Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Maria Giurgiu         Publicat în: Ediţia nr. 2050 din 11 august 2016        Toate Articolele Autorului

VRĂJITOAREA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nici nu se luminase bine de ziuă și Florica trebăluia deja în bucătărie, în timnic și în ograda păsărilor, pregătind cele necesare pentru drum. Mulsese deja caprele și dăduse drumul iezilor să sugă, aprinsese focul și pusese la încălzit terciul porcilor iar Gheorghe își făcea și el de lucru, curățind grajdul ca în fiecare dimineață și cocina porcilor. Decuseară ea gătise pentru azi, ca omul să aibă ce pune în gură la prânz când se întorcea din pădure cu caprele în lipsa ei. Ea avea azi de îndeplinit o treabă mai aparte , pentru care trebuia să plece de acasă și pentru care avusese ceva discuții și cu omul aseară. Trebuia să meargă la un vrăjitor mai pe departe, să dezlege niște făcături ce le datora unei harpii de fermecătoare, ce locuia la marginea satului, Rădița lui Întunecatu, dușmanca sa dintotdeauna, care încă de când se căsătoriseră cu mulți ani în urmă, îi invidia și îi ura foarte mult pe ea și pe Gheorghe. 
  
Tartorița asta de Rădița, umbla cu tot felul de prostii și lucruri necurate, fiind ea o vrăjitoare de magie neagră foarte uricioasă, cunoscută în în satele dimprejur. Avusese multe belele din cauza Rădiței, care în afară de faptul că prin vrăji fura mana animalelor din curțile oamenilor spre folosul propriu și al celor ce apelau la ea, încă din tinerețe jurase să se răzbune pe ei. Se ținuse mereu departe de acea femeie și de multe ori simțise ura din ochii răi ai vrăjitoarei arzând-o chiar și când n-o vedea dinainte îi simțea instinctiv privirile ce parcă o penetrau în ocaziile când se întâlneau. 
  
Rădița era cu câțiva ani mai mare ca ea și înainte să se mărite cu Gheorghe, cealaltă se ținuse de capul lui. Îi căzuse cu tronc omul, deși acesta nu avusese niciodată ochi pentru ea. Gheorghe pe atunci era o cruce de flăcău, frumos și bine clădit și era de meserie pădurar. Florica abia terminase liceul pedagogic și fusese repartizată ca educatoare la grădinița de copii din sat. Așa îl întâlnise ea pe Gheorghe care abia ce se cunoscuseră i-a căzut drag și el la rândul său, a început să-i facă curte cu asiduitate, iar la scurtă vreme de atunci, a cerut-o în căsătorie, fiindcă se îndrăgostiseră foarte tare unul de celălalt. 
  
Rădița și pe atunci se ocupa de vrăji și descântece și bătea coclaurii pădurilor după plantele sale pentru descântece. Îi plăcea să se cam întindă și cu bărbații altor femei, fără să stea prea mult pe gânduri și lumea din sat îi știa bine năravurile ei rele. Odată ce un om se încurca cu ea, îi făcea vrăji și-l prostea în ultimul hal, oricât ar fi fost el înainte de fălos. Vorbea lumea că dacă vreunul din cei ce se încurcaseră în fustele sale încercase cumva să o ocolească după aceea, ea se răzbunase făcându-i de urât încât respectivul devenise, că nu mai era capabil să mai poată avea vreodată o relație cu altă femeie în afară de ea. Câțiva o pățiseră și vorba se dusese în sat, iar oamenii o temeau și îi întorceau spatele când căuta să-i ademenească cu farmecele sale. Acum Rădița era bătrână și singură, fiindcă nu se măritase niciodată și nu avea o familie a sa, deși fusese o femeie frumoasă la vremea sa, însă prea ,,rea de muscă” după cum se exprimau oamenii, când aduceau vorba despre ea. Casa ei se afla la marginea satului, aproape de poala pădurii, ascunsă în umbra unor nuci bătrâni. Trăia înconjurată de multe pisici și continua să se ocupe de făcut fermece , de pe urma cărora își câștiga și la ora actuală traiul, cum făcuse toată viața sa. Devenise mai rea pe măsura trecerii timpului și își dușmănea vecinii, că nu vorbea cu niciunul prin sat cale de o poștă, din cauză că la mulți le provocase necazuri, le arunca mizerii în curți, în grajdurile vitelor, amenințase cu pedepse și pagube pe toți cei care, într-un fel sau altul nu-i erau pe plac. Avea un obicei spurcat, că blestema cu gura ei seacă în stânga și în dreapta, pe oricine când o apucau pandaliile, scârbindu-i până și pe cei mai milostivi, care încercau uneori să o ajute, fiindu-le milă de bătrânețile sale. 
  
De curând, se legase iar de Florica, când o întâlnise pe potecă în pădure și o amenințase cu tot veninul strâns în inima sa peste ani, că o va face să nu se mai poată bucura multă vreme de ceea ce are drag , că o să-i facă pe ea și Gheorghe să ajungă la sapă de lemn și să nu mai aibă altceva decât pagube la casa lor. Floarea nu se temuse până atunci de vorbele rele și cobirile de malaugur ale Rădiței, însă în ultimul timp intrase la griji, pentru că începuseră așa deodată să se țină lanț pagubele la ușa casei sale și începuseră și discuțiile între ea și Gheorghe din cauza aceasta și temea făcăturile vrăjitoarei. Găsise într-o dimineață pământul săpat proaspăt la temelia casei și neexplicându-și fenomenul, răscolise puțin pământul. Nu mică i-a fost uimirea când a găsit o oală de pământ îngropată acolo, în care erau tot felul de spurcăciuni: oase, legături cu sfoară scrum și un lichid negru ce puțea groaznic. Femeia a înlemnit de oroare și gândul i-a fugit la tartorița satului. Era știut că numai ea umbla cu astfel de mizerii și o amenințase de curând. A aruncat departe de casă în fundul unei râpi acele porcării . Duminica următoare când s-a dus la biserică a vorbit bătrânului preot de acea tărășenie. El a sfătuit-o să stropească cu aghiazmă prin gospodărie, să tămâie și să se roage. Le-a îndeplinit pe toate întocmai dar a observat că de atunci îi mergeau toate deandoaselea: scroafa a fătat purceii morți toți și unul avea două capete, cloștile au lăsat ouăle să se răcească și puișorii au murit în găoace, îi dispăreau lucruri din casă în mod inexplicabil și nu reușeau să le mai dea de urmă, laptele caprelor dispărea peste noapte că nici să hrănească iezii nu mai ajungea și alte belele din acestea, cărora nu le găsea o explicație și care ajunseseră la ordinea zilei, în ultima vreme. Până atunci nu-i spusese pe față lui Gheorghe nimic despre temerile sale, cunoscându-i scepticismul în ce priveau vrăjitoriile babei Rădița și în credulitatea celor ce se temeau de ea. Într-una din seri înainte de a arunca acea oală cu fermece, i se adresă totuși, simțind că ar fi cazul să-i deschidă și lui ochii. Dacă va deveni și de astă dată zeflemist ca în alte ocazii, simțea că-și va pierde răbdare cu el. Doar nu putea să mai închidă ochii și să zică și de astă dată, că vrăjile sunt simple scorneli, în fața atâtor probe evidente: 
  
-Ascultă omule, să știi că am tăcut până azi însă nu se mai poate. Trebuie să-ți spun ceva și să-ți arăt proba că Rădița se ține cu farmece de casa noastră. De aceea ne merg rău lucrurile. 
  
-Ia zii, despre ce probe vorbești femeie? 
  
Îi răspunde el curios. Ea îl cheamă afară și-i arată oala ce o găsise de dimineață îngropată la temelia casei lor. 
  
-Hei? Cum îți explici că a ajuns oala asta îngropată în curtea noastră? 
  
-Sincer? Nu am explicație, eu nu am pus-o acolo și cred că nici tu. Dacă o fi pus-o Rădița, norocul ei că nu am prins-o că-i rupeam cocoașa. Asta nu e o probă femeie pentru ca tu să atribui puteri așa mari, sclerozatei ăleia. Eu nu cred în vrăji. Vrăjile se ating de cine crede! Închină-te la Dumnezeu și nu se vor lipi vrăjile de noi! Vei vedea! 
  
- Parcă ai fi Toma necredinciosu, omule! Nu vezi câte ni se întâmplă? Purceaua a făcut purceii morți, cloștile au lăsat puii să moară în găoace...și încă o probă că eu am dreptate și că nenorocita aia ne face farmece, este faptul că mi-au dispărut niște rufe după sârmă într-o zi și la puțin timp după aceea, când m-am dus în pădure și m-am întâlnit cu tartorița, parcă dinadins s-a luat de mine și m-a dus lângă marginea râpii din spatele casei sale, unde erau cămașa și izmenele tale și vreo două țoale ale mele , pe jumătate arse, murdare de sânge și aruncate în mărăcini. M-am uitat bine, pentru că nu-mi venea să cred ochilor și erau chiar țoalele ce-mi dispăruseră de pe sârmă, unde eu le pusesem la uscat după ce le spălasem cu câteva zile în urmă. Se uita când la ele când la mine și rânjea ca o diavoliță în bătaie de joc. Nu știu cum și nici nu știu de ce, însă sunt sigură că a făcut asta cu un scop și a vrut să mă înfrunte, nenorocita. Îți închipui? Ne-a furat țoalele și le-a descântat. Aia s-a pus pe capul nostru și ne poartă sâmbetele, să știi! Eu însă am hac de cojocul cotoroanței! Am vorbit cu Stanca a lui Gojgărel din vale, și împreună vom merge la un vrăjitor foarte cunoscut din Vâlcea, ca să ne desfacă fermecele Rădiței și să ne descânte de bine. Asta e un vrăjitor care face doar magie albă și nu lucrează cu diavolii. Stanca a mai fost o dată cu femei de pe luncă, prietene de ale sale, la el. I-au găsit adresa în revista Formula AS și mi-au zis că se duc la el și mahări din ăia din parlament, actori și alte personalități renumite căci leacurile sale fac minuni. Mă duc și eu cu Stanca și dacă vrei să mergi cu mine, ar fi bine. Așa ne descântă la amândoi. 
  
Gheorghe la început nu reușea să deschidă gura, căci rămăsese interzis de inițiativa Floricăi sale, însă în curând și-a recăpătat graiul și i-a răspuns supărat: 
  
-Tu ai luat-o rău pe ulei nevastă, dacă ai început să-i dai apă la moară cotoroanței ăleia, să crezi în fermecele ei și să apelezi la vrăjitori ca să te aperi la ele! Păi nu-ți dai seama că o faci pe Rădița să se umfle în pene și mai tare, dacă aude cum te temi de puterile sale? Dacă ar fi avut vreo putere nenorocita aia, m-ar fi vrăjit pe mine să o iau de nevastă că asta își dorea ea tare mult, atunci demult, când m-am însurat cu tine. De asta face ce face, fiindcă îi e necaz că nu a reușit și încearcă să se răzbune pe tine, perversa dracului. Nu îi da apă la moară, crede-mă! 
  
-Știam că asta ai să-mi răspunzi, te cunosc eu cum gândești dar în cazul ăsta să știi că te înșeli Gheorghe! Rădița știe să facă fermece! O cunoaște multă lume ce-i poate pielea, chiar dacă tu negi. Ai tu talentul de a minimaliza chestiile astea, însă eu vreau să-mi apăr casa și de aceea o să merg la vrăjitorul ăla vestit. Cui pe cui se scoate! Așa zice proverbul și pe vrăjitoare o s-o anihilez cu uneltele ei. Ai să vezi! 
  
- Hai că trăii să o văd și pe asta! Nevastă-mea se duce la vrăjitor să facă fermece babei Rădița! Pe mine să nu contezi că nu vreau să mă arate lumea cu deștiul și să se fălească tartorița dracilor cu succesul ei. Femeie! Cine crezi tu că e mai tare? Rădița sau Dumnzeu? Du-te la biserică, dă slujbe și roagă-te și nu mai fii superstițioasă! Vrăjitorii sunt toți niște șarlatani și știu cel mai bine să profite de oamenii slabi, fără multă credință în Dumnezeu, ca să-i jupoaie de parale. Treaba ta, dar nu poți fi frate cu dracu doar până treci puntea. Odată ce cazi la târguială cu el, devii clientul lui și nu e prost, ca să te mai lase din mână! Deschide ochii bine nevastă, că uite cum cazi tu în ispite la bătrânețe! 
  
-Of, of! IA Uite unde era credinciosul! Abia reușesc să te conving să vii la biserică de zile mari și acum încerci să mă manipulezi. Asta nu e un păcat și ce ne face nouă hoașca aia? O să mă ierte bunul Dumnezeu, că încerc să-mi apăr familia de răul ei. Nu ai înțeles că eu recurg la magie albă și nu la lucruri diavolești? Nu te mai încăpățâna să negi evidența! Răul există în realitate cum există și binele și nu putem noi să schimbăm lucrurile, omule! Mâine mă duc la Vâlcea la vrăjitor cu Stanca. Am hotărât. 
  
-Bine muiere! Dacă asa ai hotărât tu, nici nu trebuie să mă mai întrebi pe mine. Du-te! 
  
În dimineața respectivă ea se trezise cu noaptea-n cap să-și potolească treburile și acum după ce terminase, înainte de plecare, pregătise pentru omul său o farfurie de ouă cu șuncă , cafea și porția de țuică, erau toate pe masă îmbietoare și femeia spera să-l vadă pe el intrând atras de mirosul plăcut și să se așeze la masă zâmbitor ca de obicei, ceea ce ei i-ar fi luat o piatră de pe suflet. Nu-i plăcea să-l știe supărat pe ea. Era nerăbdătoare și tot trăgea cu coada ochiului spre grajd să-l vadă venind. ÎN Cele din urmă el își făcu apariția în bucătărie și se așeză tăcut la masă. Femeia se așeză de cealaltă parte și începură să mănânce și își băură cafelele în tăcere. În sfârșit ea care stătuse ca pe ghimpi și înghițea cu noduri văzând că el nu face vreo glumă cum era obișnuit, i se adresă cu bunătate: 
  
-Hai omule că eu acum trebuie să plec! Uite, ți-am lăsat aici demâncare pregătită pentru la prânz, doar să o încălzești tu. Și sper că nu ești supărat pe mine. Până la ora cinei sunt deja acasă. Trebuie să fac treaba asta pentru că eu cred că e spre binele nostru. 
  
- Bine femeie, mergi cu Dumnezeu dacă tu gândești că e bine ce faci și nu te mai gândi la prostii. Fermecele harpiei ăleia nu mă ating pe mine! Nu trebuie să ai temeri din partea asta. Ea l-a sărutat tăcută și a pornit la drum. 
  
Referinţă Bibliografică:
VRĂJITOAREA / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!