Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Maria Giurgiu         Publicat în: Ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După o noapte de somn cu vise în care spiritele au rătăcit fără opreliști între două lumi, nimic împiedicându-le să se întâlnească în răscrucea dintre lumea viilor și lumea de dincolo, cu alte spirite, cunoscute venite de dincolo de albastru. Unele dintre cele plecate din astă lume, au lăsat în urmă datorii neîmplinite, visuri frânte la jumătatea drumului, iubiri netrăite și nu puteau odihni în pace, astfel se întorceau în căutare de alinare, în rugăciunile celor rămași pe pământ. Când Alba se trezește și lasă iatacurile castelului său dintre stele coborând pe pământ, sora ei Noaptea se grăbește să-i lase locul și odată cu ea spiritele se retrag fiecare în lumea lor, iar satul își freacă leneș ochii, încercând să-și scuture somnul în fața răsăritului ce-i gâdila pleoapele.  
În fiecare noapte își împletesc reciproc conștiințele încercând tardiv să reunească într-un puzzle, drumuri inițiatice care nu mai duc nicăieri, din linii concave, spiralate, frânte, pe fețele crăpate ale oglinzilor atemporale, spiritele eliberate din cuștile carcaselor de lut răpite pe neașteptate de îngerul morții, în simbioză cu spiritele celor vii, care eliberate din hățurile conștiințelor treze, își sondează propriile adâncuri privindu-le cu ochii dorului în căutarea unor clipe apuse și a năzuințelor neatinse.  
În aceste săptămâni dinainte de sfintele paști roiesc în spațiul de deasupra lumii satului spiritele răposaților strămoși, în așteptarea binecuvântatelor rugăciuni liturgice, cântate în biserică în sâmbetele din postul mare și a pomenilor, care la noi în sat se fac în sâmbetele morților, pentru pomenirea sufletelor celor duși din astă lume. Astfel poverile cu care multe din acele suflete au plecat în lumea drepților, se mai ușurează cu fiecare liturghie închinată pomenirii lor.  
Florica îl îndoctrinează de fiecare dată pe Gheorghe omul ei, cu aceste argumente când el se arată sceptic cu utilitate acestor tradiții, impresionat de sârgul cu care nevasta lui nu-și precupețește nici un efort, pentru a încropi în fiecare an cele trebuincioase în a face pomenile de sâmbăta morților și taierul pe care îl duce la biserică, pentru veșnica pomenire a celor răposați, dintre neamurile lor.  
Azi fiind ultima sâmbătă a morților, ea a pregătit deja totul pentru pomana ce se va face la șetre. În această dimineață trebuie doar să pună cratițele la foc, să fiarbă: bobul deja la pus l-a înmuiat și l-a descojit de joi, ajutată și de Gheorghe, în ciuda protestelor sale și de cei doi nepoței, iar ieri l-a fiert și la turnat în străchini de lut smălțuite, așa cum făcea mama sa. Mai are de făcut doar sosul care trebuie turnat deasupra bobului. Bob gătește rar, doar cu această ocazie și e foarte apreciat de toți din familie. Va pune la fiert și sarmalele de post, împachetate de aseară, mâncărica de praz cu măsline și prunele cu orez. Pentru împărțit, a frământat și a copt cozonac de post cu nucă și cacao și Gheorghe i-a cumpărat de la Vedea, covrigi împletiți presărați cu mac.  
Azi se trezi cu noaptea în cap, pentru a avea suficient timp, să gătească pentru pomană.  
Ieși o clipă în ușa bucătăriei și în treacăt observă că orizontul s-a înroșit, semn că ziua și-a întredeschis genele și se freacă la ochi somnoroasă. Gheorghe e deja treaz și moșmondește încă prin baie. Îl strigă nerăbdătoare:  
- Hei, omule! Gheorghe! Dă zor și mergi te rog să-mi spargi câteva lemne din cele uscate, că am numai din cele verzi aici și ard mai greu. Mă apucă seara cu mâncarea pe foc și scot o grămadă de fum, până se aprind. Hmm! Se vede că îmbătrânești și te miști tot mai încet, cu fiecare zi ce trece.  
Zise ea cu voce mai înceată. În cele din urmă el apăru morocănos în prag și o apostrofă:  
- Vezi că te auzii babo! Crezi că doar eu îmbătrânesc? La tine nu te uiți?  
- Hai, hai Gheorghe, că am treabă! Adu-mi lemnele alea te rog, că s-a făcut târziu.  
- Ce târziu! Nu vezi că abia se crapă de ziuă? E timp destul, numai că tu ai îmbătrânit și nu mai ai somn.  
- Uite acum merg, să-ți tai lemne, ți le aduc la botul calului și te-aș ruga să te ocupi doar de cratițele tale în dimineața asta, că de dat la animale și de curățat grajdul și cotețul porcilor, mă voi ocupa eu, numai să nu te mai plângi că-ți lipsește timpul.  
- Hai, că eu fac o cafea și pregătesc imediat masa, să iei ceva în gură și tu.  
Încercă ea să-l îmbuneze.  
- Pune și niște țuică pe masă, fiindcă eu nu pot să beau cafea dacă nu-i adaug un pic de țuică!  
- Bine, bine îți pun și țuică! Nu încetez să mă minunez cum poți strica aroma cafelei cu țuică, dar în fine: fiecare cu gusturile sale.  
- Nu e cazul femeie! Știi doar că eu am început să beau cafea la insistențele tale, altfel nu prea mă dădeam în vânt. Hmm! Ce ți-e și cu cafeaua asta! Cică devii mai ager la minte și te ține treaz. Eu însă n-am fost niciodată un adormit, așa că nu ai motive să mă îmbii cu cafea să mă trezesc și mintea mi-e ascuțită ca briciul. Ai tu de zis ceva împotrivă?  
- Nuu! Ce-ți veni acum, de cârtești contra cafelei? Te treziși cu fața la cearceaf? Doar a început să-ți placă și ție, dreasă cu o picătură de țuică. Hai omule zău! Nu mai căuta noduri în papură, că trece timpul degeaba. Du-te și fă ce ai de făcut, apoi vino să mănânci ceva și să-ți bei cafeaua! În cele din urmă te-oi mai îmbuna.  
Omul o privea încruntat rozându-și un colț al mustății lui încărunțite și în ochi i se aprinse o luminiță.  
- Ca să mă îmbunezi, ar trebui mai mult, decât o cafea. Înainte mă mai pupai, uneori mai mă stimulai și cu altceva, acum însă mă îmbii mereu cu cafea.  
- Ia uite la el, la ce îi stă mintea! E postul mare, păcătosule! Dispari mai repede și nu mă mai ispiti să zic vorbe rele, că fac pomană azi și mă bagi în păcate.  
Florica se stropși la el și ochii ei verzi, frumoși scânteiară contrariați, pleoapele colorându-i-se ușor, semn că nivelul adrenalinei îi crescuse în corp, provocată de insinuările lui.  
Gheorghe râse satisfăcut pe sub mustață, își aruncă pe umeri cojocul vechi de lână să-l apere de răcoarea dimineții, își încălță cizmele de gumă și ieși binedispus la treburile lui. Florica lui era bună la suflet și se ținea încă bine. În ciuda anilor rămăsese tot o femeie atrăgătoare, care știa să-și poarte de grijă, să arate bine pentru el, deși nu lăsa să se vadă că făcea caz de aceste lucruri. Le făcea în mod firesc, cu discreție. Deși erau căsătoriți de peste treizeci de ani, se înțelegeau bine și datorită firii femeii. Ea știuse întotdeauna să-l facă, să se simtă apreciat și respectat, îl stimulase să se ridice și să meargă mai departe în momentele de cumpănă, o simțea mereu aproape de sufletul lui, îi era sprijin de nădejde, nu era o nesuferită și cicălitoare ca multe din sat, care cu trecerea anilor deveniseră de nesuportat pentru bărbații lor. Împreună realizaseră lucruri minunate, se bucurau încă de multe momente intime, plăcute, în ciuda anilor ce se scurgeau implacabili odată cu viața. O iubea și se simțea împlinit și puternic având-o alături.  
Florica se apucă să pregătească aluatul pentru clătitele de post, ce intenționa să le umple cu dulceață de vișine în așteptarea lui Gheorghe. Le plăcea atât celor mici cât și lui. Acest lucru o convinse că nu puteau lipsi de pe masă și niscai dulciuri chiar dacă era post. Surâse cu privirea visătoare unor amintiri de ea știute și își continuă cu hărnicie pregătirile. Își șopti în gând:  
,, Chiar dacă părintele va sosi înainte de prânz să binecuvânteze pomana, eu tot voi fi gata la timp. După asta, îi propun lui Gheorghe să ieșim un pic la oraș mai pe seară, împreună cu cei mici. Am făcut rost de bilete la filmul ăla nou cu Bruce Willis și le voi face o surpriză. Lui îi plac filmele cu Bruce ca și mie de altfel și copiilor sper să le placă, că-i o comedie și după film îi ducem în parcul de distracții . Mai ieșim și noi în lume cu ocazia asta. Mâine e ziua de Florii și la televizor va fi și raliul de Formula unu, pe care omul meu nu l-ar rata pentru nimic în lume. Probabil îi invită pe prietenul Costache împreună cu Tănțica lui, ca să-l vedem împreună. Noi femeile vom merge la biserică mâine, că e zi mare și după prânz, vom mai vedea.”  
Între timp, omul intră pe ușă cu un braț de lemne, îl puse sub sobă și ieși iar să potolească corul pe mai multe voci, ce se iscase în bătătură la apariția lui. După ce hrăni porcii, caprele, găinile și pe Grivei, se întoarse în bucătărie să mănânce.  
-Nu poți face o pauză să mănânci și tu ceva și să-ți bei cafeaua?  
Își apostrofă consoarta, care după ce pusese mai multe oale pe foc, se apucase să facă clătite.  
-Sigur! Stai, să umplu vreo două clătite să gustăm și noi.  
Zicând acestea, puse farfuria cu clătite calde pe masă și el se servi bucuros.  
-Să știi că eu voi stropit pomii din grădina casei în dimineața asta.  
-Bine! După prânz când termin cu pomana, voi semăna dovlecei și castraveți și câteva fire de varză. Mai către seară nu ai vrea să mergem în oraș? Am făcut rost de niște bilete la cinema. E un film cu Bruce Wilis.  
- Păi dacă deja ai biletele, ce pot să mai zic?  
- Azi e și sfântul Gheorghe și am vrut să-ți fac o surpriză. Se vor bucura și copiii, filmul e o comedie iar biletele mi le-a procurat Roxana, fata lui Răducanu. E casieră la cinematograf.  
- Bine mergem la cinema dar nu te vei apuca de pus în grădină cum ai plănuit tu. Te odihnești că te-ai trezit devreme și cred că aseară te-ai culcat după miezul nopții. E sărbătoare azi.  
- Mă voi odihni, îți promit! În ce privește plantele, răzorul l-am făcut deja, de ieri. Într-un sfert de oră termin.  
- Nu-mi place să te văd cum te spetești cu munca și-n zi de sărbătoare. Avem ce ne trebuie și am putea plăti pe careva să facă munca în grădină.  
- Nu mă spetesc. Fac treburile acestea cu plăcere, crede-mă și sărbătoare e și pentru tine.  
Când va fi de săpat sau alte treburi mai grele, vom plăti oameni să facă, însă cu pusul răzoarelor țin să mă ocup eu.  
- Bine, atunci fă cum dorești. Acum mă ocup de stropit piersicii și merii că s-ar putea să se strice vremea. Așa zicea Busu ieri la previziunile meteo.  
Zicând acestea o sărută pe obraz, apoi își puse șapca pe cap și ieși.  
Florica termină devreme pregătirile pentru pomană. Aprinse o lumânare și o puse într-un vas cu mălai să absoarbă ceara ce picura, luă vasul de tămâiat în care puse câțiva tăciuni aprinși, presără deasupra boabe de tămâie și începu să tămâieze bucatele pregătite, șoptind o rugăciune și făcându-și semnul crucii. Când fu totul gata, intră în casă să se schimbe și să-i zorească pe cei doi țânci să se îmbrace. Marius și Violeta nu se îndurau să se mai dezlipească de la televizor, de filmul lor preferat cu desene animate.  
Pe drum începuseră să treacă sătenii cu coșurile către șetre, semn că la biserică slujba se sfârșise și în scurt timp, va apărea și preotul să binecuvânteze pomana.  
 
- E cazul să vă grăbiți să mergem, că deja trece lumea și preotul trebuie să sosească.  
 
- Eu sunt gata. Hai să te ajut să duci și tu coșul!  
 
- Marius! Violeta! Voi ce mai așteptați, nu sunteți încă îmbrăcați?  
 
- Bunico, acum se termină filmul și venim și noi!  
 
- Nici vorbă! Închide-ți imediat televizorul și mișcați-vă! Știți că nu trebuie să stați prea multă vreme în fața televizorului, mama voastră nu e de acord și nu e sănătos. Diseară mergem la cinema, dacă sunteți cuminți.  
 
- Bine bunico, suntem deja gata și venim după voi. Răspunse băiatul. Violeta, cea mai mică dintre copii se apropie fericită cu nedespărțitul ei tovarăș Teddy Bear, ursulețul de pluș și cu pantofii încălțați invers și îi zice bunicii:  
- Buni,Teddy Bear vine cu mine la pomană și la cinema!  
- Da scumpete, însă trebuie să-ți scoți pantofii și să te încalți ca lumea că i-ai pus schimbați.  
- Lasă bunico, că o ajut eu să se încalțe bine și venim după voi la pomană. Duceți-vă voi înainte cu coșul, căci vine popa și nu te găsește acolo.  
O îndemnă Marius trăgând de timp ca să nu piardă finalul serialului. Gheorghe se străduia să nu râdă văzând încruntarea nevestei sale, la tentativele copilului de a o determina să plece mai degrabă. Femeia îi aruncă și lui o privire contrariată destul de grăitoare zicând:  
-Tu, ajut-o pe sora ta să se-ncalțe și să oprești televizorul înainte să ieșiți! Să nu întârziați că mă supăr!  
- Da bunico!  
În drum către șetre, îi zise contrariată bărbatului:  
- Uneori am impresia că băiatul te copiază pe tine, încercând să mă manevreze. E prea diplomat pentru un copil de nouă ani și tu taci și nu zici nimic să-ți impui autoritatea în fața lui și să-mi vii în ajutor.  
- Să-ți vin în ajutor! Nu cred că e cazul, văd te descurci singură. E doar un copil! Trebuie să-ți dau dreptate că e prea înțelept pentru vârsta lui dar nu-l învăț eu lucrurile astea. Cred că băiatul e un observator bun și învață singur cum să obțină ce vrea. De fapt nu a făcut nimic rău. E doar pasionat de serialul ăla de aventuri. Ai să vezi că până așezi tu masa, ei ne ajung din urmă. Eu îi acord multă încredere și el vede și face tot ce poate să fie la înălțime. Cred că asta nu-i rău.  
- Uite cum îi ții partea! Trebuia să mă aștept la altceva de la tine!? Îi cânți mereu în strună și de aceea el te preferă și încearcă să te imite în multe privințe. Dacă tu îi ceri un lucru, te ascultă fără să crâcnească.  
- Ehe! Vede și copilul cine comandă în casa asta și nu te mai lamenta că băiatul e destul de cuminte și ascultător. O să iasă om mare din el, ai să vezi.  
La șetre lumea se strânsese și femeile puseseră pe mesele lungi de scânduri vasele cu mâncăruri și sticlele cu băuturi, așteptând sosirea preotului. Florica așeză coșul pe măsuța ei se grăbi să aștearnă în dreptul său fața de masă și să așeze farfuriile pline și sticlele cu băuturi. (Fiecare familie din sat are locul său știut la șetre și lucrul acesta se respectă cu strictețe, căci toți au contribuit cu bani și muncă să le ridice.)  
 
Referinţă Bibliografică:
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU / Maria Giurgiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1946, Anul VI, 29 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Giurgiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!