Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Mara Circiu         Publicat în: Ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Hai sǎ ne-mpǎcǎm!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dragii mei cititori, as dori sa va recomand lectura unui articol foarte interesant si educativ, scris de prietena mea, Carmen Niculcea. E o mare bucurie pentru mine sa descoper oameni buni si frumosi cu suflet mare, iar Carmen prin randurile ei ni se descopera asa cum este: un om bun si frumos, cu multa, multa sensibilitate si o mare dragoste de semeni! Sa ne traiesti, Carmen, si sa ne dezvalui mereu lumea si pe cei din jur asa cum ii vezi tu: buni, calzi, sinceri si frumosi!!  
 
Hai sǎ ne-mpǎcǎm!  
 
de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia  
 
Ȋn familia mea din România existǎ o frumoasǎ tradiţie ca, de fiecare datǎ când se ciocneşte un pahar, urarea nu e “Noroc”, ci “Hai sǎ ne-mpǎcǎm”! Și asta nu pentru cǎ ar fi nişte oameni certǎreţi, nu, Doamne fereşte, ba din contrǎ. Rareori mi-a fost dat sǎ vǎd oameni mai aşezaţi şi mai cuminţi. Și nu e nici genul de îndemn din cântecul lui Florian Pittiş: <> E mai curând un mod de a împǎrtǎşi bucuriile, împlinirile, iar uneori o formǎ de comuniune pentru a depǎşi supǎrǎrile trecǎtoare ori inevitabile ale vieţii. E un îndemn nu la cantitatea vinului ghiurghiuliu, cât mai degrabǎ la calitatea relaţiilor dintre cei care “se împacǎ”. Și se creeazǎ implicit un sentiment care întǎreşte parcǎ şi mai mult legǎturile de familie. O pǎrtǎşie întru dragoste şi armonie.  
 
Sentimentul acesta l-am încercat şi aici, printre românii din Atlanta. Primul gând care mi-a venit în minte la prima petrecere de sǎrbǎtori între români a fost “Hai sǎ ne-mpǎcǎm!”. Stând pe margine, oarecum din afarǎ, am avut timp sǎ observ şi sǎ înţeleg lucruri pe care în România nu le bǎgasem în seamǎ, pentru cǎ mi se pǎreau fireşti. Deşi aici toţi se concentreazǎ pe a se adapta cât mai bine, pe a se integra astfel încât sǎ-şi poatǎ realiza visul american pentru care aleargǎ şi pentru care s-au despǎrţit de cei dragi de acasǎ, toţi reuşesc sǎ se separe de tot ce e americǎnesc, dintr-o perspectivǎ nu neapǎrat personalǎ, ca individualitǎţi, ci dintr-o perspectivǎ mai amplǎ care implicǎ toatǎ comunitatea romǎnǎ, ca într-o mare familie. “Noi suntem români” par a spune toţi, atunci când preferǎ mâncarea tradiţionalǎ româneascǎ, în locul fast food-urilor de la orice colţ de stradǎ, când ascultǎ muzicǎ popularǎ de pe toate meleagurile României, în locul şlagǎrelor repetate şi repetitive de la radiourile locale, când îşi îndeamnǎ copiii sǎ vorbeascǎ acasǎ în dulcele grai matern, deşi pentru şcoalǎ au un alt îndemn, când participǎ cu drag şi cu sfinţenie la toate festivalurile româneşti organizate aici, când merg la bisericǎ, indiferent de confesiunea religioasǎ, ca sǎ asculte vorbele de care au nevoie pentru sufletele lor de pǎmânteni. Toţi simt româneşte şi sunt mândri de asta. Nimeni nu încearcǎ sǎ parǎ american, ci dimpotrivǎ, mai român. Asta ca o observaţie puţin criticǎ la adresa tendinţelor din ţara unde, vorba regretatului profesor George Pruteanu, mulţi vor sǎ fie “cool”.  
 
Existǎ cumva, şi nu o spun eu, ci a spus-o mai înainte mult mai frumos şi mai adecvat Lucian Blaga, o matcǎ etnicǎ din care românul nu poate ieşi, oriunde s-ar duce, rǎmânând mereu în orizontul ei, chiar dacǎ zarea e alta. Un sentiment supraindividual care îi leagǎ pe toţi de glie şi, dezrǎdǎcinaţi de voie sau de nevoie, îl au şi îl poartǎ cu sine mereu. Sentimentul mioritic al apartenenţei la un spaţiu de care sunt legaţi cu rǎdǎcini nevǎzute, dar indestructibile e prezent în tot ceea ce fac românii de aici şi, bǎnuiesc, şi din alte colţuri ale lumii unde au pribegit. Poate aşa se explicǎ prezenţa mai numeroasǎ la vot a românilor din diaspora ori implicarea în diverse activitǎţi şi proiecte din ţarǎ a celor de aici. A simţi româneşte nu e un drept exclusiv al celor care sunt în ţarǎ, pentru cǎ sentimentele nu se opresc la graniţǎ, ci e o datorie şi o dulce povarǎ a fiecaruia care se considerǎ român. Departe de mine gândul de a face vreo criticǎ la adresa celor care îi criticǎ pe cei plecaţi ”prin cele strǎinǎtǎţuri”. E numai o constatare personalǎ a faptului cǎ am devenit mai conştientǎ cǎ sunt româncǎ tocmai dupǎ ce am pǎrǎsit România. E un rǎspuns la inocenţa cu care copilul meu m-a întrebat într-o zi venind de la şcoalǎ: “Mamǎ, îmi place aici, dar asta nu înseamnǎ cǎ nu mai sunt român, nu-i aşa?” Acasǎ, departe, trǎiam în plinǎ românitate fǎrǎ sǎ mǎ gândesc neapǎrat la asta, într-o realitate care pǎrea cǎ-mi aparţine. Lucrurile aveau un firesc al lor care însǎ funcţiona ca un bumerang: mǎ simţeam atât de acolo, încât nu mai conştientizam cǎ sunt acolo.  
 
Existǎ, se pare, paradoxuri existenţiale revelatorii care te trezesc dintr-o stare de vegetare în care nici nu ştii cǎ eşti. Poate cǎ s-au rǎsculat în mine toţi strǎmoşii mei moldoveni din tatǎ în fiu când au auzit cǎ am plecat în America, dar i-am împǎcat spunându-le cǎ aici am descoperit mai acut, mai cu dor ce înseamnǎ sǎ fii român. Am descoperit cǎ-mi doresc sǎ împǎrtǎşesc cu toţi care simt ca mine bucuria asta de a fi. Deci, hai sǎ ne-mpǎcǎm, români de oriunde!  
 
Referinţă Bibliografică:
Hai sǎ ne-mpǎcǎm! / Mara Circiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Circiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mara Circiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!