Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Maria Bălăcianu         Publicat în: Ediţia nr. 1847 din 21 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

INIMĂ ȘI RAȚIUNE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
M-am așezat la umbra unui copac privind la iarba ce se unduia ușor în calda adiere a vântului. Ascultam foșnetul frunzelor și parcă dintr-o lume ireală, Diana se apropia încet de mine și mă acompania. 
  
- Ce faci? Cum ești? 
  
- Nu știu … Simt o durere imensă în trup și nu mă regăsesc . 
  
- Știi bine că ești vinovată și că trebuie să plătești pentru greșelile tale. Pe lumea asta totul se plătește. 
  
- Și iubirea? 
  
- Mai ales iubirea. O ai, o simți, te bucuri de ea , apoi plătești. Uneori prețul este cu mult mai mare decât îți poți permite. Dar știai asta când ai ales să-i urmezi calea. 
  
- Știam . Am vrut să fug dar o forță irezistibilă mă trăgea înapoi ca un magnet. Nu i-am putut rezista. Știam că e o iubire imposibilă și totuși mă lăsam copleșită de ea. Știam că voi plăti un preț incomensurabil. Știam . Știam că-mi pun sufletul la bătaie. 
  
- Și totusi ……. De ce a trebuit să urmezi această cale? 
  
- De ce? Dacă aș putea pătrunde tainele inimii ți-aș putea răspunde. Nu pot explica , nu pot spune de ce. Știu doar că e singura pe care mi-aș fi dorit s-o urmez. Nici o altă cale înafara iubirii nu-ți aduce împlinirea. 
  
- Și ai acum împlinirea? Aceste lacrimi, acest zbucium al tău constituie împlinirea? El are măcar habar prin ce treci? 
  
- De ce-ar trebui sa aibă habar? Nu mi-e dator cu nimic. Fiecare iubește cât și cum poate sau doar se amăgește. Dacă a realizat că ceea ce a simțit pentru mine a fost o simplă pasiune trecătoare de ce ar trebui să-l mai intereseze ce mi se întâmplă? 
  
- Dar imi spuneai că te iubește … 
  
- Așa am crezut , așa am simtit . Știi? Într-o zi mi-a mărturisit că a făcut dragoste cu altă femeie . Zâmbea și zâmbind m-a întrebat apoi dacă îl mai iubesc. Cum poate să fie cineva atât de crud? Cum poate să zâmbească făcând o asemenea mărturisire? Cât de sadic trebuie să fii ca să distrugi un om cu zâmbetul pe buze? Aș fi vrut să pot spune atunci că nu, nu îl mai iubesc. Nu am putut-o face. Deși îmi frânsese inima el rămăsese încă acolo. Întelegi oare cum e să-ți facă cineva inima fărâme și tu să nu poți face nimic altceva decât să fii simplu spectator? 
  
- De ce nu ai plecat? Era dovada clară că doar se joacă de-a iubirea. 
  
- Nu știu … Nu am putut-o face. Am rămas în jocul lui , eu pion, el rege. Nu știam care-i va fi următoarea mutare dar știam că îmi va fi imposibil să părăsesc tabla de șah. 
  
- Nu te înțeleg. 
  
- Nu ai cum , tu ești rațiunea , niciodată nu vei înțelege profunzimea inimii. Mi-aș dori uneori să pot fugi de tot și de toate. Îți amintești de Star Trek? De nava Entreprise? Erau acolo undeva niște camere atemporale în care, intrând, aveai parte de o experiență fantastică. Puteai face absolut tot ce-ți doreai și, ieșind apoi de acolo, viața continua de unde ai lăsat-o. Recunosc că mi-aș fi dorit o asemenea cameră. Mi-am dorit să alerg alături de el cu picioarele goale prin rouă, să prindem asfințitul în palme, să urcăm pe munte în parfum de cetina de brad, să gătim și apoi să servim cina la lumina lumânărilor, să ascultăm muzică, să dansăm , să adormim vegheați de iubire și să ne sarute soarele în zori, îmbrațișați. Să avem apoi zile în care să muncim alături , să ne întindem o mână la greu, să ne ștergem transpirația de pe frunte, să zâmbim și să fim fericiți. E un vis pe care-l port în suflet încă de pe vremea adolescenței. Am visat să fac aceste lucruri și încă multe altele cu omul iubit. 
  
- Dar … 
  
- Știu, nu e cazul să-mi spui că va rămâne doar vis. Mi-a luat ceva timp să înțeleg dar am înțeles într-un final. 
  
- Mereu ți-am spus și, mai mult decât atât, ai avut în fața ta și dovada : timpul destinat ție începea să nu mai existe. Primeai indiferență prin tăcerea lui și știai că îi plăcea să-ți facă rău. 
  
- Știu. În ultimul timp priveam la nepăsarea lui și gândeam că o face doar pentru că știe că astfel mă poate răni. Și avea dreptate, mă durea. La fel ca și tăcerea pe care o afișa de multe ori în momentele în care eu aveam nevoie să-l aud vorbind. Nu înțelegeam de ce făcea asta deși era evident. Atunci când iubești însă găsești mereu scuze celuilalt. Îl iubeam, îl iubesc și nu pot schimba asta. Acum știu că dacă și el m-ar fi iubit nu m-ar fi rănit. Mi-aș dori să nu mai doară , doar atât. 
  
- Și totuși …….. îl iubești. Mi-ai spus că te gândești să-i spui că ai găsit pe cineva. De ce vrei să faci asta? Ești singură și știi că nu-ți dorești și nu există nimeni altcineva, că inima ta e plină de o iubire pe care nu vrei s-o trădezi. 
  
- Mă cunoști și știi prea bine că nu mi-aș dori niciodată compasiunea celui pe care-l iubesc. Am înțeles atunci când încet, încet, a început să nu-mi mai acorde timp din timpul său, că mă căuta uneori din compasiune, ca și când ar avea de plătit o datorie. Nu mi-e dator cu nimic și nu văd de ce mi-ar fi alături dacă nu mă iubește. Are nevoie de libertate și o va primi. Nu vreau să-i fiu povară, să fie nevoit să mă suporte. Mi-aș dori să fie fericit și să se bucure din plin de viață. Cred că gândul că am pe cineva și că sunt bine îl va face să creadă că nu mai are nici o obligație față de mine. Vreau să-l știu bine. Îi voi fi alături și mă voi ruga pentru el chiar dacă nu va ști asta. 
  
- Și tu? 
  
- Eu? Nu știu, chiar nu știu. Am să încerc să-mi port Crucea și să-mi răscumpăr cumva sufletul. 
  
- Dar durerea ta? 
  
- E parte din iubire. Și apoi de ce să sufere doi când o poate face doar unul? 
  
- De ce faci asta, Diana? 
  
- Nu am un răspuns . Doar ……… iubesc! Deși mi-e îngrozitor de teamă de ziua de mâine pentru că nu am învățat să trăiesc fără el. Nu știu cum o voi scoate la capăt singură.Nu știu cum voi reuși să-i păcălesc pe ceilalți că mi-e bine, nu știu cum mă voi motiva să merg mai departe. Mi-e teamă, atât de teamă!!! 
  
Au trecut zile, ba chiar săptămâni ... Nu știu ce crede, ce simte, ce știe. Mă rog să-i fie bine. Îi vorbesc zilnic deși nu mă poate auzi. Sunt acolo dar el nu știe și pentru că absența mea îi face bine nu vreau să-l tulbur. 
  
Privesc florile din grădină , uneori ascult ploaia, alteori privesc pierdută zarea. Durerea mă macină și încerc să-mi ascund lacrimile. De-ar ști cat doare! … Mi-e dor, mi-e dor de tot ce inseamnă el. 
  
Aș fi fericită să-l știu fericit ! 
  
Referinţă Bibliografică:
INIMĂ ȘI RAȚIUNE / Maria Bălăcianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1847, Anul VI, 21 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Bălăcianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!