă preluându-i vorba din gură lui Vasile Maftei de la Câmpulung, este pentru Marian Malciu, de la Slatina – Olt, „nu doar o sintagmă, o frază oarecare, ci este chiar o emblemă a ceea ce defineşte sufletul românului, pentru că acest cuvânt nu-l întâlnim – cum au mai spus şi alţii – în vocabularul altor popoare”, şi ca să ne convingă de adevărul pe care ni-l spune, ne oferă pagini deosebit de frumoase din ceea ce este debutul său în literatură, volumul de proză „Femeia eterna iubire”, Editura „Alutus”, Slatina, 2008, despre primul său sărut dăruit unei fete, care nu se uită.  
Cu gândul la tine, satul meu bătrân”, este un eseu cu trecerea în revistă a tot ce simţim fiecare la întâlnirea locurilor de odinioară, cu descrieri cărora numai Olguţa Trifan le găseşte cuvintele pe care nu am încercat să le caut, deşi n-am renunţat la a-mi aduce în faţă pe cei care şi-au lăsat casele mutându-se acolo unde toţi ne simţim îndreptăţiţi să ajungem. Dacă se poate, după „ultima întâlnire cu casa părintească şi satul natal”, cum ne convinge să procedăm Corneliu Văleanu.  
În ce priveşte părintele Ion Andrioaie, cu poeziile „Dor de mamă”, „Căsătorie de probă” şi „Picătură de spiritualitate”, rămân pentru toţi cerinţe de respectat ale creştinătăţii. Dorul de casă devine un mister pe cale de dispariţie, ne convinge Geta Modiga, dar sunt şi situaţii când pentru cineva născut şi crescut la Londra, România poate deveni şi rămâne o bucată de rai, precum în cazul lui Graham Robinson, stabilit la Ienuţ, Maramureş.  
Silvia-Lucica Podeanu, cu „lacrimi de sânge” dovedeşte curajul de a spune deschis adevărul pe care mulţi îl păstrăm doar în noi când e vorba de dorul de-acasă, o partitură acuzatoare, uşor nostalgică, oferindu-ne şi alţi membrii ai cenaclului nostru, Mircea Popescu, Jean Margareta, Tudor Şerban, Petre şi Luca Bejinariu, Mioara Niculescu, Camelia Nenciu, Eleonora Toma Teoharie, Dorina Stoica,Alexandra Alina Niculescu, dar şi mai tinerele Alexandra Staicu şi Minca Silvia-Ştefania, mai proaspete printre noi.  
„Ne curge o lacrimă pe obrazul Ţării, curg râuri de lacrimi de dorul celor plecaţi”, ne reamintim zi şi seara spusele doamnei Silvia, ca să ne umezim ochii şi cu încheierea eseului domnului profesor Luca Bejenariu despre? „Nesfârşitul dor de…”, cu „aşteptăm, dincolo de dorul de-acasă marea întâlnire cu cei ce ne-au fost dragi şi cu glia”, - o frescă a ceea ce rămâne copilul lor pentru mama şi tata, locul unde au văzut orizontul unii dintre înaintaşii doamnei Camelia Nenciu.  
Da, fiecare cu partitura sa, dar o adevărată orchestră realizatoare a cărţii noastre, Dorul de-acasă…  
Cartea viitoare a cenaclului nostru? „Viaţă … viaţă” Trofee şi limite”. Acesta îi va fi titlul, iar materialele, până la 10-12 pagini, le aşteptăm până la 15 ianuarie 2015, adică „după sărbătorile de sfârşit de an”, cum vor europenii să vorbim în termeni noi, ca să ignorăm jargonul comunist cu Moş Gerilă, că sărbătorile Crăciunului, după cum vedeţi, nu le mai place sintagma, nici la unii nici la alţii, ne tot modernizăm, dar noi vă aşteptăm până la 15 ianuarie, după cum v-am zis.  
 
Până una alta, Sărbători fericite şi La mulţi ani!  
 
Ion N. Oprea  
 
Referinţă Bibliografică:
Despre DORUL DE-ACASĂ, antologie coordonată de Ion N. Oprea / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!