Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Anotimp > Mobil |   


Autor: Maria Filipoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Maria FILIPOIU - ILUZII DE TOAMNA (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TOAMNA GÂNDURILOR MELE  
 
Toamna gândurilor mele  
cu tristeţe şi răcoare,  
du-mi în zbor de rândunele,  
speranţă nemuritoare!  
 
Lasă-mi raza bucuriei  
din câmpiile cu floare!  
Du-mi tristeţea nostalgiei  
pe tărâm cu flori şi soare!  
 
Pune-n coşul rodniciei,  
dăruire sufletească!  
Din fiorii nostalgiei,  
o iubire să renască!  
 
Lasă-n vremuri de restrişte,  
cu iubire trecătoare,  
ploaia gândurilor triste.  
Spre a vieţii resemnare.  
 
Cu plâns de frunze scăldate  
în lacrimile sângerii,  
sentimente-s îngheţate  
pe grumaz cernit al verii.  
 
Prin a iernii hibernare,  
duc în scorbură de gânduri,  
vis de primăveri cu soare,  
cu al lirei glas în rânduri.  
 
 
PRINŢESA TOAMNĂ  
 
Toamnă-prinţesă cu frunze-n diademă,  
te-aşteaptă Vântul hoinar la răspântii!  
Să te surprindă cu flori de crizantemă  
şi să-l însoţeşti în codrii ruginii!  
 
Din harpă veche să îţi cânte balade!  
Să te adoarmă cu vals în plutire!  
Să-ţi aducă vise din verile calde!  
Să te îmbrace în flori de iubire!  
 
În vis de primăvară să vezi câmp cu fragi  
şi din cireşe să îţi pună cercei!  
Tandru să îţi sărute vârfuri de copaci!  
Cu privirea-n plete să-ţi prindă scântei!  
 
Din somn să te trezeşti la sfârşitul verii!  
Să ieşi la paradă în straie de gală!  
Cu belşug de roade din pomii fructiferi  
să te strecori în ghiozdănel de şcoală!  
 
Să fii adorată precum o contesă!  
De Ziua Recoltei să te primeneşti!  
Sa te iubească lumea, ca pe-o prinţesă!  
Cu daruri să surprinzi priviri omeneşti!  
 
 
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE  
 
Toamna iubirii pierdute  
transformă roua în brumă.  
Iar prin zile tot mai scurte,  
plăcerea plimbării curmă.  
 
Vântul biciuieşte pomii,  
până cad frunze sângerii.  
Jalea morţii pun în lacrimi  
galbene, roşii, arămii.  
 
Vântul răscoleşte norii  
ce-ascund razele de soare.  
Ploaia să-şi pună fiorii  
în vreme rea şi răcoare.  
 
Vremea rece ia cu sine,  
sentimentele plăcute.  
Şi pârjoleşte destine,  
de iubirile pierdute.  
 
Cerul este ca pământul.  
Ceaţa scurtează orizont.  
Aspru şi tăios e vântul,  
impunător ca un despot.  
 
Omul îşi îneacă necaz  
în vinul proaspăt fermentat.  
De soartă să mai facă haz,  
când cheful de viaţă-i curmat.  
 
 
VĂLUL PLUMBURIU  
 
Vălul plumburiu al toamnei târzii  
leagă Cerul şi Pământul la un loc.  
Din el mai zboară frunze ruginii,  
săltate de vânt într-un macabru joc.  
 
În văl adoarme tristeţea vremii,  
când norii cenuşii se scurg în zare.  
Bruma anunţă venirea iernii,  
natura să intre în hibernare.  
 
Prin văl plumburiu îşi cerne Toamna,  
lumina zilei către bezna nopţii.  
Cu frunze pământii scrie drama  
vieţii sfârşite în pecetea sorţii.  
 
Sub nori se ascund raze de soare,  
focul să le stingă aburi plumburii.  
Soarele-n zâmbet pune răcoare,  
iar vremea vopseşte pomii ruginii.  
 
Văl plumburiu întunecă văzduh  
şi înfiorează gânduri omeneşti  
ce-şi duc ecouri în vorbe de duh.  
Că îngheaţă maniere sufleteşti.  
 
În văl plumburiu se cerne viaţa  
naturii în a vremii amorţire.  
Prin iarnă să-i legene speranţa,  
cu dor de-a Primăverii revenire.  
 
 
SUNT TOAMNA IUBIRII  
 
Sunt Toamna iubirii pierdute,  
de dorul unui vis fremătând.  
Dorinţe-mi pun pe frunze ude,  
din sufletu-mi pribeag lăcrimând.  
 
Din izvorul nefericirii,  
iubirea-mi aşez în batistă.  
Cu nostalgia revenirii  
Toamnei soră, la fel de tristă.  
 
Culoarea morţii-mi lasă pe chip  
şi cu ea îmi scrie bun-rămas.  
Să o aştept cu-al său anotimp,  
şi-n viaţa mea să facă popas.  
 
Mesaj pun pe frunze ruginii,  
ca o surată iubitoare.  
De nu voi mai fi când va veni,  
să îmi recitească scrisoare.  
 
- Iubirea mea s-o iei cu tine,  
într-o lume nemuritoare!  
Să-mi duci tristeţea din suspine,  
de dor fără asemănare!  
 
Că mi-am brodat înţelepciune  
pe frunze, du-le între stele!  
De-ar fi să facă o minune,  
îngeri, cu gândurile mele!  
 
 
CURCUBEU DE FRUNZE  
 
În curcubeu se ridică frunze către Cer,  
când vremea lăcrimează pe Toamna-giuvaier.  
Culoare şi strălucire pun în agate,  
să le dea preţuire între nestemate.  
 
Luna îşi aşterne raze reci de lumină,  
pe pomi îngălbeniţi din crâng şi din grădină.  
Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire  
şi de jalea morţii în drum spre cimitire.  
 
Copacii îşi plâng soartă, de frunze dezbrăcaţi,  
în ploaie mocănească necontenit udaţi.  
Că vremea doamnei-toamnă e capricioasă,  
de nu-ţi vine să scoţi niciun câine din casă!  
 
Privind natura toamnei, îmi încălzesc gânduri,  
tristeţea nostalgiei s-o aştern pe rânduri.  
Speranţă de viaţă să ducă-n primăvară.  
Toamna să-şi rescrie povestea exemplară.  
 
 
TOAMNA PE DEAL  
 
Toamna pe deal întinde generoasă,  
braţe pline cu belşug de poamă deasă.  
În coş aşez cu grijă, mere şi gutui.  
Cu aroma lor „să rup gura târgului"!  
 
Din dealuri, stejarii cu frunze ruginii  
privesc de sub poale, culegători de vii.  
Nucii falnici, bătuţi de vânt vijelios,  
plâng de grija roadelor căzute pe jos.  
 
Ciocârlia-şi ascunde cântec de jale  
că, pe frig şi ceaţă, tristeţea-i prea mare.  
Vântul duce în zare, jalea frunzelor  
că, nimic nu le poate fi de ajutor.  
 
Furnicile se grăbesc să strângă hrană,  
de prisosinţă să aibă peste iarnă.  
Greierii, de jale cântă trist şi prelung  
prin toamnă târzie, în al serii amurg.  
 
În braţe răsfirate, Cerul plumburiu  
cuprinde Pământul cu tenu-i măsliniu.  
Pe creştet sărută copacii desfrunziţi,  
de cald să le ţină, cât timp sunt desfrunziţi.  
 
Cu vinu-n pahare curge dor de viaţă,  
din toamnă-n primăvară ducând speranţă  
pentru natura ce intră-n hibernare.  
Că, doar viaţa omului e trecătoare!  
 
 
FRUNZE ÎNLĂCRIMATE  
 
Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad,  
de vitregia vremii friguroase.  
Când ploaia curge cu al cerului vad,  
să spele zarea de fumul din case.  
 
Lipsite de părintească iubire,  
frunzele îşi plâng sfârşitu-n tăcere.  
Văzduhul răsună de-a lor jertfire,  
când copaci desfrunziţi strigă durere.  
 
Iar omul, asemenea frunzei din ram,  
tăcerea-şi duce în rana durerii,  
pe drum ce-l desparte de viaţă şi neam.  
Cum ziua-n noapte, sortită-i căderii.  
 
Iubiri şi speranţe adorm în altar,  
cu rugăciune-n visul învierii,  
când Iarna morţii e al vieţii gropar.  
Din Cer, prohodul să-i cânte îngerii.  
 
Frunze-nlăcrimate se-aştern pe mormânt,  
plapumă să-i fie chipului din el.  
Că omul, ca frunza revine-n pământ,  
cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer.  
 
Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând,  
de jalea sufletească-n Toamna vieţii  
ce-şi duce focu-n durere pâlpâind,  
pe calea căderii în noaptea morţii.  
 
 
APUS DE TOAMNĂ  
 
Toamna cerne ploaie rece.  
Vântul şuieră prin ramuri.  
Rău mă strânge vântul-rege,  
noaptea bântuind la geamuri.  
 
Vreme aspră, Toamna cerne,  
să adoarmă buburuze.  
Să-şi ducă vise eterne  
în mormintele de frunze.  
 
Natura îşi ia rămas-bun  
de la vremea călduroasă,  
când pe horn iese dens fum  
şi pe iarbă-i brumă groasă.  
 
Noaptea, mantie-şi întinde  
pe zori de zi şi răsărit.  
Mai devreme îşi închide  
pleoape, cu soare-n asfinţit.  
 
Nostalgie-mi pun pe rânduri,  
cu dorinţă sufletească.  
Floarea iubirii din gânduri  
să nu mi se ofilească.  
 
Să-mi ţină de cald când plouă,  
până vin vremuri mai bune.  
Într-o primăvară nouă,  
glas de gând să pun pe strune.  
 
 
RENAŞTEREA SPERANŢEI  
 
Toamna se frânge speranţă  
de periplu în natură,  
pentru un ciclu de viaţă  
cu rodire în cultură.  
 
Peste zare se aşterne  
a tristeţei nostalgie,  
când din Cer, ploaie se cerne  
de la munte la câmpie.  
 
Natura îngălbenită  
intră în melancolie.  
Că viaţa e răstignită  
în a morţii veşnicie.  
 
În întunericul ceţii  
stinsă-i raza fericirii.  
Numai în copacul vieţii  
a rămas floarea iubirii!  
 
Să ducă în primăvară,  
speranţa vieţii de mâine.  
Iubirea de-a-nflori iară,  
cu muguri în noi destine.  
 
 
ILUZII DE TOAMNĂ  
 
De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci  
că, dragostea-i în ceaţă pe poteci,  
unde mi-am uitat îmbrăţişarea  
speranţei ce s-a topit cu zarea.  
 
Doar vântu-i triumfător şi mândru,  
când fruntea îmi mângâie tandru.  
Cu reci fiori, în suflet pătrunde,  
dor înfocat cu ploaie să-mi ude.  
 
Cu frunze în zbor îmi alungă vis  
că, Toamna vieţii cu ele mi-am scris.  
Cu sărut rece îmi lasă fior,  
să-mi îngheţe dorinţă de amor.  
 
Mă vindecă de iubire şi dor,  
cât din misiune e dezertor.  
Suvenir îmi dă lira viorii.  
Pe-aripi mă poartă să ating norii.  
 
Cioburi de speranţă-mi duce-n zare,  
până în primăvară cu floare.  
Din frunze strâng lacrimi de iubire,  
Toamna să-mi rescrie amintire.  
 
 
CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂŢIŞATE  
 
Mă îmbrac în haina gândului,  
de strigăt fioros, a moarte.  
Când pe poarta cimitirului  
intră frunze îmbrăţişate.  
 
Altar e Universul Ceresc,  
de unde îngeri cântă Prohod.  
La rugăciune, alţi muguri cresc  
frunze renăscute-n ram cu rod.  
 
Gropari le sunt falnicii copaci,  
că le adună la rădăcini.  
De-a nu uita cât le-au fost de dragi,  
când erau părinţi şi prieteni.  
 
Iar în crematoriul frunzelor  
persistă fumul de tămâie.  
Să amintească oamenilor  
că, moartea este veşnicie.  
 
Dorinţe mor îmbrăţişate,  
când bate-n Toamna vieţii mele,  
un vânt aducător de moarte.  
Să mi le ducă între stele.  
 
 
MIREASA CODRULUI  
 
Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu,  
scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu.  
În ele brodez privirea de sub pleoape,  
când Cerul azuriu se scaldă în ape.  
 
Ţinutei de gală din frunze croită,  
Vântu-i susţine o trenă nesfârşită.  
Tandru şi iubitor pe cap mă sărută  
şi cu el mă face în văzduh pierdută.  
 
Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă.  
Toamna cu belşugu-i de-a ne fi nănaşă.  
Vântul cu-a lui scripcă, şugubăţ şi hoinar,  
se-nvredniceşte să ne fie lăutar.  
 
Vin nuntaşi cu droaia în falnicii copaci,  
pe veci să ne fie prieteni buni sau fraţi.  
Vântul duce veste de nunta Codrului.  
Iar eu, o visătoare, că-s mireasa lui.  
 
Departe de lume ne vom face casă  
că, de ea, iubirea e neînţeleasă.  
Pe inocenţă să ne clădim iubire  
că, natura e veşnică fericire.  
 
În braţele Toamnei să adormim cuminţi.  
Vise eterne să ne tălmăcească şfinţi.  
Iar în Primăvară să îmi facă rochie  
ca pentru prinţese, din flori de câmpie.  
 
Ne-nflorim iubirea, lumii ne-nţeleasă.  
Şi-l rugăm pe Domnul, să ne-o ocrotească.  
Cu bune şi rele vom trece prin vreme,  
fără trufie, păcate sau blesteme.  
 
La drumeţi şi oaspeţi le vom da poveţe  
despre tinereţe fără bătrâneţe.  
Să scriem legende ce-s nemuritoare,  
cu tâlc să le spunem lumii trecătoare.  
 
Dintr-o viaţă-n alta să trecem prin lume.  
Vântul să ne poarte faimă şi renume.  
Vremea trecătoare ne preschimbă chipul,  
cu straie de gală, cum e anotimpul.  
 
Codru-şi duce vârful în Bolta Cerului.  
Eu, veşnic supusă, rămân la umbra lui.  
Cu braţe din ramuri să-i scriu anotimpuri.  
Ecou de baladă să-i duc în răstimpuri.  
--------------------------------------------------------------  
FILIPOIU Maria, născută POPA Maria, la 8 septembrie 1954.  
Poet, scriitor, coordonator antologii.  
Cărţi publicate:  
• „Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti” (Poeme), Editura Punct (Paideia), Bucureşti, 2008  
• „Espresii populare şi trăiri proverbiale”, Editura Punct (Paideia), Bucureşti, 2008  
Antologii (Editura Dandes Press):  
• „Poezia prietena mea” ;  
• „Poezii, poezii”;  
• „Iubirea un colţ de rai”  
• „Călătorie în regatul cuvintelor IV”  
• „Călătorie în regatul cuvintelor V”  
• „Iluzii de vară”  
• „Nostalgii de toamnă”  
• „Cinstirea înaintaşilor” (Coautor şi coordonator)  
Coautoare în alte antologii:  
• „Priveşte visând iubito” - Editura Editgraph  
• „Istoria literaturii tinere” - Editura Editgraph  
• „Zborul frunzelor din ceruri” - Editura Editgraph  
• „Să nu-l uităm” (În memoria poetului Adrian Păunescu) – Editura Inspirescu  
• „Antologie de poezie contemporană” - Editura Inspirescu  
• „Antologie de literatură umoristică” - Editura Inspirescu  
• „Terapia prin poezie” - Editura Naţiunea  
• „Limba noastră eminească” - Editura Naţiunea  
• „Antologie Anotimpuri Româneşti” - Editura Singur  
Referinţă Bibliografică:
Maria FILIPOIU - ILUZII DE TOAMNA (POEME) / Maria Filipoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Filipoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!