Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Ion Brad, Cocoarele in ultimul lor zbor...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Semnificații alegorice în poezia lui Ion Brad 
  
În simbolistica asiatică și nu numai, cocorul este simbol al longevității, al nemuririi, al înțelepciunii, al fidelității, al imaculării. În mitologia românească, el este un mesager divin, vestitor al primăverii, având puteri sacre. La Ion Brad, personalitate de marcă a literaturii române a ultimului secol, regăsim aceste semnificații profunde care își află ecou încă din titlul recentului volum de versuri publicat la Editura Tracus Arte și intitulat Cocoarele, în ultimul lor zbor. Poeme într-un vers. Fidel viziunii sale poetice, autorul alege acest titlu simbolic, prin care creionează din start alegoria pământ-cer, mesajul poemelor situându-se pe o axă centrală ce unește două lumi sufletești. 
  
Dacă în volumele sale de poezii mai întâlnim distihuri (iar în ciclul Poemele viitoare din volumul Cartea zodiilor chiar monostihuri), iată că volumul de față al lui Ion Brad ne surprinde cu o abordare structurală inedită, mai puțin întâlnită în literatura română și anume: poemele într-un vers. Pretențioase și prețioase, ele sunt cu atât mai valoroase cu cât puțini autori s-au încumetat să le abordeze. Amintim în acest context pe Ion Pillat, Gheorghe Tomozei, Adrian Maniu, Ion Mărgineanu, Grigore Vieru, Paula Romanescu, Dinu Virgil și arareori Lucian Blaga sau Daniel Turcea. De altfel, volumul începe cu câteva motto-uri edificatoare din Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Pillat și Constantin Tsatsos. 
  
Tematic, volumul abordează o varietate de abordări alegorice, definiții conceptual poetice, răsfrângeri sau prelungiri ale frumuseții în stare contemplativă. Marea majoritate a simbolurilor uzitate sunt de factură religioasă iar înșirarea lor concentrică este ingenios concepută. Volumul pare un imens puzzle în care fiecare piesă are locul ei bine definit, concentrând esența scrierii. 
  
Ne oprim mai întâi asupra rugăciunii ca formă supremă de exprimare umană. Interogațiile sau exclamațiile retorice sunt parte firească a umanului căutând sensul vieții și al morții. „Ce grea osândă, Doamne, cuvintele din urmă!” ilustrează meditația asupra exprimării poetice asumate conștient, precum și imposibilitatea aflării unui răspuns: „Pe crucea cărui tâlhar, în stânga sau în dreapta, mă aflu?” Intuim aici nostalgia paradisului pierdut, care se dorește a fi recuperat, o aspirație spre împlinirea și desăvârșirea umană. Crucea devine, în acest context, un axis mundi, un centru iradiant de durere și izbăvire în același timp, sacralitatea ființei fiind în deplin acord cu sacralitatea universului finit, dar plasat, conștient, într-o plauzibilă coincidentia oppositorium. 
  
Drum spre cer, spre Dumnezeu, chemarea e jertfelnică: „De trup mă dezbrac, în lumină mă-mbrac, la înviere...” iar poezia devină imagine iconică a sacrului, fiindcă „De-aș fi fost un iconar, poezia mea icoană!” Această fericită metaforă a poeziei se amestecă în sfânta pâine a sufletului care, „caldă, mi se întoarce ca prescură...” 
  
Trăirea în ritm liturgic, în „sufletul satului” blagian, în frumusețea satului pănăzan, invocat de mai multe ori în volum, este retrăită în „lacrimile-n ochii mamei”, simbol divin arătând că „parcă plânge iar icoana”. În plânsul acesta metafizic putem identifica o purificare a sufletului care înțelege suferința supremă ca simbol al redobândirii liniștii paradisiace, salvatoare. Lacrimile sunt izbăvitoare, în mitologia veche spunându-se că „Dumnezeu numără lacrimile femeii”. Mama este cea care, etern, mângâie și alină sufletul întristat al omului. Icoana ei apare deseori în lacrimi. Plânsul ei mântuie, curăță, se jertfește spre binele suprem, mai ales că, spune și Ion Brad, „Dumnezeu în noi coboară sacrificiile mamei”. Apar și elemente biografice, interferând transferul către eternitate: „O soră singură din nouă frați – ca mamă după moartea mamei...” 
  
O altă temă reiterată este cea a minunii, fiindcă o minune la nunta din Cana a fost începutul mântuirii noastre. Poetul Ion Brad duce mesajul mai departe: „Numai dragostea mai face și minuni în vremea noastră...” 
  
Rolul poetului în cetate, ca mesager divin, e văzut în acord cu lumea postmodernă, acaparatoare: „La poeți, fă-le morală, dar să-i lauzi încă-n viață!” sau „Poetul liric încă doarme cu sticla goală lângă el”. Poetul devine simbol al cioplitorului în piatră, al celui care știe „cuvintele din requiem” lăsate moștenire generațiilor care vor veni și care-ar trebui să știe că „Singura limbă de-nceput e roiul stelelor ce cântă”. 
  
În lirica de inspirație religioasă a lui Ion Brad apar și semnificații originale ale Cărții Sfinte. Aceasta e văzută ca o încântare a sufletului omenesc căutând Absolutul, e „Catastiful Lui ceresc”, e nevoia de liniștire a inimii care „N-am scris Epistole ca Pavel, deși am străbătut Elada” (trimitere metatextuală – Ion Brad a fost ambasador al României la Atena aproape un deceniu în anii 80). 
  
Apar, de asemenea nelipsitele trimiteri la locurile natale, regăsibile la niveul întregii opere a autorului, alte imagini definitorii ale spațiului sacru de Acasă, acel Acasă în care retrăiești, exemplar, divinitatea, rugăciunea, istoria, copilăria, dragostea. Fie că e Blajul încărcat de semnificații adânci, fie că e Pănade, locul nașterii, fie Clujul literar, toate alcătuiesc un topos spectaculos de metafore alegorice, în care Poezia e la ea Acasă. Confesiunea e sinceră, e plină de cuvioșenie a frumuseții ce copleșește ființa: „La Alma Mater Napocensis chiar și bătrân tot m-aș întoarce”, „În biblioteca lui Cipariu dorm manuscrisele arabe...”, „Veacul Luminilor? Blăjenii negociau cu Dumnezeu...”. 
  
Și toate culminează în supratema timpului, care tronează peste universul omenesc și care fac trimitere la titlul acestui volum: „Aud cocoarele plecând, nu când se-ntorc, ca altădată”. Ultimul lor zbor e legat de ...veșnicie, fiindcă finalul e deschis, e lăsat cititorului moștenire: „Auzi ce spune Blaga: Un aforism e Biblia-ntr-o frază!” 
  
Un volum dens în semnificații, asemenea întregii opere a lui Ion Brad. Opera poetică e curgere înspre rugăciune, izvorâtă dintr-o iubire curată, fiindcă tot poetul ne spune: „Iubire pură, poezia se schimbă des în rugăciune...” 
  
Maria-Daniela PĂNĂZAN 
  
Referinţă Bibliografică:
Ion Brad, Cocoarele in ultimul lor zbor... / Maria Daniela Pănăzan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Daniela Pănăzan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Daniela Pănăzan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!