Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Credinta > Mobil |   



POEZII INEDITE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POEZII INEDITE – MARGARETA MARIANA SAIMAC  
  
AMINTIRE  
  
Pe pisc de munte străluceşte luna  
Pe pârtia de schi se-ntrec schiorii,  
O, frumuseţe cum nu e niciuna,  
Acuşi, acuşi ne luminează zorii.  
  
Odată, în Bucegi, în alte vremuri  
Eu singură am plecat aşa, în noapte  
Diamantine diademe-n vârfuri  
Străluminau un cer bogat în şoapte.  
  
Atunci, cu Universul sfat ţinut-am.  
Ce bine, ce profund, e a făuri!  
În jnepeni şi-n cuarţuri viu prezis-am,  
În Stele, în Pământ, în ninse piscuri.  
  
Un vis nu-i lucru simplu a zăuri,  
Gând după gânduri ales a pridvori  
Din noapte până în zori albi prin aburi  
Şi zarea iar după zări a răzori.  
  
Nu mai gândiţi numai la rău, voi, oameni,  
Ci reveniţi la mintea clară, bună  
E-atât de simplu PACE ca să sameni,  
Pe Duhul Sfânt avându-l în cunună.  
  
„LUMINA CEA NEAPUSĂ”  
MOTO:  
Din „Acatistul Bunei Vestiri”, Icosul al 2-lea:  
„Bucură-Te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă.”  
  
O! Tu, Sfântă Marie, cea pururea fecioară,  
Care Te rogi tot timpul pentru noi, pământenii!  
O! Tu , Maică Sfântă, ce tot Răul îl doboară,  
Lumina Neapusă, care străbate vremii!  
Tu ne întăreşti mereu în cuget şi simţire  
Şi dai sens nou vieţii, nouă Lumină-n fire.  
  
Bucură-Te, cea mai fericită dintre femei,  
Potir Ales, din Slavă şi Duh Sfânt primind Harul!  
Ce cu credinţă ai ales să-L pui solid temei  
Şi lumii întregi, Tu să-i dai preţios, Sfânt Darul.  
„Bucură-Te, ceea ce ai născut Lumina  
Cea Neapusă”, care ne izgoneşte vina.  
  
CORELAŢIE  
MOTO:  
„Numai cu inima poţi vedea,  
Esenţialul este invizibil pentru ochi.”  
ANTOINE DE SAINT – EXUPERY  
Inspirate după vizionarea la calculator  
a unor imagini magnifice.  
I  
Profil urieşesc privind spre LUNĂ,  
Spre viitor, noi mergem, mână-n-mână.  
II  
Ochiul vulcanului a pătruns în adâncuri,  
Cocorii ne poartă pe-aripi rânduri, rânduri,  
Viitorul e tot pe TERRA, deci s-o păstrăm!  
III  
ILUZIE OPTICĂ  
Umbra copilului ce se juca în nisip,  
S-a proiectat colosal, într-un nou Arhetip,  
Sus, pe norii Nimbus şi Cumulus, în astral  
Unde umbra copilului e dusă de val.  
IV  
Soţ, soţie proiectaţi pe insula vie,  
Iar de aici, pe muntele de la asfinţit,  
Unde meşterul sculptor pe ea o a cioplit.  
V  
Pe Creator îl zăresc în Cascadă,  
El vine veşnic pe noi să ne vadă  
Să ne îndrume şi să ne înveţe,  
Să dea neasemuite poveţe.  
VI  
Rădăcinile Pomului Eternităţii viguroase se-ntind  
iar dintr-un ochi precum o scorbură un pescăruş  
porneşte-n colind,/ vestind tuturor că Iisus, Cel fără  
de păcat,/ pentru noi, oamenii, iar azi, de Paşti, a Înviat!  
  
NUCUL  
  
Hai, vino, zi senină sau vântoasă  
Căci eu oriunde, iată, sunt acasă!  
M-am ancorat de nucul din grădină,  
Prin rădăcini, seva din el suspină.  
Din adâncimi, puterea se-nfiripă,  
Ca dorul cald, o zbatere de-aripă.  
Prin anii ce trecut-au eu lung privesc  
La vorbele ce chiar parcă nemuresc  
Evenimente sau peisaje line,  
Ce ne-nconjoară – sclipiri coveline.  
  
De-i Lună plină sau Crai nou,  
Plânsul copilei sare prin ecou.  
E impregnat în scări şi în pereţi  
Şi din grădină a mărului puieţi.  
Ce preţioasă-i prietenia,  
Lumea toată ce veni-n chindia  
În care bucuroşi ne-am întâlnit  
La masa de botez copil iubit!  
La focul ce spre seară a ars nevoi  
Scoţând pe poartă carul cu doi boi,  
Ce lin pe uliţe ne va plimba  
Prin satul drag, cu toată dragostea!   
  
LA UMBRA CASEI  
MOTO:  
„Ceea ce inima vrea să simtă,  
Mintea tocmai o arată.”- Santiago Ramon Y Cajal  
  
Calc pe trifoiul cel verde  
Şi mă ancorez adânc   
în pământ.  
Trifoiul ştie că florile lui  
Mi-au aprins pala gândului  
Înflorit în culori superbe.  
  
Ce bine este, cu tălpile reci  
Să simţi vigoarea pământului  
Udat cu florile gândului.  
Aşa, în linişte, tu cu tine petreci  
În după-amiezele reci  
Numărând stropii cascadei în veci.  
  
Un Duh de Liniştire  
Pogoară peste mine  
şi în jurul meu  
Plouând cu petale mereu.  
  
Portocaliu, albastru,  
Copila de-alabastru,  
În alb şi violet  
Pe inima-mi din piept  
Ce-n verde se-nveşmântă  
Şi iar spre voi cuvântă cu:  
IUBIRE - IERTARE - PACE.  
  
SUFLET VIU  
  
Suflet viu, mama-mi şopteşte  
Din înălţimile cereşti:  
„Roagă-te la Domnu-ntr-una  
Şi astfel mult în cuget creşti!”  
  
Sus, pe cer, pasărea suie,  
Este gândul vulcan mare  
Care-mprăştie prin lume  
Mândre stele căzătoare.  
  
Înfloresc în şopot dulce  
Flori de colţ pe stei de stâncă,  
Rugăciunea se preschimbă  
În miei albi pe vale-adâncă.  
  
Şi-astfel, de mână cu timpul  
Noi alergăm din ani în ani,  
Ivorie ne e tâmpla  
Pe alb aleea de castani.  
  
Tot visând la Domnul Iisus,  
Şi rugându-l să ne-ajute,  
Isprăvim de mers pe cale  
Aruncând din lan cucute.  
  
Azi biserica ni-e casă  
Sfânt şi ales, drag adăpost,  
Ce la slujba mult aleasă  
Ne învaţă al lumii rost.  
  
AM FOST CÂNDVA DOAR O SĂMÂNŢĂ  
  
Micuţă, firavă, plăpândă,  
din ea crescut-am an de an,  
dar viaţa dură, nemiloasă,  
asupra mea venea avan.  
  
Dar iată, rădăcini vreo şapte,  
şapte ramuri îmi crescură,  
spre Domnul iar braţul întindea  
deja apriga făptură.  
  
Trecură anii-n zbor ca gândul,  
cu soţu-i drag, prin vremi trecu,  
mai aprigă, dar şi plăpândă,  
familia o susţinu.  
  
O ghindă mică, într-o seară,  
căzu, prinsă-n zbor de-un vultur,  
zbură departe, hăt departe,  
la rându-i fiind bun sâmbur.  
  
Stejarul rămuros se-ntinse,  
cu umbra-i deasă protejând  
mulţimi de vietăţi şi plante  
şi prin vârtejuri răzbătând.  
  
Ajuns acum copacul falnic  
şi el rodi-ntr-o bună zi,  
cu sufletul plăpând, şăgalnic,  
pe ea astfel va nemuri.   
  
Îţi mulţumesc, Treime Sfântă,  
din suflet eu îţi mulţumesc,  
că n-ai lăsat să mă răpună  
tot răul din necaz lumesc.  
  
Ajunsă-acum la senectute,  
rog cu mâini împreunate,  
ca Harul Domnului, prin preot,  
mă ferească de păcate.  
  
Să ne rugăm mereu la Domnul,  
la Duhul Sfânt şi Dumnezeu,   
căci toate prin Cuvânt veni-vor  
să ne ajute când ni-e greu.  
  
RECONSTITUIRE  
  
Păstorii traci îmi năvălesc în gând,  
Când mierla zboară iar înspre pământ.  
  
Când roua spală limbile de clopot  
Ce-n dangăt mut, adăpostesc un ropot.  
  
Soarele ocru îmi pătrunde în gânduri,  
Care lin foşnesc adiate de vânturi.  
  
Între molcome dealuri PACEA domneşte,  
O nouă generaţie izbândeşte.  
  
CĂLĂTORIE ÎN TIMP  
In Memoriam Mihai Eminescu  
  
Pe-alesele ţinuturi  
o boare trece-un mugur  
la margine de codru  
însufleţeşte firea,  
un gând de nemurire  
străbate asfinţitul  
legat de răsăritul –   
luceafărul de aur.  
  
Cuvinte – perle dense  
printre ani s-au înşirat  
şi prin mai mult de un veac  
celest – pepite – aur   
împodobesc româna  
limbă, diamantină  
diademă pe fruntea  
de falnică ninsoare.  
  
Contemporani cu suflul  
ce iar ne cuprinde blând,  
răscolitor adesea  
sau tandru, plin de patos,  
el îl călăuzeşte  
pe al vremii călător  
purtându-l în migraţii  
prin alte astre-n spaţiu. 
Referinţă Bibliografică:
POEZII INEDITE / Margareta Mariana Saimac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1700, Anul V, 27 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Margareta Mariana Saimac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Margareta Mariana Saimac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!