Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Maria Giurgiu         Publicat în: Ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

PETRECERE NEFASTĂ (7)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În salonul familiei Belmonte, Desire și prietenele sale își beau cafelele, fiecare străduindu-se să facă abstracție de motivul pentru care se aflau împreună și să aducă în discuție cât mai puțin nefericitele întâmplări trăite, însă atmosfera rămânea apăsătoare. În cele din urmă Maria Carla care o privea pe furiș, văzând cum fără să-și dea seama se lăsa copleșită de răul ce îi chinuia sufletul și rămânea privind în gol fără să scoată un cuvânt, căuta în minte cu febrilitate un mod de a-i distrage atenția. 
  
Desire părea atât de absorbită de propriile neliniști că uitase să guste cel puțin din cafeaua cese răcise în ceașcă, dealtminteri uitase parcă și de ele două, prietenele din fața sa. 
  
Nu era deloc bine și ea gândi că acesta e momentul potrivit ,de a o face să reacționeze. O va îndemna să își descarce sufletul de o povară mai grea decât putea suporta sufletul său, înainte să fie prea târziu. O chemă cu voce domoală: 
  
- Desire! Hei, Desire! 
  
Continuând să nu audă chemarea sa, se apropie de ea și bătu ușor pe umăr, privind-o cu multă compasiune. 
  
Desire tresări puternic ,trezită din gândurile negre ce reușiseră să pună complet stăpânire pe sufletul său traumatizat și cu privirea aproape rătăcită răspunse făcând eforturi vizibile, să-și recompună un aer cât mai firesc: 
  
- Da , da! Ce se întâmplă? Scuză-mă... te rog Maria Carla! M-am lăsat copleșită de gânduri. 
  
Maria Carla cu multă blândețe în voce, o prinde de umeri și privind-o direct în ochi îi șoptește sub privirile uimite ale Ancăi: 
  
- Ascultă Desire, eu nu doresc și nu pot, să-ți mai ascund faptul, că știu ce ți s-a întâmplat în noaptea trecută. Eram complet lipsită de forțe, întinsă pe acea bancă așa cum ți-am povestit, însă mintea nu-mi era destul de confuză, cum au sperat să devină, cei ce au pus la cale acea mârșăvie și care ne-au drogat. Aceaasta înseamnă că fiind martoră la cele ce puneau la cale eu reușeam să înțeleg ce vorbeau între ei aseară. În această dimineață după cele ce mi-ai povestit tu și Anca, am reușit să pun lucrurile cap la cap în sinea mea și am înțeles și ceea ce voi nu mi-ați spus. Totul mi-a devenit clar, văzând starea aceasta a ta, pe care am trăit-o eu însămi demult. 
  
Amintește-ți Desire, că ți-am povestit odată despre cum, eu cu vreo 5 ani în urmă am suferit o tentativă de abuz sexual și violențele unui ticălos. Mi-a trebuit mult timp să-mi revin după aceea. De un real ajutor ca să ies din acel tunel al fricii și să scap de coșmarurile care mă asaltau noapte de noapte, a fost ajutorul prietenei mele Diana. Asta e de fapt ce ne leagă, o mare și caldă prietenie ci nu ceea ce insinuează gurile rele. Ea a insistat mult să fac denunț și să merg la un psiholog. 
  
- Nu Maria Carla, e o greșeală, ceea ce crezi tu! Eu nu am suferit un abuz așa cum îți închipui. Nu! Nu! Nuu! 
  
Repeta Desire cu voce disperată și nemaiputându-și controla emoțiile, a izbucnit într-un plâns isteric frângându-și mâinile în gesturi necontrolate. 
  
Maria Carla a cuprins-o după umerii scuturați de suspine spasmodice, ocrotitor, ca pe un copil trezit dintr-un coșmar. La început s-a zbătut revoltată, ca în cele din urmă să se lase ocrotită de acele brațe iubitoare și să plângă în voie în hohote și suspine nestăpânite care îi scuturau făptura cu toată violența unei dureri prea mult înăbușite, ce se revărsa în cascade nestăvilite, eliberând-o de suferința aceea insuportabilă, care era gata, gata să-i strivească sufletul și rațiunea. 
  
Anca s-a retras cu lacrimi în ochi în bucătărie, lăsându-le un moment singure, conștientă că acea strategie curajoasă a Mariei Clara părea să-i fie de mare ajutor lui Desire, în starea de epuizare nervoasă și disperare în care căzuse. Și-a făcut de lucru căutând cu ceainic, a găsit ceea ce căuta și a pus ceainicul să facă un ceai de mușețel neștiind nici ea, ce altceva să mai facă în acea situație. În timp ce aștepta ca apa să fiarbă, privea de la fereastră adâncită în gânduri. Deodată privirea îi cade din întâmplare pe o mașină marca ALFA ROMEO de culoare neagră, parcată pe partea opusă a străzii, între alte mașini, mai precis pe silueta omului care ieșise din mașină vorbind la telefon, gesticulând nervos și dând cu piciorul șuturi furioase în roțile mașinii. Aceste manifestări ale omului, ce dădea impresia a fi un personaj coleric și violent din fire, i-au și atras atenția asupra lui. În timp ce-i privea mașinal manifestările, mintea fiindu-i distrasă de gânduri îngrijorătoare, Anca tresare și revine repede cu picioarele pe pămâmt intrând în alertă, zicându-și: 
  
,,La naiba! E oare posibil sau am vedenii? Ticălosul de colo e chiar banditul ală de Marco! Nu-i de mirare că mi se părea, că-l știu de undeva. Ia uite ce mare ticălos și prost! S-a postat la vedere în stradă, să o țină sub ochi pe Desire, mizând că nu poate păți nimic, nemernicul. Ăsta merită să-l pună cineva la locul lui, că altfel prea și-o ia în cap, hiena nenorocită!” 
  
Fereastra bucătăriei dădea în partea din spate a casei și el de unde se afla vedea bine intrarea principală, fără să riște prea mult să fie descoperit, doar că nu a luat în considerație, că ar fi putut fi zărit de la una din ferestre. Gândind acestea Ancuța se precipită în salon unde cele două fete discutau animat. Desire deși nervoasă își mai potolise accesele acelea îngrijorătoare și părea destul de lucidă. Ea se apropie în grabă și spune 
  
- Ascultați-mă vă rog, un moment fetelor! E important și te rog Desire păstrează-ți cumpătul, când vei auzi ce am de zis! 
  
Cele două întoarseră mașinal privirile către Anca și în ochii lui Desire apărușe un licăr de neliniște. Văzând aceasta Maria Carla o cuprinse după umeri, protectoare. 
  
- Ce se întâmplă Anca? Întreabară ele. 
  
- Nu ghiciți cine e afară și ține casa sub observație. E chiar Marco. Cine știe de când o fi acolo. Eu tocmai l-am văzut, de la geamul din bucătărie în timp ce pregăteam ceaiul. 
  
- Tocmai vorbeam de lup... zice Maria Carla în timp ce Desire se ridică imediat cu flăcări de ură și oroare în priviri și vrea să meargă către ieșire, însă prietena sa o reținu: 
  
- Stai Desire! Să ne păstrăm sângele rece și să fim prudente! Tocmai mi-ai explicat foarte decisă, că nu poți și nu dorești să faci un denunț ca să nu afle părinții tăi de povestea aceasta și deasemenea, nu dorești ca numele lor, să fie târât într-un scandal. Ascultă-mă te rog și lasă-mă să fac eu pasul acesta, fără să amestec numele tău. Știu ce trebuie să fac! Ți-am spus că doresc să te ajut până în pânzele albe. Ți-am înțeles reticențele și te rog fii de acord, că trebuie să îndepărtăm pericolul de casa ta și de noi toate. Nu trebuie să știe banditul ăla, că Anca și tatăl său au fost cei ce te-au salvat și pentru asta nu trebuie să fie văzută aici în casa ta. Eu însă nu mă tem de el și îl pot speria pe el și ceilalți ticăloși, să le treacă cheful de a se mai apropia de tine. 
  
Desire se opri în loc cu greu, tremurând de încordarea generată de o irezistibilă dorință de răzbunare, amintindu-și de umilințele abuzurilor suferite în stare de inconștiență și întreabă cu voce sugrumată de furie: 
  
- Ce intenționezi să faci? Eu merg imediat la porcul ăla că doresc să-l ucid cu mâna mea. Nu trebuie să te implici tu, nici să chemăm poliția. Eu pot să o fac. 
  
-Te rog, liniștește-te! Poate fi un altul prin preajmă pe care nu l-am zărit noi și oricum lupta ar fi inegală. Trebuie să –ți păstrezi luciditatea și vei vedea că împreună vom reuși. Uiți oare că are să-mi plătească și mie o poliță Marco și amicii săi? M-a drogat pe mine și pe prietena mea și au tentat să ne violeze. 
  
- Ai dreptate și eu am fost idioata care v-am expus la toate acestea. Pedeapsa mea e meritată! Din cauza prostiei mele mă aflu în această situație și v-am atras și pe voi... 
  
- Nimeni nu merită să i se întâmple așa ceva, Desire. Nimeni pe lume nu are dreptul să profite de încrederea altora, să le facă astfel de ticăloșii. 
  
- Vin cu tine Maria Carla, să înfrunt pe nemernicul acela și-mi voi păstra sângele rece. Îți promit! Pentru nimic în lume nu-s de acord să mergi doar tu afară. Haidem! Îl luăm prin surprindere pe animalul ăla. Ies prima eu, mă apropii și tu vii după mine și te asiguri că nu sunt și ceilalți prin preajmă. Anca, tu nu trebuie să te arăți deloc! Pe tine nu trebuie să te vadă. 
  
În zadar a mai încercat să protesteze Maria Carla și Anca, că Desire devenise de nestăpânit. În cele din urmă, ea fiind o persoană cu multă răbdare, sânge rece și inteligentă a reușit să o facă să raționeze. Acea stare de surescitare nervoasă ce pusese stăpânire pe mintea și nervii sărmanei nefericite, nu ar fi dus la nimic bun, dacă era lăsată să acționeze în acele momente de isterie. Vroia cu orice preț, să se răfuiască imediat cu Marco și să se răzbune ucigându-l cu mâna sa. 
  
- Ascultă Desire! Credeam că ai înțeles faptul, că Marco e sub comanda acelui bandit de Nicola care-i dă droguri lui și celorlalți. El vinde droguri pentru Nicola și e un toxicodependent nenorocit, labil psihic. Noi nu trebuie absolut, să ne expunem, să ne luăm de piept direct, cu acești ticăloși căci nu avem probe concrete să-i înfundăm Trebuie să acționăm cu calm și diplomație și tu nu poți fi diplomatică în aceste condiții. Eu însă pot și am un plan în minte. Acum Desire nu ai sorți de izbândă să-l ucizi cum ai dori. Lupta ar fi inegală și nu se lasă el răpus de tine nemernicul. Ar fi doar o nebunie care ar înrăutăți lucrurile și ne-ar anula sorții de izbândă la zero, în condițiile de discreție ce le dorești chiar tu. Totul ar deveni un scandal public. Ascultă-mi raționamentul și-mi vei spune apoi ce părere ai de planul acesta. 
  
Nicola ăsta e un traficant periculos de droguri și dispune de o bandă de nelegiuiți ce lucrează sub ordinele sale. El conduce și un club de noapte unde se practică jocuri de noroc, trafic de stupefiante și prostituție. Am aflat aceste lucruri în timp ce zăceam pe banca aceea azinoapte. E un mizerabil fără scrupule și lipsit de suflet, care nu se dă în lături, de la nimic. În plus, a pus ochii pe tine Desire. Scopul său era de fapt să te facă să consumi droguri cu orice preț, să fii la bunul său plac și astfel să aibă acces la banii tatălui tău și să te aibă in mrejele sale pentru sine. Asta e ceea ce dorea, de fapt. Marco e un pește mai mic, un prost răzbunător și fanfaron de care se folosește manipulându-l acel Nicola. Acela e rechinul cel periculos. I-am auzit cu propriile urechi vorbind între ei. Dacă au vreo bănuială că le-am ascultat secretele, căci ei discutau liniștiți, crezându-se în siguranță, cred că aș putea avea probleme mari. Ei ar putea trece la represalii, contra mea. Nu trebuie, să ne trădăm intențiile. Trebuie să-i lovim din umbră și unde ei nu se așteaptă, ca să putem avea pace o vreme. Acestea nu ți le spusesem, însă acum ți le-am spus pentru că eu consider important ca tu să știi aceste lucruri, astfel vei ști să te aperi, cunoscând identitatea și intențiile dușmanilor tăi. Ai nevoie de ajutor ca să-i oprești de ați mai face rău și să te aperi pe tine și familia ta, de răul pe care ei pot încă să ți-l facă. 
  
Deasemenea Desire nu uita faptul că aș putea fi și eu vizată de ei și deasemenea Diana sau Anca dacă lui Nicola îi încolțește în minte bănuiala că din întâmplare i-am aflat secretele murdare. Înțelegi ce vreau să spun? După cum au decurs lucrurile azinoapte, deja încep să mă tem că li se vor trezi bănuielile și vor organiza represalii în curând, contra noastră. 
  
Desire era uluită aflând toate acele grozăvii de care nu avusese habar înainte. Anca deasemenea era îngrijorată și uimită de raționamentul Mariei Carla, care pe lângă mult curaj vădea și multă înțelepciune și inteligență. Abia acum reușeau să înțeleagă, cât de gravă era situația cu adevărat. 
  
Desire Înțelegea tot mai clar cât de grav greșise ea însăși, intrând de bună voie în gura lupului și târând și pe alții, inclus tatăl său, dacă planul acelor ticăloși ar fi reușit. Acum înțelegea că Marco o folosise ca pe o marionetă, doar ca să-l poată umili și distruge pe tatăl ei, nu pentru că ar fi fost câtuși de puțin îndrăgostit de ea. Reflecta îngrozită: 
  
,,Doamne! Ce imatură și iresponsabilă am putut să fiu! Câtă dreptate avusese tatăl meu mereu în privința lui Marco. Ce rușine că m-am lăsat condusă de impulsuri puierile și am intrat cu ochii închiși în necazul acesta, atrăgând atâtea riscuri și asupra celor ce-mi sunt cu adevărat prieteni. Maria Carla riscă atât de mult să mă apere și să mă ajute și eu continui să rămân o imatură iresponsabilă. 
  
Desire, grăbește-te să te schimbi și asumă-ți responsabilități fără să lași mereu pe alții să riște pentru tine! Nu mai ai timp. Acum este momentul să începi, să dai dovadă cine ești tu cea adevărată. Nu-i timp de lamentări. Scutură-te de această stare de durere care încearcă să te copleșească, de această furie oarbă care te mână să ieși în stradă, să te răfuiești cu Marco, fiindcă ți-a înșelat iubirea, întocmai ca o fetiță răsfățată și rănită în orgoliul propriu, când de fapt nu este deloc momentul și cazul să riști din nou și să târăști pe cei ce te iubesc cu adevărat în alte belele!” 
  
Toate acestea i-au trecut prin minte în momentul când a aflat discuțiile auzite de Maria Carla în timp ce zăcea întinsă pe acea bancă la piscină, paralizată de drogurile puse lor în șampanie de acei delicvenți, dintre care pe unul îl considerase iubitul său. 
  
Se simțea iluminată și împinsă de dorința conștientă de ai feri de necazuri pe cei ce o iubeau și sfârșiseră din greșeala ei în pericol. Aceste reflecții o ajutară să-și controleze suferința și durerea provocate de acei mârșavi violatori. Vor plăti! Pe rând, fiecare pentru ce-i făcuseră...Însă toate la timpul lor! Se întoarse deodată către prietenele sale și le vorbi cu voce calmă, resemnată cu privirile limpezite, fără acel licăr de neliniște de mai înainte, reușind să le uimească cu rapiditatea de a se metamorfoza, dominându-și emoțiile ce păreau să o copleșească ceva mai devreme. 
  
- Ce propui să facem Maria Carla?Te ascult,draga mea prietenă și sunt gata să fac orice-mi ceri. Nu doresc să vă expuneți la alte pericole, nu mă voi expune nici eu. 
  
- Desire, iată ce vom face! Voi face eu chiar acum, un denunț anonim la poliție și –l voi înfunda pe acel idiot de Marco, pentru că vinde droguri. Pariez că are asupra sa droguri acum și nu-și face griji deloc că vreun pericol l-ar paște din această direcție. El urmărește să rămâi tu singură și să te contacteze, speând că nu-ți amintești nimic din cele ce ți –au făcut ei. 
  
-Cum faci tu să fii sigură că astfel stau lucrurile? Este foarte posibil să greșești. 
  
-Nu cred! Gândesc logic și încerc să mă pun în situația lor, cunoscând din cele ce vorbeau ei, cam cum stau treburile. E doar o probabilitate ce cred eu, însă are sens. 
  
Voi denunța la carabinieri și de Nicola și cele ce i-am auzit vorbind între ei aseară. Sunt aproape sigură că ei acum, se tem că ar putea fi denunțați pentru viol, nu pentru droguri și cu puțin noroc s-ar putea să cadă în cursă sau să se trădeze. Oricum ar fi, cu poliția pe capul lor pentru un timp vor fi ocupați și ne vor lăsa nouă timp să ne punem la adăpost. Tu ești cea care îi interesează în principiu. Va trebui să iei o hotărâre în acest răstimp ca să –ți piardă urmele, Desire. Cred că e crud ce-ți spun dar ești încă în pericol și trebuie să te decizi repede. Inventează ceva convingător pentru părinții tăi ca să justifici aceste traume pe fața și corpul tău draga mea, dacă vrei ca ei să nu afle ce ți s-a întâmplat. Vezi, că aceste suferințe prin care treci se oglindesc în ochii tăi ca într-o carte deschisă și eu nu cred că tatăl tău va fi prea ușor de convins, să nu intervină pentru a te vizita de un medic, ceea ce după părerea mea ar fi cel mai indicat în situația aceasta. Tu ești însă cea care vei decide aceste lucruri. Contez că vei face alegerea cea mai bună pentru binele tău și al familie tale. Marco e posibil să mă fi văzut la sosire și așteaptă să plec ca să încerce iar să te prindă în plasa lui, când rămâi singură. De Anca nu știe că e aici și nici nu trebuie să afle vreodată că ea te-a ajutat, altfel va avea mari necazuri cu acei ticăloși atât ea cât și părinții săi. 
  
- Sunt de acord cu tine, Maria Carla! Mă surprinzi cu înțelepciunea ta și te admir mult. Ai dreptate în toate privințele și te voi ține la curent cu ce voi hotărâ. Fă acel denunț! Încep să mă conving că e soluția cea mai bună. 
  
Tânăra femeie luă telefonul și merse în bucătărie să facă ceea ce își propusese. Anca era plăcut surprinsă de curajul și mintea de strateg a fetei aceleia. Era o persoană minunată și începuse să nutrească, multă admirație pentru felul ei de a se comporta. Era fericită văzând că Desire își revenea și începea să reacționeze normal. Îi intraseră la suflet cele două tinere italience și se bucura că devenise prietena lor. 
  
,,Trebuie să-l sun neapărat pe tati, să-l pun la curent cum stau lucrurile, ca să se liniștească el și mama în privința mea și apoi îl sun pe Gusti să-i spun că ne vom vedea mai târziu.“ Își zise Anca în sinea ei. 
  
După misterioasa convorbire telefonică a Mariei Carla, de la ferestrele vilei au putut vedea cum un echipaj al carabinierilor se oprise pe strada din spate și după o scurtă discuție aprinsă cu proprietarul unei mașini Alfa Romeo neagră, parcat acolo de ceva timp, proprietarul în cauză a părăsit parcarea la bordul mașinii carabinierilor, în cătușe. Era chiar Marco cel în cauză și se vedea de departe că spumega de furie și nu reușea să înțeleagă de unde i se trăgea beleaua în care căzuse. Se pare că denunțul deși făcut doar la noroc, lovise la țintă. Marco avusese asupra sa probe compromițătoare, foarte probabil droguri. Maria Carla s-a întors jubilând către celelalte două prietene : 
  
- Ai văzut că a funcționat Desire? Ancuța, nu-i așa că sunt un geniu? 
  
-Daaa! Da! Da! Ești cu adevarat genială și o prietenă minunată! Izbucnește Desire cu lacrimi de bucurie în ochi, ușurată după atâtea ore de încordare și o îmbrățișă călduros. 
  
Anca așteaptă să o slăbească o clipă Desire, ca s-o îmbrățișeze și ea. 
  
Îi spuse cu emfază: 
  
-Te admir cu adevărat Maria Carla! Ești grozavă! Slavă domnului! Pentru câtva timp aven drumul liber, datorită inițiativei tale. 
  
Desire simțea că i se ridicase o piatră de pe suflet, nesuportînd ideea că Anca ar fi putut avea probleme pe viitor, fiind văzută de Marco sau altul dintre acei infami, când ieșea din casa ei. Ea și părinții săi lucrând fără documente și fiind extracomunitari erau vulnerabili și mai ușor de lovit. 
  
- Acum, tu poți pleca Anca fără teama de a fi văzută de vreunul din ticăloșii aceia. Ei nu vor afla niciodată, că voi ați ajutat la salvarea mea din cursa lor. Lasă-mi numărul tău, căci aș dori să rămânem în contact și să ne revedem negreșit. Am un plan în minte, dragele mele și pe voi două, vă voi informa de ceea ce intenționez să fac. Am multă nevoie de căldura prieteniei voastre și de persoane în care mă pot încrede. Aș dori mult Anca, să vă recompensez în vreun fel, pentru bunătatea voastră, pe tine și pe tatăl tău. Ați riscat fără ezitare pentru mine, care eram o necunoscută pentru voi, propria voastră siguranță. Nu e puțin lucru gestul vostru și eu nu-l voi uita câte zile voi trăi. Sunteți persoane cu suflet minunat și demne de toată admirația și respectul. 
  
- Nu! Te rog Desire, să nu mai spui asta niciodată! Nu avem nevoie de recompensă pentru un lucru pe care orice persoană cu suflet l-ar fi făcut. Eu chiar mă supăr, dacă mai pomenești de recompensă. 
  
- Scuză-mă te rog, m-am exprimat greșit, nu doream să te ofensez! Recompensa ce o ofer, e o prietenie adevărată și toată încrederea mea, dragă, și dacă odată veți avea nevoie de un ajutor aici pe pământ italian, nu ezitați să vă adresați mie, căci mila și bunătatea voastră mi-au salvat viața. 
  
- În cazul acesta se acceptă! Spune Anca zâmbind. Acum, eu trebuie să plec căci mama începe să se îngrijoreze de lipsa mea. Ea nu e la curent cu cele întâmplate, altfel îi făcea viața imposibilă tatălui meu, cu grijile pentru mine. 
  
Fata își luă rămas bun de la cele două prietene și înainte să iasă, Maria Carla îi spune: 
  
- Sper să ne revedem în împrejurări mai fericite, Anca. Știi ce? Uite cartea mea de vizită! Vino uneori, la mine la palestră, căci mult timp din zi eu îl petrec acolo. Îți fac un abonament gratis. Te vom ține la curent și prin telefon de cele ce se vor mai întâmpla și voi trece pe la localul unde lucrați, doar ca să te pot revedea, că altfel... am amintiri foarte neplăcute legate de acel loc. Dar tu cum intenționezi să ajungi acasă, căci e cam mult de mers până acolo? Îți propun să te conduc eu cu mașina dacă mai aștepți puțin. 
  
- Nu-i necesar să te deranjezi! Îl chem pe prietenul meu, să vină cu mașina să mă ia. Azi e liber și am stabilit să ne vedem. 
  
Fetele și-au luat rămas bun iar Anca a coborât în stradă, fericită pentru noile sale prietene și pentru că lucrurile păreau că devin ceva mai favorabile pentru Desire. S-a îndreptat către casă și pe drum a vrut să-l cheme pe Augustin însă s-a răzgândit. Fiind aproape stația de autobus, nu a avut mult de așteptat căci tocmai venea unul care mergea în centru și trecea în apropiere de casa lor. S-a urcat și în scurt timp a ajuns acasă, a intrat să-și facă un duș și să se schimbe, ca apoi să dea o raită pe la restaurant, unde părinții săi lucrau și duminica din greu și nu le strica o mână de ajutor. 
  
Maria Carla și Desire s-au privit un moment în tăcere, apoi cea din urmă, a rupt tăcerea: 
  
- Am avut mare noroc cu Anca și tatăl ei. Cine știe ce se alegea de mine fără intervenția lor. 
  
- Foarte adevărat! Fata e extraordinară, curajoasă loială și cu suflet mare deși e foarte tânără. Pe tatăl ei nu-l cunosc dar cred că e un om bun și cinstit, din câte mi-am putut da seama. 
  
- Așa este! Să știi Maria Carla că am decis ce voi face. Îndemnul tău de a mă îndepărta un timp din raza de acțiune a acestor răufăcători, mi-a întărit decizia la care eu mă gândisem deja în această dimineață. 
  
- Ce ai hotărât Desire! Pot să știu? Pe mine vei putea conta, oricând vei avea nevoie. Nu uita, te rog acest lucru! 
  
- Știu și-ți sunt recunoscătoare, însă a sosit vremea să-mi iau viața în propriile mâini și să nu mai caut mereu sprijinul în altă parte. 
  
- Eeeh! Nu vorbi așa Desire! Momentan starea ta nu e deloc bună și ar trebui să te supui imediat unui control medical. Nu ar fi benefic să te izolezi de cei ce te iubesc și să încerci să rezolvi totul de una singură izolându-te, cum văd că ai tendința să faci. Nu-i vina ta ce ți s-a întâmplat draga mea. Precum ai văzut, a fost ceva premeditat minuțios de minți fără scrupule și mă îndoiesc că într-un fel ori în altul ai fi putut să prevezi sau să înpiedici aceste oribile lucruri. Era vizat de fapt tatăl tău și tu fiind doar punctul lui slab, fiind unica lui fiică ai fost prinsă la mijloc. 
  
-Tocmai ca să nu-l mai poată lovi pe el prin mine, voi pleca în Nord, la o rudă a noastră și-mi voi căuta acolo un job în specialitatea mea. Astfel sper să-l protejez de suferințe, cum și el a făcut mereu cu mine. Simt că voi reuși, pentru că am o pasiune pentru profesia pentru care sunt pregătită și voi fi mulțumită să-mi practic meseria. Întâmplarea face că mătușa mea Irene mi-a făcut o propunere pe care cu două săptămâni în urmă când a venit la petrecerea mea, nu concepeam, că aș fi vreodată tentată să o accept. Azi însă am decis că e cea mai bună oportunitate pentru mine. 
  
Irene sau suora Bernardette cum adesea îmi cere să îi zic fiind o călugăriță iezuită, e verișoara tatălui meu, fiica fratelui cel mai mare al bunicii mele paterne. A făcut mulți ani acte de caritate prin Guatemala, Peru, Bolivia și de de vreo doi ani s-a întors în Italia. Acun trăiește la o mânăstire pe lângă Bolzano și continuă să facă acte caritabile. 
  
Am avut o discuție cu ea, în particular acum două săptămâni. A fost sinceră și tranșantă cu mine atunci, deși mie la momentul respectiv nu prea mi-a picat bine felul său franc de a vorbi. Acum când va afla despre opțiunea mea cred că va fi foarte surprinsă. Îmi sugera, în urma celor ce probabil tatăl meu îi povestise despre mine, că ar fi bine să-mi iau viața în propriile mâini, să mă dedic muncii, carierei, să-mi fixez țeluri precise de urmat și alte chestii din acestea. A fost drăguță propunându-mi să-mi înlesnească ea să am unde locui, dacă ași ajunge vreodată să aleg să mă mut prin părțile de unde este ea. 
  
La moartea părinților săi a moștenit o casă frumoasă, care stă nelocuită mai tot timpul , ea neavând copii și fiind retrasă la mânăstire. Locul e undeva la poalele munților, în Carnia, o zonă pitorească cu perspective pentru profesia mea, căci sunt mulți crescători de animale, în special cai acolo și o zonă turistică pitorească, frecventată de iubitorii sporturilor de iarnă și ai echitației. Mă gândesc serios să o sun azi și să-i vorbesc de faptul că doresc să merg acolo să-mi caut un job. Ea cu certitudine nu se așteaptă ca eu să-i dau curs invitației sale într-un timp așa scurt ca de altfel nici tata tata, care ascultase atunci discuția neobservat și zâmbea foarte sceptic. Niciunul nu visam cu trei săptămâni în urmă că voi ajunge să fac pasul acesta. Îți mărturisesc foarte sincer că mă rușinez de cât de superficială și ingenuă eram. 
  
Mătușa știa ce spune când afirma că tineretul italian nu se grăbește să se maturizeze nici la 50 de ani. Mi-a spus destul de serioasă, când eu am încercat să tratez un pic cam zeflemistă discursul său: 
  
,,Ia seama nepoată! Nu aștepta să te maturizezi după ce faci 50 de ani! Acum ești încă în timp să-ți faci un rost în viață și să devii cu adevărat matură.” 
  
- Am râs prostește atunci și iată că la mai puțin de trei săptămâni, am ajuns la vorba sa. 
  
- Ca să fiu sinceră Desire, ideea de a merge acolo să stai o vreme până-ți limpezești ideile mi se pare bună, mai cu seamă că-i departe de Pescara și departe de dușmanii tăi. De restul în ce privește cariera și celelalte vei decide tu pe parcurs ceea ce-i mai bine, în funcție de ceea vrei de la viață. 
  
- Deja! O voi chema la telefon chiar diseară și mă pregătesc să plec în scurt timp, că aici nu mă simt în stare să mai rămân și nu cred că pot să-mi înăbuș multă vreme durerea și furia ce-mi mistuie sufletul. Părinții mei vor observa repede că ceva nu-i în regulă cu mine și nu doresc să mă mai las mereu controlată și manipulată de nimeni. Îmi dau seama că a sosit momentul să-mi croiesc drumul meu în viață chiar dacă va fi greu. Aici nu va fi posibil. Nu-s destul de puternică să-l înfrunt pe tatăl meu și nici să dau piept cu dușmanii lui care din păcate sunt și ai mei. Peste vreo două zile se întorc părinții mei din Croația și eu voi pleca sigur, în Carnia. În acel moment, sună telefonul făcând-o pe Desire să tresară puternic. 
  
- Cine o fi ? 
  
spuse ea încordându-se deodată și privind telefonul cu o teamă necontrolată. 
  
- Răspunde Desire și oricine ar fi nu-ți pierde cumpătul draga mea! Nu ești singură! Curaj! 
  
Desire se apropie de telefon, străduindu-se vizibil să-și calmeze frisoanele ce începuseră deodată să o scuture prin toți nervii săi încordați. În cele din urmă a ridicat telefonul, răspunzând cu voce nesigură: 
  
- Pronto? 
  
De la capătul firului o chema vocea veselă a mamei sale: 
  
- Desire! Amore mio, ce faci? Ești bine? Eu și ,,papà” ne făceam griji pentru tine, că te-am lăsat singură atâtea zile. 
  
- Mamă, sunt fericită să te aud! Eu sunt bine. Voi ce faceți? Când vă întoarce-ți acasă? 
  
- Venim mâine Desire. E timp urât aici și ne-am decis să scurtăm vacanța cu o zi. 
  
- Sigur? Vă aștept cu nerăbdare. 
  
- Ciao amore! Vrea și tatăl tău, să te salute. 
  
- Dă-mi-l și pe el mamă! Vocea baritonală a doctorului Bruno Belmonte, se revărsă ca un suflu binefăcător din telefon, în urechile fiicei sale care doar auzindu-l se simți protejată. 
  
,, Dumnezeule! Ca un copil! Continui în mod involuntar să mă comport și șă simt ca un copil, deși nu mai sunt. Trebuie neapărat să plec, altfel nu mă voi schimba niciodată agățată de siguranța care mi-o insuflă prezența bunului meu părinte. Avea multă dreptate Bernardette. Dacă rămân și la 50 de ani mă voi simți nu ca o femeie adultă ci ca o copilă fragilă care se teme să pășească în viață singură. Teribil! Trebuia să trăiesc aceste deziluzii și drama aceasta ca să mă pot vedea pe mine așa cum sunt?” 
  
- Pronto Prințesă! Mai ești la telefon copilă dragă? Nu te aud deloc. 
  
- Da tată! Eu te aud bine. Ce faci? V-ați distrat bine în vacanță? 
  
- Da comoară! Tu ești bine Desire?Te simți singură? 
  
- Nu tată! Acum e cu mine, Maria Carla. 
  
- Mă bucur! Salut-o din partea noastră și îi sunt recunoscător că-ți stă aproape. Mâine sosim acasă. Aici timpul de deplorabil, bate tare vântul și de ieri dimineață nu mai contenește ploaia. 
  
- Vă aștept și am o surpriză pentru voi. 
  
-Ce surpriză copilă? 
  
-Veți afla mâine. Până atunci e inutil să insiști să afli, că astfel, ce surpriză ar mai fi? 
  
- E de bine? 
  
- Eu cred că da! 
  
- Ciao prințesă! Pe mâine! 
  
- Ciao tată! Vă pup! 
  
Închise telefonul și se întoarse spre amica sa, care ieșise pe terasă, în timp ce ea vorbea la telefon: 
  
- Ce spui Maria Carla? M-am descurcat bine? Se întorc mâine din Croația și eu abia aștept să le spun că plec. Nu știu cum vor reacționa, însă sper să se obișnuiască cu ideea și să nu facă o dramă din asta. Noroc că se au unul pe celălalt. Părinții mei se înțeleg bine și se iubesc încă, după toți anii lor de căsătorie. Sunt Un cuplu de modă veche. 
  
- Desire, nu ar fi bine să te viziteze un medic înainte de plecare? Ai suferit o traumă oribilă și nu cred că se poate face abstracție de aceasta. 
  
-Voi merge să mă vadă un medic, abia după ce ajung în Carnia. Amintește-ți că și eu sunt medic și te asigur că nu sunt în pericol. Nu doresc absolut deloc, ca ei să-și dea seama de cele întâmplate. Ași muri de rușine și ei de durere. Crede-mă, că voi reuși să trec peste toate acestea cu bine și voi merge să fac un consult imediat după ce ajung acolo. Pe mătușa o găsesc abia diseară la telefon și-s nerăbdătoare să-i vorbesc. 
  
- Cum spui tu Desire! Eu aș dori să mă duc acasă acum, căci îmi fac griji pentru Diana. Nu se simțea deloc bine, când am plecat. Era slăbită și avea senzații de greață deși sărăcuța aseară la petrecere nu a apucat nici să bea sau să mănânce. Drogurile puse în primul pahar din care a gustat au terminat-o. 
  
- Mergi te rog la Diana și nu-ți făcea griji pentru mine! Mă simt mai bine și mă voi descurca. Sună-mă când ajungi, să-mi spui cum se simte. 
  
- Bine Desire, odihnește-te și ai multă grijă de tine! La cea mai mică problemă sau inoportunitate din partea acelor ticăloși, anunță-mă să-ți vin în ajutor. Am resursele mele, crede-mă! Dă-i un telefon Vilmei acum, că altfel te va chema ea, să te întrebe de lipsa ta de aseară de la petrecere. Îți amintești ce spunea Anca? Sun-o, astfel ticălosul de fiul său își va înștiința amicii săi că ești acasă. Spune-i că ești cu mine, astfel ticăloșii aceia vor crede că într-adevăr, ai reușit să te salvezi singură și fiind nesiguri dacă tu îți amintești de cele ce ți s-au întâmplat, cred că se vor da la fund un timp, dându-ți răgazul necesar să te pui la adăpost. 
  
- Da, ai dreptate. O sun chiar acum. 
  
- Ciao Desire! Ne auzim în curând! 
  
- Ciao cara! 
  
Maria Carla a plecat și Desire a rămas să-și înfrunte de una singură temerile și demonii care încercau să-i tulbure mintea și sufletul. Era foarte hotărâtă și motivată de o ură aprigă, să nu se lase distrusă de dușmanii săi. Decisese să recurgă la toate și mijloacele la îndemână, ca să-l scutească pe tatăl său de a cădea prin ea în mrejele planurilor diabolice ale lui Marco și Nicola. Își vor mușca pumnii de ciudă acei scelerați, când vor înțelege că de această dată, prada le-a scăpat printre degete. 
  
Referinţă Bibliografică:
PETRECERE NEFASTĂ (7) / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2037, Anul VI, 29 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!