Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 1326 din 18 august 2014        Toate Articolele Autorului

UN ROMAN ŞI UN ROMANCIER CARE INDUC DEPENDENŢĂ DE LECTURĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII - MARIAN MALCIU  

Oarecum privilegiată, deoarece m-am numărat printre primii cititori ai romanului ”Tainicele cărări ale iubirii”, mărturisesc cu multă sinceritate că, mai întâi, m-am avântat în lectură cu setea unui simplu cititor care doreşte să descopere care mai este tabloul fenomenului literar românesc actual, ce se mai scrie în materie de roman, ce ne propune scriitorul Marian Malciu ca material de reflecţie, căci un roman adevărat trebuie să se finalizeze lăsând nişte porţi deschise spre meditaţie, spre o concluzie la care ne îndeamnă să gândim.  

A doua lectură a romanului am făcut-o, din contră, mult mai lent, cu ochii reci ai criticului, care nu se mai lasă sedus de farmecul scriiturii, care trebuie să disece şi să cerceteze de unde vine frumosul în acest „corp” al operei.  

Se spune că un roman bun, din momentul în care l-ai luat în mână, nu-l mai laşi până nu-l termini. Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie. Pe nerăsuflate m-am lăsat condusă cu o mare dibăcie de acest vrăjitor al cuvintelor - domnul Marian Malciu, care parcă m-a luat de mână şi mi-a arătat drumul către lumina din finalul romanului.  

„Nu scrii pentru că vrei să spui ceva, scrii pentru că ai ceva de spus”, considera Francis Scott Fitzgerald (un V.I.P. al literaturii americane), un susţinător al mesajului şi al moralei, ca mize prime ale scriiturii. Mesajul domnului Marian Malciu este că dragostea învinge şi încălzeşte sufletele. Ce are dumnealui de spus în această lume? Că „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”? Că, peste timp, peste mii de ani de când a fost scrisă, „Epistola către corinteni” este definiţia completă şi cea mai frumoasă care a fost dată noţiunii de dragoste. Aceasta stă, pare-se, la baza schemei sale narative, deoarece întâlnim în roman aspecte, întâmplări referitoare la răbdarea în dragoste, la bunăvoinţă, pizmă, lăudăroşenie, trufie, necuviinţă, mânie, gândul la rău, nedreptate, suferinţă, încredere, nădejde…  

Marian Malciu este un pozitivist prin excelenţă, un romancier care ne propune modelul unei lumi aflate sub spectrul moralităţii, al Binelui ce se decantează de Rău şi se ridică la suprafaţă. Eroi frumoşi fizic şi moral, exemplari din punct de vedere profesional, trăind în lumea noastră, parcă printre noi, cu aceleaşi probleme ca oricare compatriot, care se zbat cu greutăţile vieţii ca şi noi şi care reuşesc să vadă lumina Iubirii împlinite, Fericirea, Binele.  

Parafrazându-l pe Gasset, aş putea spune despre acest roman că este o afirmare estetică a cotidianului, o oglindă a ceasului simplu şi neaureolat de legendă. Îşi fac loc în paginile lui oameni obişnuiţi, comuni, care gândesc şi se exprimă ca noi, cei de acum. Şi domnul Marian Malciu este o oglindă a lumii, ca orice om. În fiecare individ lumea se reflectă în alt mod, aşa cum şi lumea a modelat din fiecare lut uman o altă operă, căci, până la urmă, fiecare om este o operă. În scriitorul acesta se reflectă, deci, lumea care l-a creat. Cred că ceea ce ne propune domnul Marian Malciu este o viziune nouă, personală asupra lumii, căci, până la urmă, schimbarea paradigmelor sociale a antrenat şi schimbarea fizionomiei literaturii, a scrisului, a romanului… În „România literară”, Adrian Alui Gheorghe în ”Teme şi anateme în romanul actual” afirma: „Miza, mizele interioare ale romanului actual şi dintotdeauna e/sunt să spună poveştile timpului în care au fost concepute. Romanul e mai prezent în realitate decât oricare dintre celelalte specii literare. Romanul este, deopotrivă, postamentul, fundalul şi coloana vertebrală a unei literaturi”. Întâlnim în „Tainicele cărări ale iubirii” valorile morale, estetice, religioase, familiale, sociale ale ultimelor o mie de zile ale prezentului nostru (o întâlnire la munte a doi tineri realizaţi profesional, un accident de maşină, pacient în comă care şi-a pierdut vederea, un spital din Craiova, medici, asistente, părinţi, idile şi aventuri extrafamiliale, natură (Parcul Poporului din Craiova), poliţie, salvare, onomastici, tentative de viol, viaţă studenţească, etc.  

Cred că pentru domnul Marian Malciu scrisul este o formă de libertate personală . Ea îl eliberează de identitatea de masă, pe care o vedem construindu-se în jurul nostru. Şi, cum fiecare moment istoric are nevoie să i se spună poveştile, „Tainicele cărări ale iubirii” este alcătuită din mai multe poveşti de dragoste , este „un basm” contemporan, unde lupta dintre Bine şi Rău se sfârşeşte cu victoria Binelui.  

Ce este lectura unui roman? Cuvinte care se citesc pentru a obţine un anumit tip de emoţie, de experienţă. Acesta nu este însă singurul lucru care contează. Însuşindu-ne punctul de vedere al lui Don de Lillo, putem spune şi noi că „numitorul comun al prozei şi eseisticii noului val pare a fi ideea conform căreia scopul cel mai profund al scrierii şi citirii de romane astăzi îl reprezintă împărtăşirea unui sentiment de apartenenţă , rezistenţa la alienare, la singurătate existenţială”. Ca cititor, m-am regăsit în atitudinile, concepţiile, gândurile, vorbirea personajelor, m-am identificat cu o parte dintre acestea. Este aceasta o formă de solidaritate mută a tuturor celor care citesc acelaşi roman şi îl receptează la fel? Probabil că da.  

Se pare că şi „Tainicele cărări ale iubirii”, ca orice roman modern, evoluează de la naraţiune la reprezentare şi de la subiectul epic la analiză, dă atenţie figurilor personajelor în interioritatea lor, mai degrabă decât tramei. Aventura se mută astfel în interior. Laura discută cu ego-ul său, îşi clarifică întrebări, se analizează. Doctorul Eugen Tomescu, Iuliana, Iustin sunt surprinşi deseori dedublaţi şi punându-şi fel de fel de probleme existenţiale.  

Într-o lume cu valori morale răsturnate, Marian Malciu ne propune, spre alinare, personaje medici, invocând puterea divină pentru vindecarea pacienţilor, sau care sunt „cu mare atenţie faţă de toţi pacienţii deopotrivă” (p. 94); doctorul Eugen, despre care mama Iulianei spune că este „blând”, iar Iuliana că este „grijuliu”, declară: „sinceritatea mă caracterizează… În vremurile de azi se pare că nu se pune preţ prea mare pe ea.” (p. 138), în spital imaginea soră-frate în comă este văzută de personalul medical ca „un grup statuar al durerii” (p.37), asistenta „îşi ştergea lacrimile”, „doctorii fixau podeaua cu privirile” (p.33), Iuliana o îmbrăţişează pe asistenta Ofelia „împărţind cu aceasta durere, griji, speranţe” (p. 37). La pagina 25, autorul face o interesantă observaţie asupra psihologiei mulţimii care asistase la accidentul de circulaţie: „…o întâmplare, care, foarte repede, a născut alte întâmplări potrivite cu gradul de înţelegere şi de interpretare a fiecărui om din mulţime”. Se pare că naratorul omniscient îşi plimbă lupa atenţiei peste tot: prin natură, pe faţa personajelor, prin gândurile lor, mai ales. Laura se autodestăinuie exclamând: „ce frumos cântă sufletul!” (p.83), atunci când crede că a găsit dragostea adevărată, care, pierdută fiind, va fi regăsită.  

Cu ocazia caracterizării familiei Iulianei şi a lui Iustin, naratorul nu scapă ocazia de a face aprecieri asupra noii societăţi postdecembriste, cu bunele şi relele ei. Apare aşa cum este astăzi la modă şi o beizadea care are o tentativă de viol asupra unei prietene (Iuliana), care rămâne pentru mult timp, cum era şi firesc, marcată de acest act iraţional. Dacă doctorul Emilian Grigore mai calcă strâmb şi spune că „o mică aventură te mai revigorează” (p.114), colegul său, doctorul Eugen Tomescu - personaj principal, îl apostrofează: „Ptiu, drace! Pleacă de aici, coruptule!” (p.143).  

Interesant, în acest carusel al acţiunilor precipitate dintr-un spital de urgenţă, cum se observă trecerea timpului: ”Au trecut trei zile, lungi sau scurte, după grijile, speranţele, acţiunile sau inacţiunile oamenilor.” (p.144). Ancorarea în realităţile noastre este şi mai puternică atunci când se fac referiri la Iustin, tânărul geolog, asistent universitar, orb în urma unui suspect accident, care „a avut opinii care au deranjat o parte din cercetători şi, din nefericire, o parte din… politicienii de la putere. A fost avertizat că-şi pierde postul, dacă nu încetează să-şi facă cunoscute rezultatele unor cercetări.” (în legătură cu gazele de şist - p.154).  

Apare şi opinia publică manifestată în anumite ocazii, aşa sporadică şi anemică, precum la noi, românii, atunci când e vorba să analizeze şi să discute apariţia unui copil „din flori” ca al Laurei. Morala creştină a mamei Laurei ajută la salvarea şi naşterea unei fetiţe care îşi va găsi, în final, tăticul, cu care, de altfel, seamănă izbitor de mult. Dacă în altă parte în societate nu se mai respectă nimic, la Spitalul de Urgenţe din Craiova, „… era altă atmosferă - aici se respectau tradiţii, principii, regulamente şi legi. Lupta cu moartea impunea această exigenţă.” (p.175). Surprind în mod plăcut reflecţiile doctorului Eugen Tomescu despre profesoara de la Universitatea Craiova - Facultatea de Filologie (tânăra lui iubită, Iuliana), ale doctorului care era obişnuit şi cu înjurături şi expresii mai dure şi care apreciază „cuminţenia şi sfiiciunea ei” (p. 181), dar în acelaşi mod surprinde şi realismul gândurilor Iulianei: „Câte braşoave nu spun bărbaţii până obţin ceea ce şi-au propus de la o femeie.” (p.202)  

Mi-a plăcut acea filozofie medicală despre sentiment şi raţiune, despre inimă, corp, creier de la p.203 (reflecţiile Laurei, care recunoaşte că „inima are mintea ei”.) Interesant de observat că, uneori, domnul Marian Malciu lasă lupa observaţiei minuţioase şi se ridică în alte dimensiuni spaţio-temporale, deasupra cotidianului, pentru ca apoi să revină la eroii săi cu şi mai mare atenţie: „Cum timpul tace şi se scurge liniştit în infinita-i dimensiune, viaţa îşi urmează cursul ei firesc…” (p.181)  

Cred că lumea medicală poate fi mândră că este atât de frumos reprezentată în acest roman, unde solidaritatea mai multor personaje-medici, de diferite specializări, a contribuit la readucerea vederii unui tânăr (Iustin), chiar dacă spitalele se plâng, în realitate, de lipsuri materiale, care pun în pericol viaţa bolnavilor. O, dacă ar fi lumea noastră aşa cum ne-o propune domnul Marian Malciu! Dar menirea artistului nu este de a copia realitatea, ci de a o transfigura, în sensul obţinerii unor efecte tămăduitoare asupra cititorului „bolnav” de racilele prezentului său. Şi, în acest sens, domnul romancier a reuşit din plin!  

Problema este că scrisul dumnealui creează dependenţă, că cititorul doreşte să mai citească şialtceva care să poarte aceeaşi amprentă scriitoricească.  

În calitate de simplu cititor, aştept să „dăltuiască” în cuvinte şi alte „statui” literare. Îi doresc domnului Marian Malciu sănătate, multă putere de muncă şi inspiraţie!  

Cu multă preţuire,  

Prof. Georgia Landur Vintilă  

Referinţă Bibliografică:
UN ROMAN ŞI UN ROMANCIER CARE INDUC DEPENDENŢĂ DE LECTURĂ / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1326, Anul IV, 18 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!