Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Maria Giurgiu         Publicat în: Ediţia nr. 2043 din 04 august 2016        Toate Articolele Autorului

PETRECERE NEFASTĂ (9)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În acele momente când Desire își căuta un loc de refugiu departe de dușmanii care doreau să o distrugă pentru ai lovi familia, în altă parte a orașului cei care doreau să-i forțeze destinul a urma cursul ales de ei, nu-și găseau nici pe departe liniștea și nu doreau să se resemneze cu ideea că pur și simplu fata le scăpase printre degete, dracu știe cum. 
  
Marco, îi ținea casa sub observație, așteptând plecarea Mariei Carla, ca să facă o altă tentativă de a se apropia de ea. Pe de o parte împins de la spate de Nicola pe care deși nu-l simpatiza deloc, era obligat să-l asculte, căci îi furniza drogurile de care nu se putea lipsi și noi oportunități de ași rotunji câștigurile, pe de altă parte, îndemnat de ura și dorința de răzbunare obsesivă, care o nutrea contra doctorului Bruno Belmonte. Ura aceasta îl rodea pe dinlăuntru, de mai mulți ani și se amplificase zgândărită de Nicola, care avea interesul de a nu se stinge focul ei. Astfel el avea asigurată colaborarea lui Marco. Într-o discuție avută cu Nicola, acesta cunoscând vechea ranchiună ce Marco contra doctorului, i-a răscolit amintirile aducând vorba ca din întâmplare de Belmonte și de faptul că era un om arogant și de multe ori își vârâse nasul în afacerile sale, colaborând cu poliția să-i demaște și să-i aresteze pe traficanți și pe dependenții de droguri din oraș. I-a amintit acestuia de felul umilitor cum doctorul, l-a abordat și i-a vorbit atunci, când el era prieten cu Desire. 
  
Pe atunci, Marco avea 19 ani și fata 16 și era foarte îndrăgostit de ea iar tatăl fiind contra relației lor, ca să-l determine să renunțe, de a se mai vedea cu ea, l-a amenințat și umilit. Într-o seară după ce ei s-au despărțit, doctorul a coborât din mașină de unde îi urmărise și l-a oprit, adresându-i-se cu tot disprețul de care era capabil: 
  
-Ascultă băiete, dacă nu încetezi să te mai vezi cu fiica mea, eu te termin! Ești un gunoi și se pare că pe cine atingi riscă să devină la fel ca tine. Nu-ți e de ajuns, că tu consumi droguri, ești în cârdășie cu mafioții, vinzi droguri și atragi alți tineri în mod premeditat, în cloaca în care te bălăcești! Ești o mizerabilă unealtă a mafioților, din cauza cărora mulți tineri și-au frânt aripile înainte să se avânte în viață. Ai mare grijă că eu sunt la curent cu multe detalii despre tine. Ticălosule! Dintre toate fetele tu ai pus ochii tocmai pe fata mea, și o târăști după tine în mocirla în care te afli. care tu te învârți și te pot strivi ca pe un vierme oricând și astfel lumea ar deveni un loc mai sigur, fără unul ca tine. Crede-mă, e neșansa vieții Eu sunt medic și directorul clinicii unde ajung cei drogați și îi tratez pe acei tineri amărâți, victimele drogurilor dintre care mulți sunt încă minori. Caută să te retragi din mizeria asta băiete, înainte să fie prea târziu, altfel, sigur o sfârșești rău. Bagă de seamă, să te ții cât mai departe de copilul meu, că altfel voi avea eu grijă, să înfunzi pușcăria pentru multă vreme! 
  
El încercase să nege și să-l înfrunte pe doctor, ceea ce a avut repede ocazia să constate, că a fost o mare greșeală. 
  
Atunci, furios de felul direct și dur în care i s-a adresat doctorul, i-a replicat: 
  
- Să știi domnule, că ai fost greșit informat. Eu nu iau droguri și nu e cazul să mă acuzi pe mine, dacă fata dumitale e atrasă de viciul ăsta. Nu sunt responsabil de greșelile altora. 
  
- Mai ești și laș pe deasupra și nu te dai înapoi să continui pe calea asta după câte văd. Eu ți-am spus ce aveam de zis, mai departe, depinde de tine, ce se va întâmpla, nenorocitule! 
  
Zicând acestea, doctorul i-a întors spatele și s-a îndepărtând cu mâinile în buzunare, nu înainte de a-i arunca o ultimă privire foarte disprețuitoare, scârbit și foarte plin de sine. Marco a simțit de atunci o ură neîmpăcată pentru doctor. În parte era furios din cauza cuvintelor umilitoare ce i le adresase acela, fiind o fire foarte orgolioasă și pe de altă parte ura ce o simțea s-a amplificat și datorită unei caracteristici a firii sale irascibile, ce se acutizase mult în ultima vreme, pe fondul consumului de droguri și a alcoolului. I-a strigat isteric doctorului, în timp ce se îndepărta: 
  
- Ce-o să-mi faci papino? Fiică-ta mă vrea pe mine, mai mult decât colivia de aur în care încerci să o ții zăbrelită și trebuie să te resemnezi cu ideea că nu ai încotro! Nu ai tu probe, despre acuzațiile care mi le aduci. Dacă aș vrea, doar un semn ar trebui să fac și ea m-ar urma până la capătul pământului, departe de tine. 
  
Nu a fost așa însă. 
  
Belmonte, a mers la părinții lui Marco, l-a abordat pe tatăl său, care pe atunci lucra la un parc de reparații auto. Alessander Sabatini, era un om dur și cinstit și de mai mult timp Marco nu mai avea trai cu el, căci tot încerca să-l controleze, îi impunea tot felul de interdicții și-i cerea să nu se mai întâlnească cu prietenii săi dubioși, amenințându-l că-l dă afară din casă. În ultimul timp, nu vroia să-i mai dea nici bani de cheltuială, pe motiv că el nu-l finanțează, să se drogheze. Din cauza certurilor continue cu acesta, maică-sa suferea tot timpul și s-a îmbolnăvit rău. Situația a degenerat în mai rău, după discuția avută cu doctorul. În plus, datorită faptului că a continuat să o frecventeze pe fată și să-i dea droguri iar ticălosul de taică-său cine știe cum, era la curent cu tot ce făceau ei, s-a trezit arestat în timp ce consuma droguri în discotecă și ca să nu fie închis, tatăl său în cârdășie cu Belmonte, l-au internat într-un centru de dezintoxicare pentru multă vreme. Atunci, în urma faptului că cineva a turnat la poliție, au fost arestați mai mulți mafioți, iar șefii printre care și Nicola, l-au bănuit pe el că a vorbit la poliție, trădându-i. 
  
A avut mult de suferit în acea perioadă, pe lângă privarea de libertate în acea clinică, a trebuit să se reabiliteze în fața lui Nicola spunându-i tot absolut, s-a umilit și ticălosul acela nu l-a cruțat deloc. După aceea a realizat că atracția pentru Desire nu mai conta așa mult pentru el, dorința de răzbunare și de al umili public pe tatăl ei, devenise o reală obsesie pentru el. Pentru a se răzbuna pe acesta, ar fi recurs la orice mijloc. De aceea a urmărit-o și a ademenit-o pe fiică-sa cu iubirea lui, acum după mulți ani. Nici nu-și imaginase că va izbuti să-și atingă scopul așa de ușor. Cunoscându-i firea fetei, știind că punea mare preț pe sentimente încă de când era copilă și-a jucat cartea pe această cale. 
  
Când în urmă cu vreo două luni s-au reîntâlnit ,,întâmplător” la o petrecere și-a dat repede seama, că era neschimbată. Rămăsese aceeași gâsculiță romantică și ingenuă, cu capul în nori, iar el a intuit pe loc, că improvizând și pozând în îndrăgostitul de odinioară, calea către inima femeii cu suflet de copilă i se va deschide repede. Pentru răzbunătorul și ranchiunosul Marco, acesta era cea mai la îndemână cale de a lovi în plin pe doctor și ași ostoi vechea sete de răzbunare. O va împinge iar pe fata lui Bruno Belmonte să se drogheze cum de altfel îi tot sugera Nicola, căruia îi plăcea fata și nutrea speranțe secrete să și-o facă amantă și să o folosească pentru a pune mâna pe averea doctorului care era foarte bogat, cunoscut și respectat în oraș și se șoptea prin cercuri restrânse, că ar face parte din rândurile masoneriei. 
  
Dacă reușea să-l aibă la mână pe doctor, se putea folosi de influența de care se bucura acesta, printre mahării înaltei societăți pescarese. Marco visa pe de altă parte, să împuște doi iepuri deodată: să o arunce pe fată în brațele mafiotului, astfel îndatorându-l și reabilitându-se în fața lui, să –și ia și el partea din banii doctorului și să-și satisfacă vechea sa sete de răzbunare, de al vedea pe doctor umilit și distrus. 
  
Faptul că la această ultimă petrecere Nicola și-a manifestat dorința de a profita de ea, plăcându-i Desire, care pe el nu-l mai interesa deloc, a fost ceva ce l-a determinat pe loc, să o ofere tuturor, astfel pentru el răzbunarea a devenit și mai satisfăcătoare. Umilind-o pe fiică și dăruind-o să abuzeze de ea toate scursurile acelea, l-a făcut să se simtă mare, jucându-se cu fericirea și onoarea doctorului. Pe Desire cu care reîncepuse în secret o nouă relație amoroasă, o considera doar o simplă jucărie fără importanță, bună de lovit prin ea, pe tatăl său cel atotputernic și plin de mândrie. Dorea mult, ca pe viitor să afle despre toate astea bătrânul doctor Belmonte, iar el să-l poată privi satisfăcut, strivit de durere, chinuit de umilințele provocate, chiar prin intermediul iubitei sale odrasle. 
  
Era decis să facă tot ce era posibil, să nu se ducă totul de râpă, din cauză că au apărut aceste situații neprevăzute, ca dispariția misterioasă de pe plaja pustie a fetei și celelalte cu Maria Carla și cealaltă fată, Diana.Totul din cauză că drogul folosit pentru a le adormi fusese prea slab. La dracu! Spera cu disperare, că Desire nu-și putea aminti ce i se întâmplase, astfel era mai ușor să o prindă iar în mreje și să-și ducă planul la capăt cu meticulozitate. 
  
Cu ani în urmă, după ce a ieșit din acea clinică de recuperare, se mai atenuase dorința sa de răzbunare și scăzuse mult interesul pentru Desire. A urmat între timp cursuri la coservator, la îndemnul tatălui său care îl încuraja să-și cultive pasiunea lui pentru muzică, în felul acesta sperând că-l salvează de a cădea iar sub influența mafiei și a drogurilor. În acel timp, după reabilitare, Marco și-a format o trupă de muzicanți, în parte din fostii săi prieteni cu care în anii de liceu cântase pe la diverse serbări și manifestații, la care adăugase câțiva nou veniți, destul de talentați în meseria lor. Era orgolios de munca sa, de succesele obținute pe merit și de prestigiul câștigat. Era bateristul și șeful trupei și devenise un artist de succes în orașul său, ceea ce pentru el nu era puțin lucru. 
  
Câțiva ani a reușit să nu se mai atingă de droguri. S-a ținut departe de influența vechilor tovarăși, care mai încercau uneori, să-l atragă să prizeze iar. Se simțea vulnerabil și o recădere nouă ar fi fost de nedorit. 
  
Devenise parcă un alt om de când ieșise, mai puternic mai echilibrat și părea că totul mergea bine. Nu mai simțea nici o dorință așa mare de răzbunare, contra lui Belmonte, găsindu-i chiar scuze pentru cum procedase, chiar dacă uneori simțea că-l urăște, considerând că mama sa, se îmbolnăvise și se stinsese de durere din cauza acelui monstru. Când nenorocitul de doctor le dezvăluise părinților săi faptul că fiul ei se droga și vindea droguri, ea suferise un șoc, fiind deja suferindă și de atunci nu și-a mai revenit niciodată pe deplin. 
  
Lui Marco îi convenea să creadă, că acest lucru a grăbit sfârșitul mamei sale care suferea de o boală gravă de inimă. Se străduia să se convingă pe sine, că a fost numai vina doctorului pentru moartea ei. Cu trecerea timpului, durerea pentru pierderea mamei sale, se mai potolise, însă atitudinea distantă a tatălui său și felul cum îl privea uneori, deși nu-i reproșase niciodată moartea Sofiei, soția lui și mama lui Marco, îi crease suspiciunea că Alessander de fapt credea vinovat comportamentul fiului său, pentru agravarea bolii nevestei sale și pentru sfârșitul prematur. 
  
Când el a ieșit de la clinica aceea de dezintoxicare, a insistat pe lângă tatăl lui, că dorea să locuiască singur. Alessander i-a făcut pe plac, după ce a început să studieze la Conservator și i-a cumpărat un apartament în apropiere de centru, casa lor aflându-se în Collie, către periferia Pescarei. Au făcut pace în cele din urmă și tatăl l-a susținut financiar până a terminat studiile și a început el însuși să-și câștige prin munca proprie, traiul. 
  
Dădea spectacole cu trupa de muzicanți prin restaurante, pe la diferite serbări și manifestații din oraș și din regiune. Într-un interval de câțiva ani, își făcuse un renume bun în activitatea aceasta în care punea pasiune, muzica fiind pentru el și un hobby. Prin restaurantele și la spectacolele unde cânta de obicei, era apreciat, câștiga bine și aveau mulți fani din rândurile tineretului din zonă. El era satisfăcut de succes, aspirând la și mai multă notorietate. Talentul nu-i lipsea, băieții și fetele din trupă îl admirau și îi arătau respect. În perioada aceea de ascensiune personală, în repetate rânduri Nicola însăși, încercase să-l ademenească cu marfa lui și cu câștiguri extra însă el rezistase vitejește tentației și-i respinsese cu brutalitate prietenia, atât de mieros oferită. Nu se mai temea de acesta, având un as în mânecă cu care îl constrângea ținându-l la distanță pe mafiot de afacerea lui și se simțea sigur de sine, ceea ce îi dădea un sentiment de atotputernicie și autostimă. 
  
Știa de ce era acela în stare, cunoscându-l de multă vreme și mai știa că odată căzut în cursa lui era prea greu să mai iasă, dacă începea să consume iar prafuri, devenind dependent. Era de temut Nicola și clica sa, întocmai ca o caracatiță ce-și prinde prada cu tentaculele-i rapaci și pentru nimic în lume nu o mai slăbește, devorând-o. Câmpul de acțiune și habitatul acelui nesuferit și rapace mafiot pentru care câștigul personal și puterea erau mai presus de orice altceva, iar viețile altora nu valorau doi bani în fața lui, erau localurile din centru și de-a lungul plajei, parcurile și școlile. 
  
El se considerase scăpat din acele tentacule devoratoare de când ieșise de la clinică și își refăcuse viața sa, departe de droguri, însă subestimase perseverența,, Caracatiței” de ași urmări prada ce-i scăpase, chiar și peste mulți ani, ademenind-o și vânând-o prin toate mijloacele. Prada aceasta odată căzută iar în mrejele-i perfide, nu mai avea scăpare. 
  
Într-o seară, la o petrecere unde cânta și avea un succes nebun, Marco a cunoscut o femeie minunată, pe nume Ilena. Era amețitor de frumoasă, se mișca pe ringul de dans precum o felină în călduri, era îmbrăcată într-o rochie neagră sclipitoare, mulată pe trupul superb, evidențiindu-i curbele unduitoare și mijlocul subțirel ca un lujer de crin și dezvelea niște picioare lungi cu piele ca de satin. Apariția aceea era ca o flacără a pasiunii cu trup de femeie, de o perfecțiune demnă de opera celor mai desăvârșiți artiști. Ochii hipnotici de un verde intens ai fetei, se fixaseră în lumina privirilor sale și nu se mai desprindeau o clipă de ele. Dansul ei cu mișcări desăvârșite, amețitoare îl hipnotizase. Dansul acelei frumoase sirene părea ai fi dedicat doar lui, în ciuda sălii pline de oameni și se mișca cu o senzualitate și o măiestrie absolute, anume ca să-i ia lui mințile. Fața ei era în formă de inimă, cu oase delicate, gâtul și umerii albi ca fildeșul erau puși în valoare de mătasea fină a rochiei mulate cu un decolteu adânc, ce releva privirilor vrăjite, neliniștea sânilor tari, lăsați să danseze liberi sub mătasea fină. Curbele grațioase ale frumoasei balerine, erau învăluite cu voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de lumina lămpilor, care curgea peste ele aureolat, din candelabrele de cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu farmecu-i singular. Părea un înger căzut, sculptată-n lumină și flăcări și mana în jur o aureolă și o grație ce amintea de o lebădă neagră, pe un fundal învăpăiat. S-a apropiat de el, chemându-l cu focul privirilor și cu grația desăvârșită a mișcărilor și el simțea că sângele i se transformase într-un fluviu de foc, în vene. 
  
Au dansat și ea îi șoptea că era nebună de iubire pentru el, strângându-se mai tare la pieptul său și strivindu-și sânii neliniștiți și fierbinți de pieptul lui, provocându-i dorința până la punctul de a-și pierde mințile și a exploda sub pulsațiile vijelioase ale sângelui. Era ucraineancă și era perfecțiunea personificată a frumuseții feminine. La terminarea dansului a acceptat invitația lui și au băut șampanie, sărbătorind beția simțurilor care îi cuprinsese pe amândoi. Fata a acceptat să-l întâlnească la sfârșitul spectacolului. El stătea ca pe jar și la final au plecat împreună acasă la el unde s-au iubit până la ziuă și au continuat să bea șampanie. Ea la un moment dat a dispărut în bucătărie și a găsit-o că aspira praf pe nări, îmbiindu-l și pe el să încerce, asigurându-l că e o substanță foarte ușoară și nu creează dependență. Spunea că în mod obișnuit nu consuma droguri, însă în acea seară o făcea din dorința de a prelungi la maxim plăcerea de a fi împreună. La început el a refuzat. După ce ea a luat praful a început o nouă partidă de iubire și mai înfocată și era imposibil să-i reziste, așa că a încercat și el puțin din ce –i oferea Ilena. Au adormit către ziuă și s-au trezit târziu după amiază. Era o zi de luni și era ziua lui liberă. Ilena s-a scuzat că trebuia neapărat să plece, fiind în întârziere. Lucra la un restaurant, unde uneori serile acceptase să facă și numere de balet. Avea talent real pentru balet, cum de altfel constatase și el. 
  
Deodată a realizat că era foarte îndrăgostit de Ilena și dorea să o revadă. Ea i-a promis că va veni iar, însă trebuiau să fie atenți. Ilena avea un văr mai mare, de care se temea să nu afle că are o relație cu cineva și era obligată să țină seama de acesta. Vladimir nu ar fi consimțit în ruptul capului la relația lor și astfel i-a cerut lui Marco să nu vină unde lucrează ea, să se trădeze. Venea ea acasă la el, când termina munca. Au continuat relația lor mai bine de o lună și Marco îndemnat de fată lua praf în fiecare seară, obișnuindu-se. Nu fusese necesar să cumpere sau să procure. Părea într-adevăr că acel praf nu crea dependență. Nici nu știa exact ce era acea substanță. Era atât de înamorat, că toate celelalte le-a lăsat pe planul al doilea și la câte o întrebare a sa mai sâcâitoare, Ilena se eschiva cu iscusință și cu o teamă ascună în priviri să –i răspundă, fapt care l-a făcut de fiecare dată să renunțe la întrebări, de teamă să nu o piardă. Nu ar fi suportat ideea. Fata i-a dat de înțeles că se temea de acel văr al său teribil de tare și tremura doar la gândul că el ar afla de relația lor. Cu siguranță acel Vladimir la cea mai mică bănuială, nu ar mai lăsa-o să-l mai vadă pe Marco. 
  
Într-o seară, Ilena întârzia să sosească. El a așteptat răbdător nedorind să-i creeze probleme cu datul telefoane, ca să nu trezească bănuieli vărului acela misterios, apoi a început să se îngrijoreze, a început să se simtă tot mai stresat și nelniștit și să fie dominat de o stare ciudată, de febrilitate și slăbiciune, imposibil de stăpânit. Ar fi luat bucuros puțin din praful Ilenei însă nu avea nici un pic la îndemână. Se gândea tocmai că ar fi cazul să o sune. În starea aceea de rău și slăbiciune în care se afla dorea neapărat, să-i ceară ajutorul și să-i ceară un pic din praful ei, când telefonul a început să sune. Era aproape miezul nopții. Era Ilena și cu o voce plânsă și tremurândă i-a zis: 
  
- Marco, amore mio, sunt eu! 
  
- Ilena iubito, trebuie să vii degrabă, te implor! Nu mă simt bine și un pic din praful tău, simt că m-ar ajuta! 
  
- Ascultă-mă Marco, sunt distrusă! îi mărturisește ea printre suspine. Vladimir nu știu cum, s-a prins că mă văd cu cineva pe ascuns și m-a urmărit, iar acum e la curent cu totul despre noi. M-a silit să-i spun totul și nu am avut alternativă amore. Iartă-mă Marco! Mă tem că va încerca să-ți facă și ție rău, dragul meu! E o bestie! De fapt, el mă obligă acum, să fac companie unora din clienții lui importanți și nici în restaurant nu mă lasă, să mai lucrez. Am reușit până acum să-l păcălesc și nu bănuia nimic de relația cu tine, însă se pare că cineva ne-a văzut și i-a spus. 
  
- Acum, m-a închis în cameră și m-ar ucide dacă încerc să scap. Marco simțea deodată că e pe punctul de ași pierde mințile. A început să tremure și nu reușea să stea în picioare. Era în prada celui mai mare coșmar al vieții sale. O iubea pe Ilena, devenise dependent de iubirea ei și până atunci nu realizase că nu putea trăi fără ea. Tocmai a realizat că devenise însă dependent și de praful Ilenei și simțea că mai are un pic și se sufocă dacă nu ia măcar o priză. Era terminat și i-a spus fetei, cu voce sugrumată de suferințe: 
  
- Ilena iubito, mă simt distrus și mă sinucid dacă nu iau cel puțin un pic din praful tău! M-ar ajuta să-mi revin puțin și să mă gândesc la ce-i de făcut, căci fără tine nu pot trăi. Te voi salva iubito! 
  
- Amore, praful îți pot spune, de unde să ți-l procuri. Va trebui să mergi la barul restaurantului unde lucrez eu și întrebi de Alexei Karpov! Îi spui că te-a trimis la el Liuba Stravinski și-i ceri un coctail Long Istland special, după rețeta lui. Nu cred că v-a fi o problemă să-l obții. Te rog din suflet, nu întreba de mine! Te mai sun eu când pot. 
  
-Iubito, trebuie să te revăd! Mă voi gândi la ceva să te salvez. Vei vedea! 
  
-Te rog Marco, nu face imprudențe! Nu ai idee cu cine ai de-a face. 
  
-Va trebui să-mi spui unde te afli exact, Ilena dacă mă iubești măcar pe jumătate cât te iubesc eu. 
  
-Nu Marco! Pe mine mă omoară și mă tem că și pentru tine va fi de rău. Mă tem că nu avem șanse deloc, iubitul meu. Închid acum că sosește el. Îi zise ea cu voce sugrumată de frică și lacrimi și închise înainte ca el să mai adauge ceva. Se simțea ca paralizat și pe punctul de a leșina. Continuă disperat să o cheme în van: 
  
-Ilena, spune-mi unde ești! Te voi ajuta eu să scapi! Pronto! Pronto!!! Era în zadar însă. Ilena închisese telefonul și el se simțea disperat și frustrat la maxim. Niciodată nu mai iubise o femeie cum o iubea pe ea și nu-și amintea să fi fost vreodată atât de fericit cu o femeie până la punctul de a uita de sine. Era dependent de Ilena, cum era de droguri. Chiar mai rău.Trebuia să facă neapărat ceva. S-a îmbrăcat în grabă și a plecat către barul indicat de ea, decis să obțină și informații mai precise despre fată, în ciuda avertismentelor sale. Ajuns la bar a urmat întocmai indicațiile Ilenei și a obținut marfa, însă când după aceea, a dorit să-l tragă de limbă pe Alexei, acesta deodată a devenit suspicios și a plecat către discoteca plină de tineret, pierzându-se în grabă în mulțime. A încercat să-l ajungă, însă s-a trezit încadrat de două huidume ce semănau mai mult a gorile decât a oameni, care fără a se sinchisi de protestele sale, l-au purtat afară unde l-au aruncat în brânci și în pumni și i-au dat de înțeles, că ar fi spre binele său, să nu se mai arate pe la bar. 
  
În timpul acela, când tocmai se întorcea să plece, cu hainele în dezordine și furios la culme, se ciocnește de un altul pe alee, care i se postase în cale. Se întoarce spre acesta, înjurând și gata să se apere cu pumnii când își aude strigat cu uimire, numele: 
  
-Marco! Ia uite de cine dau. Ce dracului faci aici, la ora asta amice? 
  
-Pe toți dracii! Nu sunt amicul tău ticălosule! Îl repede el furios pe unul din acoliții lui Nicola, pe numele său Fabio, cunoscut în anturajul unde se învârtea, cu porecla de Spaniolul. 
  
Tare aș dori să aflu ce învârți tu pe aici, cu mutra asta a ta de ticălos, Spaniolule! 
  
-Fii atent Marco, că m-ai ofensat, când eu te-am întâmpinat ca un om civilizat și ca pe un vechi amic! Ești un mascalzone! Mi se pare că ești în necaz judecând după felul cum văd că te-au aruncat în stradă gorilele acelea și pentru asta ași putea fi mai îngăduitor cu tine și să închid un ochi la lipsa ta de maniere. Se vede pe fața ta, că acesta nu e unul din momentele tale bune.Trebuie însă să-mi ceri scuze, neapărat, altfel voi uita de vechea noastră prietenie și-ți dau ce meriți. A zis Spaniolul încruntat. 
  
Marco încerca să-și controleze mai bine starea de spirit, gândind cu febrilitate că dobitocul ăsta de Spaniolul l-ar putea ajuta în vreun fel. Poate el cunoștea gașca de ticăloși ce lucrează în restaurant și cu ajutorul său, ar putea obține informații despre acel blestemat de Vladimir și despre Ilena. Își îndulcește vorba, adresându-se lui Fabio mai îmbunat și cu vocea muiată în miere: 
  
-Scuză-mă Fabio, nu am nimic cu tine, doar că ai dreptate tu! Sunt din cale afară de supărat. 
  
Sa apropiat de Spaniol cu mâna întinsă și acela i-a strâns-o ca unui vechi amic ce-i lipsise, deși în sinea lor știau amândoi că nu-i așa. 
  
-Pace atunci? Zice Marco. 
  
-Pace și prietenie! Adaugă Spaniolul, cordial. Ce necaz te-a lovit frate? Poate cerul m-a scos în calea ta, să-ți fiu de folos la necaz după atâția ani. Să știi amice, că eu am fost convins atunci demult, că nu tu ai fost cel care a turnat la poliție și am insistat mult pe lângă boss (Nicola), să-i deschid ochii. Doctorul ăla era dracu în persoană și ne-am convins, că un ticălos pe care îl trata el la clinica sa, a vorbit, de a ajuns poliția atunci să aresteze pe câțiva din filiera noastră. Asta l-a mai potolit pe Nicola, căci era pornit rău contra ta și dacă nu insistam să-i deschid eu ochii asupra adevărului, că tu nu ai fi vorbit niciodată, cine știe ce s-ar fi ales de tine. Nu trebuie, să-mi mulțumești acum pentru asta, Marco! Zi-mi mai degrabă, ce vânt te-a scos în calea mea, astă seară! 
  
-Nu o să-încep să-ți depăn povești aici la ușa acestei taverne pline de ticăloși. Hai mai bine să mergem în altă parte, să discutăm în fața unui pahar de vodka! Simt dorința de ceva tare, la dracu! 
  
-Haidem amice, la barul de colo! împreună s-au oprit la un alt bar, nu prea departe. Fiind sâmbătă noaptea, barurile cu discoteci din centru erau deschise până dimineața. Marco a luat o vodcă dublă și Spaniolul, un gin tonic și au început să discute despre problemele lui Marco și despre altele. 
  
Va urma. 
  
  
Referinţă Bibliografică:
PETRECERE NEFASTĂ (9) / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!