Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Maria Giurgiu         Publicat în: Ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

PETRECERE NEFASTĂ(2-continuare)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După ce au observat că Desire dispăruse de unde o lăsaseră, acei mizerabili care nu aveau nici un pic de îndurare pentru prada lor, au devenit furioși la culme. La început au suspectat pe Carlo, ultimul care o vizitase și profitase de ea. Când un altul, pe nume Fernando s-a dus pe plajă să profite fără nici o remușcare de ea, acel om de joasă speță la fel ca și ceilalți tovarăși ai săi, s-a întors spumegând de furie, considerându-se tras pe sfoară de cel de dinaintea lui și fără multă vorbă se repede la acesta, îl înșfacă de pe scaunul unde stătea satisfăcut și trăgându-i un pumn zdravăn îl aruncă pe podea, înjurând și proferând blesteme:  
 
-Ticălos nenorocit! Îți permiți să mă iei peste picior, după ce ți-ai satisfăcut poftele? Unde ai dus-o ticălosule, că nu putea să plece singură dacă era inconștientă!  
 
Carlo încerca să se ridice de jos, cu sângele prelingându-i-se din gură și neînțelegând bine ce i se întâmpla:  
 
-Ești nebun și tâmpit! Ce tot spui? Fata a rămas exact acolo unde am găsit-o. Nu putea să plece că era leșinată. Abia de scotea câte un vaiet slab.  
 
Ceilalți din gașcă se privesc uimiți și Marco se ridică repede înjurând printre dinți și o ia către locul cu pricina, urmat de Nicola care aruncă o privire urâtă, rea,către cei doi, scuipând semnificativ către cel ce zăcea încă șezut pe podea, privind în jur cu spaimă. Acesta se adresează celor rămași la masă, privindu-l:  
 
-Vă zic adevarul! Fata era acolo când eu m-am îndepărtat.  
 
Fernando vrea să-l pocnească iar, în timp ce încerca să se ridice, însă Massimo și un altul din trupă pe nume Enrico care venise de puțin timp pe terasă și nu era deloc la curent cu cele întâmplate, îl opresc temperându-l:  
 
- Dacă e așa cum spune, atunci careva care l-a văzut, a așteptat să plece și a luat-o, ducând-o cu sine să se bucure în voie de ea, sau și mai rău, poate să ne trimită poliția pe cap. Enrico care venise pentru Gemma verișoara lui și era uimit s-o vadă beată criță, întreabă neînțelegând:  
 
-Voi v-ați pilit rău! Ce dracului se întâmplă aici și de ce să trimită cineva poliția? Unde sunt ceilalți și ce-ați băut de sunt fetele în halul ăsta? Massimo realizând situația îi răspunde în grabă aruncând priviri urâte celor doi, să-și țină gura:  
 
- Se întâmplă ceea ce se întâmplă mereu la petreceri, Enrico. Au amestecat băuturile și le-a cam luat valul precum vezi, pe fete. Nici ăștia doi nu-s mai breji, că li s-a urcat la cap alcoolul. Tu vezi mai bine de Gemma și de cealaltă, să ajungă cu bine acasă amice, dacă ai terminat treaba în local, că de rest mă ocup eu. Enrico se îndepărtează abținându-se să mai pună întrebări, căci Massimo era mereu irascibil și nu dorea să aibă probleme cu el. Nu prea agrea gașca aceasta și era dezamăgit că Gemma acceptase să rămână la petrecere și mai și exagerase în seara aceasta cu alcoolul, lucru care nu se întâmpla de obicei. Mâine va avea o discuție cu ea, căci ar fi păcat să se lase atrasă de droguri cum din păcate se întâmplase cu câtiva din grupul lor. Unul era chiar Marco care deși era un bun impresar și avea talent , era dependent de droguri și se cam învârtea în cercuri dubioase. Cine știe ce dracului combinaseră și nu era de mirare că se temeau de poliție, cu mafiotul ăla de Carlo prin preajmă. Desire nu se vedea și nici Marco, însă asta nu era treaba lui. Trebuia să o ducă pe Gemma și pe Ella de acolo.  
 
După ce Enrico s-a îndepărtat ceilați se priveau unii pe alții speriați, apoi privirile li se opresc la cele două fete care dormeau pe masă lăsând impresia că băuseră până-și pierduseră cunoștința. Massimo se ridică enervat:  
 
- Eu băieți, nu doresc să văd carabinieri pe aici în seara aceasta și să am probleme din cauza afacerii voastre urâte! Vă sfătuiesc să o găsiți și să rezolvați lucrurile cât mai în liniște și fără scandal și aveți grijă să nu afle mama că e de rău! Eu nu pot face nimic și ea, așa cum o cunosc eu, e capabilă să cheme poliția.  
 
Zicând acestea, dă să plece către intrarea în restaurant, însă Nicola care tocmai se întorcea furios , urmat de Marco îl prinde brutal de umăr și-l împinge la loc pe scaun zicând:  
 
- Tu nu pleci nicăieri până nu zic eu,ticălosule! Tu faci parte din grup vierme și ești la fel de vinovat ca toți ceilalți! Vei controla dacă nu cumva vreunul din oamenii voștri ne-a văzut și ne-a jucat festa aceasta, luând fata de pe plajă. Trebuie să mergi și să nu-i scapi din ochi, mai cu seamă pe cei care s-au ocupat de mesele noastre. În timpul acesta noi ne întoarcem pe plajă, să vedem dacă nu cumva vreunul din drogații ăia, care pe timpul nopții se aciuiază pe plajă nu au ajutat-o ei, totuși. La dracu! Fata aia nu a intrat în pământ și nu cred că a plecat cu propriile picioare după doza ce i-am administrat-o, numai dacă cumva nu a băut-o pe toată.  
 
Zicând acestea întoarce privirea întrebătoare către Marco, iubitul fetei. Acesta răspunde înțepat:  
 
- Așa ceva nu intră în discuție! A băut totul din pahar, în timp ce eu o provocam ținând-o în brațe, chiar sub ochii mei.  
 
- Atunci trebuie, să o găsim până la ziuă, înainte să treacă efectul drogului, ca să-i dăm altul. Altfel planul cade și mie nu-mi place să pierd în afaceri. Ea nu trebuie să mai poată să se retragă de data aceasta din capcană. Taică-su are o grămadă de bani și nu pot să ajung la acei bani, decât având-o pe ea în pumn. Ea, e cheia seifului cu bani ai doctorului.  
 
Așa e! Afirmă Marco furios și privind suspicios către Nicola, îi spune tăios:  
 
- Nu uita Nicola, că eu îmi vreau partea mea din afacerea asta, așa cum ne-a fost vorba! Altfel...  
 
- Altfel ce ticălosule? Ce crezi că va zice ea, dacă eu îi spun ce bastard ești tu, că ai dispus de corpul ei dăruind-o gratis nouă tuturor? Te va mai crede Desire că tu o iubești și va mai dori să fie cu tine pentru altceva decât să te ucidă cu propriile mâini dacă află asta? Ha, ha,ha! Dar prost mai ești! Se vede că era prea orbită de dragoste dacă nu a putut vedea că nu ești altceva decât un gunoi și că nu valorezi nici doi bani. Eu nu i-aș face niciodată una ca asta porumbiței aceleia, dacă m-ar accepta. Mai degrabă aș ucide cu mâna mea pe oricine ar încerca să o atingă. Afirmă privind fioros în jur încălzit de furie și de alcool.  
 
Marco îl privea cu gura căscată spumegând de furie și dă să-l pocnească, când Massimo îl oprește interpunându-se între cei doi care își aruncau flăcări de ură din priviri unul altuia, gata să se sugrume reciproc.  
 
- Calmați-vă imediat și concentrați-vă cum să ieșim din rahatul în care suntem cu toții, la dracu! Dacă vreți să vă strânge-ți de gât, mergeți în altă parte, nu aici, că dacă mama prinde de veste , într-o clipă cheamă carabinierii. Înceta-ți și mergeți în căutarea fetei, iar eu merg să supraveghez oamenii de la restaurant, deși mă îndoiesc că ei au de-a face cu treaba aceasta! Cineva să se ocupe de celelalte fete, să le ducă de aici, până nu se complică lucrurile mai rău. Ele nu trebuie să creadă altceva, decât că s-au îmbătat de nu-și mai amintesc nimic. Careva dintre voi să le ducă acasă.  
 
Nicola se adresează lui Carlo și lui Fernando:  
 
- Ocupați-vă voi de ele, apoi mă contactați! Noi ne întoarcem pe plajă,să vedem ce reușim să facem ca s-o găsim pe Desire.  
 
- Am văzut dându-și de lucru pe aici pe o tânără. zice Carlo împăciuitor.  
 
- Nu te-a văzut cumva Marco, când ai dus fata leșinată pe plajă?  
 
- Nu m-a văzut nimeni, am privit cu atenție în jur. Fata aceea nu era pe aici în acel moment.  
 
Zice el înveninat, iar în sinea lui deși nu dorea să recunoască, nu era foarte sigur. Totuși puștoaica nu se vedea prin preajmă atunci și el de câteva ori o privise insistent, căci merita toată atenția. Era mereu absorbită de lucrul ei și nu-i dăduse atenție nici o clipă . De mai multe ori el îi căutase intenționat privirea, căci lui îi plăcea fata aceea.  
 
-Nici eu nu am văzut-o prin preajmă atunci. Locul a fost ales bine, era mascat de tufișurile acelea.  
 
Zice Nicola, încercând să îl îmbuneze pe Marco, ca nu cumva să înrăutățească mai rău lucrurile.  
 
- Marco, să știi că eu când spun o vorbă, așa rămâne și iau foc când cineva pune cuvântul meu la îndoială, mai ales în fața oamenilor mei, așa cum tocmai ai făcut tu. Pe toți dracii! Ai meritat vorbele ce ți le-am spus, pentru felul cum m-ai lipsit de respect de față cu toți. Din partea mea nu-ți port pică, dar dacă nu-ți convine poți să te retragi. Crezi că te descurci tu singur cu fata aia, în caz că afacerea ajunge la urechile cui nu trebuie? Fata era drogată de tine, nu-și poate aminti ce i s-a întâmplat, dacă nu-i spune careva. Pentru ea tu ești iubitul ei, dacă va avea bănuieli, pe tine cad.  
 
- Nici vorbă Nicola, doresc să rămânem în afacere și să continuăm treaba aceasta cum am plănuit. Trebuie însă s-o găsim! Știi ? Eu nu o iubesc pe Desire. Când am reîntâlnit-o, am jucat teatru cu ea și ea a căzut în plasă ca o proastă fără minte. Nu pot uita umilințele din trecut, ce m-a făcut să îndur îngâmfatul acela de taică-su și am hotărât, că merită o lecție pe care să nu o uite toată viața. Credeau că poziția și banii lor îi apără de orice. Îl urăsc pe tatăl ei și mi-am dorit să-i dau această lecție chiar de nu aș câștiga mare lucru.  
 
Continuă el cu voce mai scăzută, în momentul când ceilalți au plecat să-și ducă la îndeplinire sarcinile. Nicola îi răspunde împăciuitor în timp ce ieșiseră pe plajă din nou, dorind să arunce câteva priviri pe plaja și la localurile învecinate gândind, că cineva de pe acolo putea să fi observat cortegiul lor pe plajă și fata nudă de care ei toți se bucuraseră pe rând, nemaifiind destul de vigilenți împrejurul lor, oricât încercau să conteste acest lucru.  
 
Făcuseră multe greșeli fiind prea siguri de reușită. Mergând de-a lungul mării ale cărei valuri împroșcau nisipul cu stropi înspumați lovindu-se de țărm, masa verde de apă cu o inteligență ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care murmura surd în neliniștea undelor negre și spumegânde, repulsia contra nimicniciei umane. Surzi și ignoranți la disprețul valurilor, ei continuau șă-și țeasă uneltirile:  
 
- Înțeleg Marco! Acum că mi-ai spus acest lucru, văd altfel problema! Îți dau dreptate și gândesc că pe viitor, dacă vreau să mi-o fac iubită pe Desire, nu ai avea nimic contra.  
 
- Dacă o vrei, eu ți-o las ție amice! Tare aș vrea să văd figura lui taică-su, când ea va deveni o marionetă pentru noi și nu va mai vrea să știe de el, marele om! Șoptește el înveninat mai mult pentru sine, cuvintele ca un blestem, ochi-i străfulgerând întunericul nopții cu priviri încărcate de o ură drăcească.  
 
În timpul acesta terasa piscinei se golise complet de oaspeți, Anca și mama sa au început să debaraseze mesele, observând platourile cu bunătăți neatinse. Fata a văzut cum doi dinte acei ticăloși au luat fetele și le-au dus cu ei, ele fiind complet incapabile să plece singure, în halul cum erau. Se întreba în sinea ei, dacă nu vor tenta să profite de starea lor pentru ași face ei meandrele, cum făcuseră cu Desire.  
 
- Câtă ticăloșie există în lume doamne! Murmură ea ca pentru sine.  
 
- Ai spus ceva Anca? Întrebă mama ei nedumerită.  
 
- Ziceam, că oaspeții aceștia nici nu s-au atins de mâncare! Sunt intacte platourile.  
 
- Au turnat în ei mai mult alcool, după cum se vede. Muierile alea erau bete toate. Pe cea roșcată însă nu am văzut-o deloc. Ciudat! Tu ai văzut-o? Ea era sărbătorita! Cum e posibil ca sărbătorita să dispară astfel și să-și lase oaspeții? S-o fi dus pe plajă cu iubitul ăla al său, însă asta nu se face astfel. Eu îți spun sincer copilă dragă, că nu-i pot înțelege deloc pe italienii aceștia și apucăturile lor. Ce maniere sunt astea? Ee- he! Nu se pomenește pe la noi așa ceva, dragă!  
 
Încă nu-i spuseseră ce se întâmplase și Anca gândea că poate era mai bine, dacă nu o vor implicau și pe ea în povestea aceasta ca să nu se frământe fără rost. Îi va face această propunere tatălui său. Acum Maxim îi stă mereu prin preajmă, ca o umbră și el a rămas în restaurant să debaraseze mesele acolo, pe măsură ce clienții pleacă, ca să nu dea de bănuit.  
 
După miezul nopții au reușit să-și termine treaba și doamna Vilma le-a spus să plece acasă, să se odihnească. Ștefan trebuia să vină dimineața devreme la muncă , să niveleze nisipul pe plajă, să deschidă umbrelele când primii turiști apăreau pe plajă să profite de soarele de dimineață, să ducă bărcile la malul mării pentru cei care vor dori să închirieze. Duminica era mult de muncă pe plajă, mai mult ca în timpul săptămânii. Noroc că Stefan era un om puternic și munca și-o făcea cu tragere de inimă. De aceea în fiecare an în sezonul de vară, madam Vilma nu dorea să angajeze pe alții fi,ind foarte mulțumită de cum munceau ei. Erau vrednici și onești și ea avea încredere în oamenii aceștia. Anca lucra aici numai în anumite ocazii,ca în seara aceasta și nu i-ar fi plăcut să lucreze permanent la local, fiind o muncă prea extenuantă. Era o fată frumoasă, subțirică, înaltă cu părul scurt,de culoarea mierii, ochii verzi luminoși sclipind de istețime și deseori visători, umbriți de genele lungi negre ce contrastau cu pielea fină, catifelată și ușor bronzată a obrazului. A doua zi fiind duminică era liberă și putea să doarmă până mai târziu.  
 
Vilma era intrigată și ea, că de o bună bucată de timp Desire nu se arătase deloc prin restaurant. A doua zi dorea să-i telefoneze.  
 
Tocmai îi spunea acest lucru lui Ștefan, care o asculta în tăcere gândind că dacă fata aceea se trezește prea repede închisă în magazia cu bărci, în întunericul de acolo și se pune pe țipat de frică, aduce beleaua pe capul lor.  
 
-La naiba, asta ar mai lipsi! Și idiotul ăsta de Maxim care nu se dezlipește din preajma mea de când au observat dispariția fetei, spionându-mi toate mișcările și scrutându-ne suspicios când vorbim între noi.  
 
Acum ei bănuiesc pe toată lume și au devenit atenți la orice indiciu. Trebuie să fiu atent atât eu cât și Anca și am făcut bine că nu i-am destăinuit nimic Ninei, astfel ea nu se poate trăda citindu-i-se pe chip îngrijorarea. Mai bine,așa!  
 
Massimo se apropie și întreabă:  
 
-Mai aveți mult Stefano până plecați acasă?  
 
-Sper să putem pleca cât mai repede Massimo, căci e trecut de miezul nopții și eu am nevoie să dorm barem câteva ore, căci mâine mă trezesc devreme să mă întorc la treabă. Patroana ne-a spus că putem pleca deci imediat ce terminăm, noi plecăm acasă.  
 
-Bine Stefano, ai dreptate!  
 
Fetele terminaseră de pus la loc vesela și s-au dus să se schimbe, se schimbă și el și le cheamă:  
 
- Nina , Anca! Hai să mergem !  
 
- Gata Stefan! Iată-ne!  
 
În hol Vilma vorbea cu Massimo:  
 
- Știi Massimo? Desiree mi-o imaginam o fată educată cu bun simț , însă nici măcar nu s-a arătat pe aici de când a venit , să mă salute cel puțin. Mâine îi telefonez să-i spun vreo două vorbe. Sau poate nu se simțea bine? O fi băut și ea prea mult ca celelalte?  
 
Anca care lucrase pe terasă toată seara, profită de discuție ca să-i distragă atenția lui Massimo și spune:  
 
- Nici pe terasă nu am mai văzut-o doamnă de ceva timp. O fi avut vreo problemă și a plecat în grabă? Massimo a stat la masa lor, el trebuie să știe mai bine.  
 
Privesc amândouă întrebătoare spre Massimo.  
 
-Ca să fiu sincer, nu am fost atent nici eu dar îmi amintesc acum, că a spus Marco la un moment dat, să o scuzăm că a trebuit să plece repede acasă,pentru că s-a ivit o problemă neprevăzută.  
 
Anca în timp ce făcea curat pe terasă a găsit geanta lui Desire, care alunecase sub un scaun, lângă o tufă de trandafiri în momentul când ea își pierduse cunoștința și o luase, ascunzând-o cu intenția să o ducă în magazie, unde zăcea stăpâna ei. Nevăzînd-o, niciunul nu-și amintiseră de geantă.  
 
Au plecat toți trei în parcare unde aveau mașina și acolo, înainte să pornească, Ștefan se adresează nevestei:  
 
- Nina, după ce după ce vă duc acasă, mă întorc și dorm în magazie în noaptea asta, că am băgat de seamă, că cineva tot încearcă să forțeze lacătul și să intre peste noapte, acolo. Dacă Ancuța vrea mi-ar plăcea să vină și ea noaptea asta să-mi țină de urât.  
 
- Ce tot zici Ștefane? Crezi că eu pot să dorm liniștită când știu că fata mea doarme în magazia cu bărci unde ar putea să intre vreun răufăcător peste voi? Ești nebun omule? Vin eu acolo cu tine ! Du fata acasă!  
 
- Mamă, nu-ți face griji degeaba! Te rugăm să accepți să dorm eu cu tata în magazie!  
 
Zice fata veselă ciufulindu-i părul mamei sale, care stătea pe scaunul din fața sa, necăjind-o în joacă.  
 
- Nu se poate!  
 
- Tu mâine lucrezi, iar eu sunt liberă și țin să te odihnești noaptea asta. Uite cum facem! O ducem repede pe mami acasă și ne întoarcem imediat înapoi tati și dormim în magazie. Nu accept favoritisme! Pot să dorm mâine cât vreau.  
 
În acest timp, îi întoarce fața spre sine și îi dă un sărut tandru pe fruntea încruntată.  
 
- Hai, hai! Văd că faci cum faci și ne joci pe degete cum vrei tu domnișoară, pe amândoi. Pot dormi și eu foarte bine în magazia de bărci cu taică –tu și tu să dormi în pat. Zi-i și tu ceva omule! Asta puneați voi la cale azi în bucătărie? Lipsește ceva de acolo? Erai îngrijorat azi!  
 
- Nu Nina, nu am observat nimic lipsă dar vreau să fim văzuți acolo la noapte să descurajăm hoțul. Te rog să nu scapi vreo vorbă patroanei sau la altcineva că nu-s sigur de nimic și nu trebuie să o alarmăm. Știi că nu e bine să vină poliția și să știe de noi ,că suntem clandestini.  
 
- Ooof doamne! Mereu nenorocita asta de situație. Măcar de ar intra România noastră în Schengen, de la începutul anului viitor cum se aude, ca să nu mai trebuiască să așteptăm sanatorii și alte legi ale italienilor să avem și noi drepturi în țara asta că nu facem rău nimănui ci doar ne spetim muncind pe bani puțini. Am făcut cerere de două ori până acum și nimic.  
 
- O să fie bine mami drag! Fii liniștită!  
 
- Nu-mi fac griji atât pentru noi puiule, mă gândesc mai mult la tine, fată! Noi dorim să-ți poți continua studiile aici așa cum visezi ,că ești deșteaptă și meriți să ai mai mult de la viața asta.  
 
- Toate la timpul lor mami! Hai, coboară că am ajuns acasă! Eu cu tati ne întoarcem.  
 
- Veniți un pic în casă, să vă trageți sufletul și să vă luați schimburi pentru dormit! Insist!  
 
În sinea lor stăteau amândoi ca pe jar cu gândul la fata aceea închisă în magazie dar pentru nu a o neliniști și mai mult pe Nina, au intrat în casă pentru un moment și după ce au luat schimburi și ce mai aveau nevoie s-au întors degrabă la mașină.  
 
Au fost norocoși căci fără să-și dea seama, au fost urmăriți de Massimo cu mașina, până i-a văzut intrați în casă, după care a plecat acasă , telefonând mai întâi amicilor săi, să le spună, că ei nu au nimic de-a face cu dispariția fetei. El însuși văzându-i ajunși acasă la ei și nu mai era în mașină cu ei, nimeni. A coborât și s-a uitat bine înlăuntru, după ce ei au intrat în casa lor.  
 
Va urma  
 
Referinţă Bibliografică:
PETRECERE NEFASTĂ(2-continuare) / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!